Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Noi evenimente: scrisoarea des-chisă a unor vechi comunişti din conducerea partidului, adresată lui Ceauşescu; ziarişti de la "România liberă" anchetaţi, arestaţi pentru manifestele tipărite, multiplicate, răspândite în oraş; diplomatul M. Răceanu, învinuit de spionaj şi înaltă trădare, căruia i se pregăteşte procesul, condamnarea, dar nu oricum: "colectivele", adunările oamenilor muncii şi adunările de partid trebuie să-l "înfiereze", să-l condamne poporul...
Poporul care nu ştie niciodată ce se ascunde în spatele acestor răfuieli între tabere, dar este chemat să-şi pună deştul pe sentinţele date de alţii, să gireze falsurile şi condamnările lor, în toată istoria contemporană...
Şi toţi aceşti politicieni, comunişti vechi! – bine să scrie, să facă tapaj, să protesteze, să se arate jigniţi pentru mazilirea lor din funcţii – dar Gh. Apostol şi Brucan, şi Bărlădeanu, şi ei au făcut parte din clica de conducere, de care se dezic azi. Dar mai important decât protestul scrisorii lor mi se pare curajul Doinei Cornea, opoziţia ei faţă de regim, faţă de Ceauşescu însuşi; scrisorile acestea, citite la posturile străine, publicate în Occident, au primit riposta imediată a paznicilor puterii: anchete, aresturi, bătăi, "închisoare" la domiciliu. Recent, i-a fost conferit premiul pentru pace, la Copenhaga, dar nu i s-a dat voie să iasă din ţară.
Şi scrisoarea – apelul unor ziarişti la opinia publică din ţară şi din străinătate, întru apărarea ziariştilor arestaţi, anchetaţi – de la ziarul "România liberă".
Scrisoarea Anei Blandiana trimisă diverselor foruri culturale şi politice prin care cere dreptul la muncă – dreptul de a publica (semnătura ei este interzisă azi).
Şi Aurel Dragoş Munteanu, Dan Petrescu, Mircea Dinescu – chiar şi "greva" colaboratorilor "Vieţii Româneşti", refuzul lor de a publica în numărul din februarie 1989 – număr din care au fost excluse – interzise semnătura lui C. Noica şi ale altor indezirabili.
Ar trebui ca toate aceste voci, proteste care se înmulţesc şi se
fac auzite să înfrângă monstrul odată!
Până şi ţările socialiste au ajuns să-şi arate dezacordul faţă de politica de distrugere pe care o duce, în propria-i ţară, "eroul Carpaţilor", "ctitorul epocii de aur", "cel mai iubit fiu"; aceste titulaturi sfruntate, împreună cu laudele lingăilor, închinate "savantei de renume mondial", au ajuns de batjocură, în toată lumea.
Dar ei îşi continuă "neabătut" opera de desfiinţare, de neantizare, păziţi mai bine ca oricând, de un întreg corp-armată – armate de pază... Şi totuşi, se simte o mişcare, un refuz, un fel de a comunica, o deşteptare solidară – acum!
Florenţa Albu, Zidul martor (Pagini de jurnal), 1970-1990, Bucureşti, Cartea Românească, 1994, p. 405-407
Lectură din poemele lui Cezar Baltag, cele anterioare volumului "Euridice şi umbra". E singurul nostru poet care are tangenţe reale cu ezotericul, făcând din această iniţiere un instrument liric de autentică rezonanţă.
Victor Felea, Jurnalul unui poet leneş. Ianuarie 1955 – martie 1993, Ediţie îngrijită de Lidia Felea, Bucu-reşti, Editura Albatros, 2000, p. 721
O, ce bine e duminica la noi în provincie! în oraşele mari e zarvă, filme, teatre, concerte, expoziţii, stadioane... Fetele sunt acasă, se plimbă în oraş, pe Bulevard, merg la prieteni. Eu închei o recenzie la cartea doamnei Svetlana Paleologu-Matta, care, iată, îmi scrie iar. Mi-a trimis scrisoarea pe 15 şi avionul a adus-o în trei ore de la Zürich, după cinci zile. Îmi pare bine că primesc epistole gata citite. E o fiinţă delicată care vibrează ("îmi vâjâie capul"). Între timp, au loc meciurile de fotbal, retur, din cupele europene. Steaua, pe Ghencea, câştigă de o manieră impresionantă meciul cu G...tteborg: 5-1! Cel mai mare scor, unic prin proporţii în aceste faze. Eroul meciului: Lăcătuş, care şi înscrie de două ori.. Hagi marchează şi el. Şi, în ultimul minut, Balint. Bucuria primului meci se întunecă uşor prin faptul că Dinamo nu se califică. Joacă foarte bine împotriva Sampdoriei, la aceasta "acasă". Meciul nul (0-0) n-o avantajează, fiindcă la Bucureşti a fost 1-1. "Victoria" o ia rău pe cocoaşă: 4-0 la Dresda. Meciul acesta îl ascult, în noapte, la radio. Nu mai pot adormi, că-i prea târziu. Ce minunat e în provincia noastră mică!
C. Trandafir, Jurnal în curs de apariţie la Editura Libra
