x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

14 august 1989

0
Autor: Cristina Diac 14 Sep 2009 - 00:00
Joi, 14 septembrie, cuplul Nicolae şi Elena Ceauşescu îşi continuau vi­zi­ta în judeţul Iaşi. În afara "obiecti­ve­lor economice" reprezentative pen­tru economia moldavă, cei doi au fost primiţi la Institutul Poli­tehnic din capitala Moldovei. Persoane abi­li­tate din conducerea Fabricii de za­hăr de la Ianca, judeţul Brăila, anun­ţau că toate problemele au fost depă­şi­te. Produsele culturii est-germane erau prezentate publicului din Ro­mâ­nia. Confruntat cu problema emi­grărilor masive către Germania Oc­cidentală, via Ungaria, guvernul de la Berlin îşi arăta oficial îngrijorarea faţă de autorităţile de la Budapesta.


ÎN MIJLOCUL VIITORILOR INGINERI
Pe tot parcursul vizitei, Nicolae şi Elena Ceauşescu au fost însoţiţi de Emil Bobu, secretar al CC al PCR, şi de Silviu Curticeanu, şeful Cancelariei Comitetului Central. Programul zilei a debutat la Institutul Po­li­tehnic. Înalţii oaspeţi au fost în­tâm­pinaţi de "cadrele didactice ale prestigioasei universităţi ieşe­ne, ale celorlalte insti­tuţii de învă­ţă­mânt superior, mii şi mii de studenţi şi elevi", asigura presa centrală, profund interesată de "numere mari" şi unanimităţi depline. Împreună cu autorităţile locale, i-au primit pe cei doi Ion Teoreanu, ministrul Învăţământului, Ioan Toma, prim-secretar al CC al UTC, şeful "ideologic" al studenţimii Matei Ani şi Poliana Cristescu, pre­şe­dintele Consiliului Naţional al Organizaţiei Pionierilor. Cameluţa Beldie, rectorul Politehnicii, a pre­zen­tat rea­li­zările şcolii de ingineri. S-a vernisat o expoziţie, apoi Facul­ta­tea de Teh­no­logie Chimică. Pe agen­da zilei au urmat vizite la În­tre­prinderea me­talurgică de Tevi Su­date, unde cuplul a fost preluat de Petru Enache.
În aceeaşi zi a fost inspectat şi Combinatul de Utilaj Greu, emblema in­dus­triei ieşene.


IAŞIUL, CITADELA INDUSTRIEI TEXTILE
La Întreprinderea "Ţesătura", even­tualelor curiozităţi ale vizitatorilor era gata să le răspundă Maria Flucsă, titulara portofoliului industriei uşoare. Cum se pregăteau viitorii specialişti cu studii medii au aflat Ceauşeştii din trecerea prin Liceul Industrial "Victoria". Cei apro­ximativ 2.500 de absolvenţi din fie­care an şcolar obţineau la fina­li­zarea studiilor diplome de filatori, finisori, confecţioneri, tricoteri, ţe­să­tori, me­ca­nici de întreţinere a utilajelor din fabricile de profil. La Iaşi, ca pretutindeni în ţară, Ceauşeştii au fost con­duşi astfel încât să vadă pe viu exemplificarea principiului "Învă­ţă­mânt-Cercetare-Producţie", enun­ţat în toate documentele de partid, care impunea ca cifrele de şco­la­ri­zare să fie corelate cu nevoile eco­no­miei. Bunăoară Iaşiul era un im­portant centru al industriei uşoa­re. Un liceu industrial de profil - iar pe treapta următoare Politehnica - pre­gătea specialişti în domeniu. Fa­cul­tatea de Textile din capitala Mol­do­vei a fost înainte de Revoluţie uni­ca din ţară. Interesantă în special pentru fete, spre încântarea colegi­lor din­tot­deau­na majoritari la Poli­tehnică.


