x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

9 decembrie 1989

0
09 Dec 2009 - 00:00

● Liviu Antonesei ● Titel Constantinescu ● Constantin Trandafir ● Gabriela Melinescu



Am auzit că un economist şi soţia sa, ca­re, ieşind de la barul Traian, ar fi gă­sit nişte manifeste pe scări şi le-ar fi luat ca să le citească, au fost reţinuţi de mi­liţieni şi civili, bumbăciţi bine şi apoi eli­beraţi. Au reuşit, probabil, să convingă "organele" că manifestele nu-s opera lor. Pe de altă parte, în Ale­xandru cel Bun au fost găsite sute de manifeste în casele scărilor sau chiar li­pite pe afişierele din holurile blo­curilor. Mai mulţi îmi propun să fa­cem împreună manifeste şi nu-mi pot da seama dacă e inconştienţă - e im­posibil să nu ştie cât sunt de "păzit" - sau, pur şi simplu, provocare. Le răs­pund în doi peri că eu mi-am făcut treaba - şi chiar pe faţă, în nume propriu -, aşa că fabricatul manifestelor clandestine şi-l pot asuma şi alţii. De fapt, nu mi-ar displăcea să fac asta, dar eu nu mai pot lucra conspirativ, iar să fac ma­nifeste pe care "ei" să le ridice de la mine - ca să mai aibă şi "probe" îm­po­tri­va mea - asta chiar n-am chef. Ca să nu mai spun că aş periclita orice ope­raţiune ce are nevoie de conspirativitate etanşă. Una e să rişti cu sens, alta să acţionezi pur şi simplu prosteşte.
Peisajul străzii e tot mai sumbru. S-au înmulţit "caprele cu trei iezi": doi miliţeni, unul de la gărzile patriotice, un civil sau unul de la grăniceri (care au fost trecuţi la "interne"!).
Am văzut multe "capre cu trei iezi"! Bănuiesc că acest regim se scapă pe el în pantaloni, dar n-are cine să-i facă vânt de pe scena istoriei. Ar fi culmea să cadă singur!
Liviu Antonesei, Jurnal din anii ciumei: 1987-1989. Încercări de sociologie spontană, Iaşi, Polirom, 1995, p. 118-119


La un magazin alimentar din centrul cetăţii se vindeau lişiţe şi fazani. Şedeau agăţaţi în cuie. Nu cumpăra nimeni. Auzi, auzi, să ni se dea lişiţe şi fazani şi noi să refuzăm să ne coborâm până acolo! De-aia nici nu găsim porc şi vacă pe nicăieri. Partidul vrea să ne aristocratizeze!
Titel Constantinescu, Frica şi... alte spaime, Bucureşti, Editura Victor Frunză, 1996, p. 344



Afară e frig, dar în cabina mă­găoaiei lui Mirică e bine. Noapte. Când se luminează, suntem pe drumul spre Hanu-Conachi, dinspre Râmnicu-Să­rat... În zori, suntem acasă. Tata, singur, ne serveşte cu gustare şi vin, noi îi oferim ţigări "Mărăşeşti", special procurate. E frig şi pustiu. Mai lipsesc corbii lui Poe şi Bacovia... Ce-a ajuns casa noastră, ce-au ajuns locurile noastre! Dacă nu e mama, nimic nu e. Tata va pleca la Iaşi. Tache e la Galaţi. Adio, cartofi. La Pechea, lucrurile parcă-s aranjate. Nea Ionel, vărul, aduce purcelul de la Cărăuş şi începe spectacolul. La Crăciun, când tăia tata porcul... Pomana porcului. Prea multă băutură... N-aş vrea decât să dorm, să dorm şi să mai trăiesc niţel... Pla­nul lor a fost să ne întoarcem la Câmpina imediat. E miez de noapte... Am adus carne, fasole, mălai, făină de grâu... În "atelierul" lui Mirică, de la un aparat aflăm că la Roma a avut loc tragerea la sorţi a grupelor pentru Mondialul din '90. Grupa B: Argentina, URSS, Camerun, România. De la "groapa cu lei" Guadalajara la "grupa de fier" Napoli şi Bari.
Constantin Trandafir, 1989. Vedere din provincie. Jurnal, Bucureşti, Editura Vestala, 2009, p. 233



Citit "Petite philocalie de la prière du Coeur", tradusă şi prezentată de Jean Gouillard, Éditions du Seuil. Am jubilat găsind în franceză cuvinte altfel traduse din greacă. (...) Aceste expresii temperează parcă jarul limbii ere­mi­ţi­lor, apropiind căldura inimii de ră­ceala cerebralităţii. Acest fel de exprimare face posibilă memorarea unor construcţii lingvistice care nu sunt decât nişte fericite compromisuri cu limba de origine.

Antologia are ca apendice un sublim eseu despre sofism: "Tehnicile sofiste ale rugăciunii inimii". Este despre invocarea Domnului în inimă, în secret, invocare nesesizată de creaturi, fără cuvinte şi fără voce. Iată ce spune despre reţinerea respiraţiei, lucru pe care eu l-am rea­lizat încă de mult, prin invocarea din copilărie a numelui sfânt: "De ce trebuie reţinută respiraţia? Pentru că spiritul, actul spiritului nostru, obişnuieşte să se răspândească pe obiectele sensibile, exterioare ale lumii, în mod continuu. De aceea trebuie reţinută respiraţia până când verbul interior a spus o dată rugăciunea, apoi respiraţi ca de obicei, urmând regulile Părinţilor".
Gabriela Melinescu, Jurnal suedez II (1984-1989), Iaşi, Polirom, 2002, p. 290
Citeşte mai multe despre:   jurnale personale

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de