Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
● Boris Buzilă ● Stelian Tănase
Bufetul se deschide la 11:00 fix. Ca să fii sigur că poţi obţine ceva "pentru acasă", trebuie să te înscrii pe listă cu o oră-două mai devreme. Lista, prinsă într-un cui pe uşa bufetului, sporeşte pe măsură ce apar oamenii în redacţie. Dacă te ştii trecut pe ea printre primii, nu-ţi rămâne decât să stai cu urechea ciulită şi, când auzi căruciorul trecând prin dreptul biroului, s-o zbugheşti pe uşă şi să-ţi ocupi locul la coadă. Astăzi însă această bună rânduială a fost tulburată într-un mod stupefiant. Ne-a stupefiat, dar ne-a şi îngrozit. Un coleg de-al nostru, fala redacţiei, cocarda roşie pe salopeta muncitorească cu care încercăm să luăm ochii lumii, fost artificier... la Porţile de Fier, erou pozitiv sută la sută, imortalizat într-un reportaj reprodus prin antologii omagiale, actualmente secretar de redacţie la revista-fiică Magazin, a smuls lista de pe uşa bufetului, a băgat-o în buzunar ca să nu ne mai ştim rândul şi s-a răţoit la noi. De ce va fi făcut oare un gest atât de barbar şi care ne lovea în însuşi modul nostru de a ne asigura hrana cea de toate zilele? A produs o dublă explicaţie de faţă cu toată lumea: a) lista era frauduloasă, fiind trecute pe ea persoane care s-au dovedit a nu fi prezente în redacţie; b) făcea agitaţie contrarevoluţionară prin PS-ul scris de unul dintre colegii noştri ("Sperăm că doamna Lucia - bufetiera - ne-a adus cu căruciorul/ Alimente cărora le ducem dorul"). Cum adică "le ducem dorul"? Înseamnă că aprovizionarea populaţiei cu produse de toamnă-iarnă nu se desfăşoară în cele mai bune condiţii? Punctul "b" a umplut paharul revoltei bravului nostru coleg, os muncitoresc. Tremurând de indignare şi de emoţie - tremur de timid pentru care orice manifestare în public devine o probă de mare curaj, dar şi tremur de beţiv înrăit sau de vechi onanist -, ne-a ameninţat spumegând de mânie că această întâmplare diversionistă, provocatoare nu va trece neobservată.
Drept care, urmărit de privirile noastre uluite, demonstrându-ne că de acum încolo ne putem aştepta la orice şi că nasc şi la Moldova - alias redacţia celui de-al doilea ziar al ţării - oameni, a alergat la telefon să-i dea de veste lucrătorului de specialitate care ne are în grijă.
Căruia, întâlnindu-l, îi va înmâna lista olografă. Se vede treaba că asemenea contacte intrau în preocupările sale obişnuite de "sekost" (îmi place acest cuvânt rusesc, întâlnit frecvent în Arhipelagul lui Soljeniţîn -, este prescurtarea sintagmei "colaborator secret", sekost = secătură). La noi s-a dat pe faţă un turnător. La Scînteia se zice că s-ar fi descoperit un homosexual. Cine o fi oare curajosul?
Boris Buzilă, În prezenţa stăpânilor. Treizeci de ani de jurnal secret la România liberă, Compania, 1999, 393-394
În fiecare dimineaţă, când mă trezesc, parcă sunt într-o ficţiune. Duc viaţa altuia. Tot mai insuportabilă, cu fiecare zi care trece. Cum ieşi din capcana asta? Cei mai mulţi se repliază pe vagul vieţii de familie, un flu care, o dată ce-ai închis uşa apartamentului în urma ta, poate să ţină deoparte toate întrebările şi mizeriile din afară. (...). Ar fi de calculat câte mii, sute de mii de ceasuri pierzi într-o viaţă aşteptând, înghesuit din toate părţile de foamea, nerăbdarea, iritarea celor care te strivesc.
Este o umilinţă continuă, din care nu scapă nimeni. Pesemne că demnitatea şi onoarea se evaporă astfel la foarte mulţi indivizi. (...) Să stai păzit de miliţienii care te veghează circumspecţi peste tot unde se vinde ceva cu gamela (buletinul de identitate la tine, păzit ca ochii din cap, acolo stă fericirea familiei, fără buletin eşti un cadavru) înseamnă că trăieşti ca-ntr-un internat. La ore fixe te duci şi te aliniezi la cantină să primeşti ceva. Asupra omului, această corvoadă are un efect mult mai profund decât s-ar părea la o privire superficială. Gândurile îi sunt ocupate numai de stomac, de necesitatea de a-şi lua rând, de pânda continuă a magazinului. S-a produs o deteriorare - nu numai biologică, dar mai ales sufletească, de fire, psihică, a omului. În subterana unei cozi de multe ceasuri este cvasiimposibil să nu vezi cerul.
Stelian Tănase, Acasă se vorbeşte în şoaptă. Dosar & Jurnal din anii târzii ai dictaturii, Compania, 2002, p. 166-168
