Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
● Liviu Antonesei ● Titel Constantinescu ● Constantin Trandafir ● Gabriela Melinescu
Am auzit că un economist şi soţia sa, care, ieşind de la barul Traian, ar fi găsit nişte manifeste pe scări şi le-ar fi luat ca să le citească, au fost reţinuţi de miliţieni şi civili, bumbăciţi bine şi apoi eliberaţi. Au reuşit, probabil, să convingă "organele" că manifestele nu-s opera lor. Pe de altă parte, în Alexandru cel Bun au fost găsite sute de manifeste în casele scărilor sau chiar lipite pe afişierele din holurile blocurilor. Mai mulţi îmi propun să facem împreună manifeste şi nu-mi pot da seama dacă e inconştienţă - e imposibil să nu ştie cât sunt de "păzit" - sau, pur şi simplu, provocare. Le răspund în doi peri că eu mi-am făcut treaba - şi chiar pe faţă, în nume propriu -, aşa că fabricatul manifestelor clandestine şi-l pot asuma şi alţii. De fapt, nu mi-ar displăcea să fac asta, dar eu nu mai pot lucra conspirativ, iar să fac manifeste pe care "ei" să le ridice de la mine - ca să mai aibă şi "probe" împotriva mea - asta chiar n-am chef. Ca să nu mai spun că aş periclita orice operaţiune ce are nevoie de conspirativitate etanşă. Una e să rişti cu sens, alta să acţionezi pur şi simplu prosteşte.
Peisajul străzii e tot mai sumbru. S-au înmulţit "caprele cu trei iezi": doi miliţeni, unul de la gărzile patriotice, un civil sau unul de la grăniceri (care au fost trecuţi la "interne"!).
Am văzut multe "capre cu trei iezi"! Bănuiesc că acest regim se scapă pe el în pantaloni, dar n-are cine să-i facă vânt de pe scena istoriei. Ar fi culmea să cadă singur!
Liviu Antonesei, Jurnal din anii ciumei: 1987-1989. Încercări de sociologie spontană, Iaşi, Polirom, 1995, p. 118-119
La un magazin alimentar din centrul cetăţii se vindeau lişiţe şi fazani. Şedeau agăţaţi în cuie. Nu cumpăra nimeni. Auzi, auzi, să ni se dea lişiţe şi fazani şi noi să refuzăm să ne coborâm până acolo! De-aia nici nu găsim porc şi vacă pe nicăieri. Partidul vrea să ne aristocratizeze!
Titel Constantinescu, Frica şi... alte spaime, Bucureşti, Editura Victor Frunză, 1996, p. 344
Afară e frig, dar în cabina măgăoaiei lui Mirică e bine. Noapte. Când se luminează, suntem pe drumul spre Hanu-Conachi, dinspre Râmnicu-Sărat... În zori, suntem acasă. Tata, singur, ne serveşte cu gustare şi vin, noi îi oferim ţigări "Mărăşeşti", special procurate. E frig şi pustiu. Mai lipsesc corbii lui Poe şi Bacovia... Ce-a ajuns casa noastră, ce-au ajuns locurile noastre! Dacă nu e mama, nimic nu e. Tata va pleca la Iaşi. Tache e la Galaţi. Adio, cartofi. La Pechea, lucrurile parcă-s aranjate. Nea Ionel, vărul, aduce purcelul de la Cărăuş şi începe spectacolul. La Crăciun, când tăia tata porcul... Pomana porcului. Prea multă băutură... N-aş vrea decât să dorm, să dorm şi să mai trăiesc niţel... Planul lor a fost să ne întoarcem la Câmpina imediat. E miez de noapte... Am adus carne, fasole, mălai, făină de grâu... În "atelierul" lui Mirică, de la un aparat aflăm că la Roma a avut loc tragerea la sorţi a grupelor pentru Mondialul din '90. Grupa B: Argentina, URSS, Camerun, România. De la "groapa cu lei" Guadalajara la "grupa de fier" Napoli şi Bari.
Constantin Trandafir, 1989. Vedere din provincie. Jurnal, Bucureşti, Editura Vestala, 2009, p. 233
Citit "Petite philocalie de la prière du Coeur", tradusă şi prezentată de Jean Gouillard, Éditions du Seuil. Am jubilat găsind în franceză cuvinte altfel traduse din greacă. (...) Aceste expresii temperează parcă jarul limbii eremiţilor, apropiind căldura inimii de răceala cerebralităţii. Acest fel de exprimare face posibilă memorarea unor construcţii lingvistice care nu sunt decât nişte fericite compromisuri cu limba de origine.
Antologia are ca apendice un sublim eseu despre sofism: "Tehnicile sofiste ale rugăciunii inimii". Este despre invocarea Domnului în inimă, în secret, invocare nesesizată de creaturi, fără cuvinte şi fără voce. Iată ce spune despre reţinerea respiraţiei, lucru pe care eu l-am realizat încă de mult, prin invocarea din copilărie a numelui sfânt: "De ce trebuie reţinută respiraţia? Pentru că spiritul, actul spiritului nostru, obişnuieşte să se răspândească pe obiectele sensibile, exterioare ale lumii, în mod continuu. De aceea trebuie reţinută respiraţia până când verbul interior a spus o dată rugăciunea, apoi respiraţi ca de obicei, urmând regulile Părinţilor".
Gabriela Melinescu, Jurnal suedez II (1984-1989), Iaşi, Polirom, 2002, p. 290
