15 mai 1989

În 1989, România era criticată în mai toate marile capi­ta­le. Trecuse şi epoca vizitelor făcute la Bucureşti de înalţi oficiali din lumea civilizată. Nicolae Ceauşescu pri­mea şi era primit acum de lideri şi demnitari din "lumea a treia".

Încercând, probabil, să compenseze prin cantitate ceea ce se pierduse la calitate, presa de la Bucureşti scria despre toţi oficialii primiţi de Ceauşescu, indife­rent că erau şefi de stat, miniştri, miniştri adjuncţi sau re­pre­zen­tanţi de rang mai mare sau mai mic ai unor partide.

DAH OULD CHEIKA, MINISTRUL PESCUITULUI DIN MAURITANIA, PRIMIT DE CEAUŞESCU
La 15 mai, Republica Islamică Mauritania trimisese în România pe Dah Ould Cheika, ministrul pescuitului şi economiei maritime. Anunţând că Nicolae Ceauşescu l-a primit pe oaspetele african, Scînteia scria sec şi imprecis, într-o limbă de lemn numai bună de întreţinut echi­vocul: "În cadrul întrevedereii au fost abordate probleme ale dezvoltării relaţiilor dintre România şi Mauritania". De obicei nu se dădeau detalii legate de substanţa relaţiei bilaterale - ce interese avea România în ţara natală a oas­petelui şi ce aşteptări avea acesta de la partea română. Bună­oară, în aprecierea calităţii relaţiilor cu o anumită ţară, volumul relaţiilor comerciale este considerat un in­dicator relevant.  De aflat ce şi cât le vindeam noi afri­canilor, ori cumpăram de la ei, rămâne în sarcina viitorului. Relaţiile diplomatice între cele două state fuseseră stabilite în 1965. Bucureştiul a deschis o am­basadă şi a acreditat un ambasador rezident la Noua­k­chott în 1972.

"EPOCA DE AUR", LĂUDATĂ ÎN FAŢA STUDENŢILOR DIN CENTRUL UNIVERSITAR MAPUTO
La categoria "succese româneşti peste hotare" era numărată şi o întâlnire a oficialilor români cu studenţi şi cadre didactice din Maputo, Capitala Mozambicului. Din relatările presei reise că auditoriul a fost pus la curent cu "rolul determinant al tovarăşului Nicolae Ceauşescu şi a tovarăşei Elena Ceauşescu în organizarea şi desfăşurarea marii demonstraţii de la 1 Mai 1939, care a avut un puternic răsunet intern şi internaţional", precum şi cu "realizările de seamă obţinute de poporul nostru în anii socialismului", cu accent pe realizările "Epocii Ceau­şescu". Dintre acestea, cea mai recentă şi cea mai importantă totodată - achitarea datoriei externe - n-avea cum fi omisă din înşiruire. De pe urma acţiunii, Institutul de Relaţii Internaţionale din Maputo s-a ales cu o donaţie constând în vo­lume din opera de căpătâi semnată de Ceauşescu, intitulate "România pe drumul construirii societăţii socialiste multilateral dezvoltate". Acordul de cooperare în dome­niile învăţământului, ştiinţei şi culturii semnat între România şi Mozambic în 1978 a făcut posibilă întâlnirea diploamţilor români cu studenţii şi profesorii din Maputo. Relaţii diplomatice la nivel de ambasadă cu acestă ţară fu­seseră stabilite în 1975.

PRIMA ZI DIN SEZONUL TURISTIC ESTIVAL
La 15 mai s-a anunţat deschidea oficială a sezonul tu­ristic estival 1989. După capacităţile de cazare, statisticile oficiale din epocă spuneau că Litoralul românesc al Mării Negre putea găzdui 110.000 turişti pe serie şi două mi­lioane în întregul an. Sigur, erau număraţi doar turiştii sosiţi la mare cu bilet, procurat "prin sindicat" ori de la agenţiile Oficiului Naţional de Turism (ONT) sau ale Biroului de Turism pentru Tineret (BTT).
În aşteptarea acestora, anunţa presa, "în perioada de toamnă-iarnă au fost reamenajate numeroase hoteluri şi restaurante, discoteci, piscine, săli de jocuri mecanice, terenuri de sport, centre de asistenţă medicală" (acestea din urmă, pentru cei sosiţi pe Litoral "la odihnă şi tratament"). Turiştii "pe cont propriu", cazaţi de localnici, de rude ori de cortul din dotare, n-aveau cum fi luaţi în calcul. Pentru delectarea vizitatorilor, tot presa promitea aproape o mie de spectacole de folclor, muzică populară şi uşoară, teatru, operă, balet, muzică simfonică, estradă şi circ.

EMINESCU, OMAGIAT LA PARIS
În 1989 se împlinea un secol de la moartea lui Mihai Emi­nescu, astfel că ultimul an al regimului comunist a purtat şi numele poetului naţional. Pentru a-i celebra me­moria, din ultimul cătun până în "Oraşul luminilor", via Beijing ori Budapesta, simpozioanele, mesele rotunde, re­ci­tările din opera poetului, spectacolele de tot felul, lan­sările de carte şi expoziţiile s-au ţinut lanţ. Presa de la Bu­cu­reşti informa abia la 15 mai că Eminescu fusese celebrat la Bi­blioteca Română din Paris cu patru zile înainte, pe 11.
Interesaţii, spune depeşa Agerpres, au putut audia conferinţa "Raporturi culturale româno-franceze de-a lungul timpului". Cu acelaşi prilej s-au vernisat o expoziţie de carte istorică despre Independenţa de stat a României şi o expoziţie de gravură românească.

DETALII DE LA ORGANIZATORI
Din memoriile lui Petre Gigea-Gorun, ambasador acre­ditat de România la Paris - Capitala Franţei, dar şi a "exilului românesc" -, aflăm mai multe amănunte. Bunăoară că despre raporturile culturale româno-franceze de-a lungul timpului vorbise Virgil Cândea, completat de profesorul universitar Paul Miclău. Iar gravurile expuse erau semnate de Marcel Chirnoagă, considerat a fi unul dintre cei mai mari graficieni români. "Printre participanţi, ne spune tot ambasadorul Gigea-Gorun, s-au aflat istorici, scriitori, oameni de cultură şi artă."
Şeful misiunii diplomatice a României la Paris se născuse la 31 martie 1930 la Goicea, absolvise Liceul Co­mercial din Craiova, apoi Facultatea de Finanţe şi Credit a Academiei de Ştiinţe Economice din Bucureşti. Şi-a în­ceput cariera în administraţia locală, între 1964-1968 fiind primar al Craiovei iar în următorii cinci - prim-vicepre­şedinte al Consiliului Popular al judeţului Dolj. La 27 no­iembrie 1986 îşi prezenta scrisorile de acreditare preşe­dintelui François Mitterrand, începând astfel oficial mi­siunea de ambasador al României la Paris.