DULCE DE LA IANCA
"Tânără fiind, fabrica de zahăr de la Ianca, judeţul Brăila, s-a confruntat în primii ei ani de activitate cu o serie de greutăţi, număra ziarul «Ro­mâ­nia liberă» şi câteva neajunsuri. Mai întâi au fost necazuri cu proiectul, apoi anumite utilaje n-au răs­puns comenzilor şi, nu în ultimă in­stanţă, nu toţi lucrătorii au avut cu­noştinţele şi experienţa necesară în fabricarea zahărului." Toate acestea erau însă depăşite în septembrie 1989, dădeau asigurări Nicolae Va­si­le, directorul fabricii inaugurate în 1981, secondat de adjuncta sa Elena Albici, confirmaţi întru totul de in­ginerii Iordan Gherman şi Ion Du­du­lea. Amplasată într-un judeţ "agri­col", ce dispunea de suprafeţe însemnate de teren arabil, fabrica de la Ianca fusese proiectată să obţi­nă praful dulce prin prelucrarea pro­ducţiei de sfeclă de zahăr a CAP-urilor şi IAS-urilor locale, precum cele din localităţile Traianu, Ianca, Bă­răganu, Victoria, Tudor Vla­dimirescu. Între timp, spuneau di­rectorii, s-a reglat şi fluxul de transport dinspre pro­ducători spre fabricant. Zilnic, ca­mioanele din dotarea fabricii sau trenurile de marfă trans­portau ma­teria primă către Ian­ca. Astfel că ci­clul tehnologic gân­dit de proiectant erai aidoma cu cel realizat, declara conducerea. În 1989, România dispunea de aproximativ 30 de fabrici de zahăr. În anii '80 apăruseră la Calafat, Zimnicea, Năvodari, Baba­dag, Fundulea, Lieşti, Teiuş, Carei, Tătăranu, Truşeşti, Dră­gă­neşti-Olt, Răcari, Olteniţa, Că­lă­raşi.


"ZILELE CULTURII DIN REPUBLICA DEMOCRATĂ GERMANĂ"
Începeau "Zilele culturii din Re­pu­blica Democrată Germană", dedi­cate celei de-a 40-a aniversări a pro­clamării Germaniei comuniste. Programul cuprindea expoziţii, concerte, recitaluri instrumentale, spec­ta­cole, gale cinematografice, discu­ţii despre teatrul şi muzica contemporană. În prezenţa lui Herbert Plas­chke, ambasadorul Germaniei De­mo­crate în România, la sala Dalles, în deschiderea "Zilelor" au vorbit Su­zana Gâdea, preşedintele Consi­liului Culturii şi Educaţiei Socialiste (ministrul culturii), şi Peter Lorf, ad­junct al ministrului culturii din RDG. Cu acelaşi prilej au fost ver­ni­sate o expoziţie de pictură şi grafică conţinând lucrări semnate de artişti plastici est-germani, precum şi una de carte.


ÎNGRIJORĂRI BERLINEZE

Nu doar responsbilii cu diplo­ma­ţia culturală est-germană au avut de lucru. "Prietenia" dintre statele aflate în spatele Cortinei de Fier dă­dea semne de uzură. "Guvernul RDG a luat la cunoştinţă cu surprin­dere, se spunea într-o notă a Ministerului de Externe de la Berlin adre­sată instituţiei omoloage din Un­ga­ria, preluată de agenţiile de presă, de hotărărea guvernului R.P. Ungare de a facilita plecarea cetăţenilor RDG, fără documente valabile, în terţe state." Cu patru zile în urmă, la
10 sep­tembrie, statul maghiar anun­ţase deschiderea graniţei cu Austria "imperialistă". În aceeaşi zi, aproxi­mativ 15.000 de cetăţeni est-germani aflaţi de mai multe luni în Ungaria au trecut în Austria, cu destinaţia Germania Federală, nestin­ghe­riţi de vameşii unguri: la punc­tele de trecere a frontierei nu li s-au solicitat documente de călătorie va­labile, eliberate de RDG.

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de