Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
În forma fixă a formulelor aprobate, presa scrisă, radioul şi televiziunea au continuat întrecerea în omagierea "marelui erou". Candidaţii la admiterea în învăţământul superior aşteptau înştiinţarea reuşitei la facultate.
"ŢARA ÎŞI OMAGIAZĂ MARELE EROU"
De la asemenea scurt generic până la altele de "trei rânduri pe opt coloane" - precum "Vibrant omagiu ctitorului de geniu al României socialiste, voinţa fermă a întregului popor ca tovarăşul Nicolae Ceauşescu să fie reales la cel de-al XIV-lea Congres în funcţia supremă de partid" - presa l-a omagiat pentru aniversarea a 24 de ani de putere. Din asemenea compoziţii se subînţelegea că pe Ceauşescu îl aleseseră democratic delegaţii la congresul din iulie 1965. Nicidecum că i-ar fi succedat imediat predecesorului decedat. Înaintaşii lui Ceauşescu, la care face trimitere presa, erau exclusiv voievozii medievali, "căuzaşii" lui 1848, "tribunii Unirii". Evocarea primului lider comunist Gheorghiu-Dej pare tot atât de nepotrivită ca amintirea ultimului monarh aflat în emigraţie.
POEM ANONIM, DECLARAŢII NEDATATE
În lipsă de poeţi glorificatori, poemul omagial de pe prima pagină a României Libere e nesemnat. În loc de titlu - portretul oficial al lui Ceauşescu. "În patrie zidim un Ev de aur/ De-atunci, din vara cu înalt ecou,/ Un Ev solar cu nume de Erou,/ De strălucit strateg, de Meşter Faur" - e prima strofă. Continuă pe schema "telegramelor oamenilor muncii", sfârşind astfel: "Eroului să-i mulţumim fierbinte/ Şi să-i urmăm exemplul ne-nfricat,/ Noi piscuri de izbândă am urcat/ Cu El, Conducătorul şi Părinte./ În măreţie crească România/ Cu Ceauşescu - slava-i şi mândria!".
În absenţa felicitărilor de la "colegii" de peste hotare, acelaşi ziar reia pe pagina de externe extrase - nedatate - din presa mondială. Sunt citate, printre altele, ziarele New Voice (Marea Britanie), The Farfaix Journal (SUA), Japan Times (Japonia).
DOI CU SAPA, TREI CU MAPA
Din agenda Elenei Ceauşescu nu reiese că şi la Neptun s-ar fi sărbătorit acea zi. Reapăruse de ieri şi Poliana Cristescu. Oriunde s-ar fi aflat însă Ceauşescu, fluxul telegramelor cu angajamente şi raportări de succese îşi menţinea debitul constant. La grâu, chiar şi judeţe neînzestrate cu soluri de mare fertilitate - ca Botoşani, Satu-Mare, Cluj şi Bacău - raportaseră producţii de peste 8.000 kg la hectar.
Regia unor asemenea succese includea şi "mobilizarea" activiştilor de partid pe tarla şi a miliţienilor pe drumurile agricole. Faţă de numărul "organizatorilor", mecanizatorii şi cooperatorii erau în inferioritate.
MAI MULT ŞI MAI BINE DE MULTE ORI
Sub conducerea lui Nicolae Ceauşescu, românul trăieşte mai bine, în toate felurile. Uneori, mai bine de sute de ori. Astfel, scriu ziarele, faţă de 1965, în 1989: producţia agricolă a crescut de şase ori; retribuţia medie de 3,3 ori; venitul naţional de 33 de ori, iar producţia industrială de 120 de ori. S-au construit 3,3 milioane de apartamente, iar în procesul de învăţământ a ajuns să fie cuprinsă 25% din populaţia ţării.
RUBICONUL "PĂTURII SOCIALE"
În 15 iulie fusese startul admiterii în învăţământul superior. După ani de meditaţii, cohorte de absolvenţi de liceu îşi încercau şansa de-a trece Rubiconul ce separa "pătura" intelectualilor de "bază". Locurile erau puţine, la unele specialităţi ajungându-se la câte 40 de candidaţi pe câte un loc. Luate cu asalt erau Dreptul, Medicina, Filologia. Lucrările se corectau şi recorectau de comisii duble, iar rezultatele admiterii ţineau în suspans prelungit candidaţii, părinţii şi rudele, care aşteptau un "specialist" în familie ori doreau cu ardoare continuitatea tradiţiei de intelectuali.
"Dacă bunicii noştri se grozăveau cu Bacalaureatul lor de altădată din vreo şapte materii, astăzi, un examen de admitere, deşi numai din două sau trei materii, a ajuns o probă mult mai dificilă", descria momentul Pascu Balaci, corespondentul de Bihor al revistei Flacăra. "O concurenţă ridicată îndârjeşte pe temerari şi inhibă pe cei mai slabi de înger."
STUDENT LA ARTĂ
Cum într-o economie centralizată numărul locurilor la admitere era corelat cu estimările producţiei, în anii '80 cei mai puţini studenţi aveau institutele de artă. Institute de artă teatrală şi cinematografică erau două în România - la Bucureşti şi la Târgu-Mureş (secţia în limbă maghiară). Conservator şi institute de artă plastică funcţionau la Bucureşti, Iaşi şi Cluj-Napoca. Locuri erau sub zece în fiecare centru, la fiecare specialitate, iar candidaţii... cu miile. La institutele de artă plastică, bunăoară, admişi erau în fiecare centru universitar doar câte şapte studenţi în fiecare secţie - pictură, sculptură, grafică, design industrial şi vestimentar.
La "Arte" mai ţineau "pilele" la probe deschise de aptitudini. Aşa au sfârşit generaţiile de aur ale actorilor în promoţii cu odrasle de demnitari, directori de teatre şi case de producţie.
SECRETUL SECRETULUI
Cronica cinematografică din Flacăra a fost dedicată de Horia Pătraşcu filmului "Secretul... armei secrete". Este un basm filmul lui Tatos? - (se) întreabă criticul. Este o parodie? Este un film revistă? Sau este o comedie?
Nimic şi câteva din toate acestea, conchide "secretos" cronicarul. Laudă însă (global) "distribuţia de zile mari": Victor Rebengiuc, Mircea Diaconu, Carmen Galin, Mitică Popescu, Horaţiu Mălăele, Dem. Rădulescu, Emilia Dobrin-Besoiu, Manuela Hărăbor.
