Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
● Monica Lovinescu ● Victor Felea ● Stelian Tănase ● Constantin Trandafir
Şi mai sensibilă astăzi, după intermezzo-ul basarabean, la veştile din Est. În Germania de Răsărit, manifestaţii şi lupte cu Poliţia (cum nu se mai văzuseră din 1953), după masivul exod de tineri spre Germania de Apus prin Cehoslovacia şi Ungaria. În Ungaria tocmai, partidul comunist (în congres) renunţă şi la titulatură, şi la dogmă şi se autoproclamă socialist. În Bucureşti circulă zvonul că Ceauşescu ar face o criză ori de câte ori aude ce se petrece în ţările vecine. Seara, telefonez la München şi în Statele Unite ("Vocea Americii"), să fie chemat Dan Petrescu la numărul ieşean indicat de el.
Monica Lovinescu, Pragul. Unde scurte V, Bucureşti, Humanitas, 1995, p. 222
Ion Dodu Bălan a fost numit rector al Universităţii din Bucureşti. Vestea, deşi m-a surprins ca o bruscă necuviinţă, nu mă mai uimeşte acum. Puterea îşi împlântă adulatorii acolo unde vrea. Vorba franţuzului: "Tel maître, tel valet". Şeful statului a făcut ieri o vizită într-un mare magazin alimentar din Capitală. Se pare că în ultimele zile nemulţumirea muncitorilor bucureşteni s-a manifestat mai susţinut (poate tocmai la şedinţele de partid), iar ecourile ei au ajuns mai sus decât de obicei. Aşa se explică preocuparea "specială" a conducerii pentru problemele alimentaţiei. E însă o preocupare ce nu va da rezultatele scontate, fiindcă nu există măsuri suficiente pentru satisfacerea nevoilor interne; ele figurează doar pe hârtie, în telegramele "umflate" prin care i se anunţă (Şefului) mari producţii... iluzorii. Totul merge la export. Oare el chiar nu ştie acest lucru?
Victor Felea, Jurnalul unui poet leneş. Ianuarie 1955 - martie 1993, Ediţie îngrijită de Lidia Felea, Bucureşti, Editura Albatros, 2000, p. 726-727
Raţiunea cenzurii este aceea de a tăia legăturile cu societatea civilă. Încearcă să distrugă tot ce există în afara statului. Gradul de civilizaţie este contrapus de cenzură. Nu există societate civilă acolo unde ea e înconjurată de zidurile cenzurii. Cenzura taie legăturile între diferitele părţi ale societăţii şi în felul acesta reuşeşte să întrerupă funcţionarea societăţii civile.
C. excitat de propunere. Stă în apropiere. Îi promit s-aduc textul în original, nu am făcut copii din prudenţă. Se strâng semnături pe o singură foaie. A existat ideea să facem nişte copii să trimitem la băieţii de la Iaşi (Dan Petrescu, Sorin Antohi, Liviu Antonesei), Timişoara (Mircea Mihăieş, Daniel Vighi etc.) şi Cluj. Am considerat riscant. Aduc hârtia peste două zile, după ce o recuperez de la B. Îşi aşterne semnătura într-o stare de exaltare. Mai sporovăim, abia ne-am cunoscut. Îl ştiu din auzite, un erudit. Îmi recomandă şi alte nume. De unii aud prima dată. Bun, ne mai mişcăm puţin, cercul se lărgeşte. Extrem de inteligent, agitat, mobil, facem şi alte planuri. Sunt impresionat de curajul lui, şi e ferm.
Stelian Tănase, Acasă se vorbeşte în şoaptă. Dosar & Jurnal din anii târzii ai dictaturii, Compania, 2002, p. 150-152
A dat telefon Gicu, spune că sunt la camera 221, Hotel "Sinaia". Mergem acolo cu trenul de 10:20. E soare, e frumos, poate cam răcoare. Căscăm gura la "perla Carpaţilor", e cam neagră, ne întâlnim iar cu fostul coleg, Condrea, păşim agale spre Peleş, intră numai "străinii", iar noi, vechi prahoveni, atotcunoscători, ne plimbăm prin preajmă, încă e vegetaţie bogată uşor îngălbenită într-un amestec de verde şi arămiu. Interiorul Palatului îl cunoaştem. Lume puţină, ico-acolo câte un grup sărăcăcios şi vesel. Ne întoarcem spre seară acasă. Personalul s-a supraîncărcat dinspre Predeal, Azuga, Buşteni, Poiana Ţapului. Tren jigărit ca în filmele western. Stăm ca sardelele până la domiciliu. Autobuz din gară nu e duminica. Aşa că pe jos, tipa-tipa, şi aterizăm extenuaţi în vastele noastre apartamente... Ceartă aspră cu cei de la centrala termică. O ţin de vreo cinci zile că s-a "defectat". Şi de ce nu o apărăm? Întrebare cu răspuns fără noimă, de unde înteţirea ripostei pe tonul cel mai înalt şi cu atac la regim... Bine că avem gaze şi apă rece, care se face caldă şi noi ne clătim omeneşte... EL şi al LUI s-au întors din RDG şi repede s-au dus în piaţă. Vizită anunţată, pregătită, piaţa dăruită cu cornul Amaltheiei, opulenţă, EI surâd extaziaţi, EL dă din mâini, adică indicaţii preţioase cum să fie împachetate unele produse, pentru ca "deservirea" să decurgă mai bine în întâmpinarea Congresului al XIV-lea. Potemkiniada e în floare. Imediat după plecarea Conducătorilor mult iubiţi, totul dispare ca sub bagheta Samanthei... La televiziunea bulgară, un film sovieto-francez după Victor Hugo.
Pe programul doi al bulgarilor vorbeşte Kirk (Kârk, zic ei) Douglas, apoi, în continuare, filmul "Spartacus", unde mai joacă Laurence Olivier, Michel Simon, Tony Curtis... Plouă şi adorm în pace.
Constantin Trandafir, 1989. Vedere din provincie. Jurnal, Bucureşti, Editura Vestala, 2009, p. 189-190
