Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Prima zi dintr-o nouă săptămână. La cel mai înalt nivel al politicii, presa nu consemnează ceva deosebit. Nici o plenară, nici o şedinţă a vreunui "organ colegial" ori "vizită de lucru" în Bucureşti sau aiurea, nici o "manifestare", nici măcar vreo "primire" la tovarăşul Nicolae Ceauşescu. "La vedere" şi mereu prezentă era doar propaganda. Lucruri interesante se petreceau la vecinii maghiari.
ÎN AŞTEPTARE
Calmul aparent al zilei de vară trebuie că va fi ascuns multe frământări în culisele puterii. Se anunţau zile agitate şi dense în evenimente. Pe tăcute şi pe nevăzute, funcţionarii de rang mai mare sau mai mic care compuneau "aparatul de lucru" al Comitetului Central făceau, probabil, ultimele retuşuri prin "materiale", situaţii, tabele, scheme, planuri şi alte hârtii regăsibile astăzi cu bună-ştiinţă în descompletata arhivă a Comitetului Central.
Peste nici 24 de ceasuri urma o Plenară a Comitetului Central al PCR, unde avea să se propună realegerea lui Ceauşescu în funcţia de secretar general al Partidului la Congresul al XIV-lea.
În primele zile din iulie, Ceauşescu urma să îi primească în calitate de gazdă pe liderii partidelor şi statelor comuniste din Europa de Est membre în Organizaţia Tratatului de la Varşovia. Avea să fie ultima întâlnire dintre Mihail Gorbaciov şi Nicolae Ceauşescu, pe terenul acestuia din urmă.
O ZI LINIŞTITĂ ÎN AGENDA LUI CEAUŞESCU
Pentru Nicolae Ceauşescu trebuie să fi fost o zi obişnuită. De la reşedinţa din Primăverii a ajuns "la birou", adică în sediul Comitetului Central din Piaţa Palatului, numită pe atunci a Republicii. După metafora găsită cândva de un poet, în cazul Lui, cabinetul de lucru era însăşi ţara. Trecând peste hiperbolă, Ceauşescu avea biroul propriu-zis într-o încăpere mai mult sau mai puţin obişnuită din sediul CC. "Cabinetul 1", i s-a spus acelui spaţiu, apoi, prin translaţie de sens, formula s-a transferat asupra ocupantului. După criterii de selecţie cunoscute şi necunoscute, în funcţie de zi, de probleme sau de dispoziţie, prin faţa Lui se perindau politicienii zilei. Cum lucra mai-marele partidului şi statului în ultima perioadă a povestit Silviu Curticeanu, şeful Cancelariei Prezidenţiale, în cel mai recent volum de memorii.
TOANE DE PREŞEDINTE
"Citeşte orice material pe diagonală, scrie domnia-sa, zice acum una şi mâine alta, nu mai este stăpân nici măcar pe propriul său program, lăsând ca acesta să fie încropit de mine din vorbele lui aruncate la întâmplare, pe unde vrei şi pe unde nu vrei; în şedinţe ce nu se mai termină, în maşină, la un dineu, în pauza unor convorbiri internaţionale, pe scări, la telefon sau mai ştiu eu pe unde şi prin ce mijloace, cere un studiu, o analiză, un raport, după cum o problemă sau alta îi trece prin cap, fixează termene scurte pentru elaborarea lor şi pretinde ca, în raport de vorbele lui, spuse nu de puţine ori la vreme de mânie, să-i stabilesc programul zilnic. «Curticeanu, ce facem azi?» (...) Tot mai des în ultimul timp nu citea materialele, le răsfoia doar prin şedinţe şi, dacă lucrurile ieşeau prost, se răzbuna pe mine zicând, dimpreună cu soţia lui, că eu nu le dau lucrările la timp. (...) Dacă nu are timp sau chef, îmi lasă mie plăcerea de a comunica miniştrilor observaţiile sale, pentru ca aceştia să aibă ocazia să mă înjure, e drept nu fără temei, în primul rând pe mine. Dacă observaţiile le face direct Ceauşescu «în particular» sau în şedinţe, atunci mulţi dintre cei vizaţi le şi notează, nu mă mai înjură în gura mare pe mine, ci, probabil, dacă nu le este frică şi de umbra lui, «în gând», pe el."
STRATEGII "DE IMAGINE"
La Phenian sau la Bucureşti, precum la Paris, propaganda funcţioneză după aceleaşi principii. Propaganda externă se ocupa cu "promovarea imaginii" unei ţări în afara graniţelor sale. De bună seamă, se arătau numai lucruri "de bine" sau "aspecte" pozitive, în limbajul de atunci. Tema de lucru a propagandiştilor din Coreea de Nord în vara lui 1989 s-a numit "Luna de solidaritate cu lupta poporului coreean". Adică lupta pentru "reunificarea paşnică şi democratică" a celor două state din Peninsula Coreea. Astfel au fost botezate zilele scurse între 25 iunie şi 27 iulie. La Bucureşti, evenimentul a fost făcut public vineri, 23 iunie, printr-o conferinţă de presă organizată de Ambasada Coreii de Nord. În cazul românesc, alături de temele consacrate, un "cal de bătaie" al propagandei externe în 1989 a fost Mihai Eminescu. În oraşul grec Larisa a fost vernisată expoziţia de fotografii "Imagini şi realităţi ale României contemporane". La Offenbach, în Germania Federală, propaganda externă "raporta" o seară culturală consacrată lui Eminescu. A fost prezentată viaţa şi opera poetului, s-au recitat versuri şi a fost audiată muzică românească pe versurile Luceafărului.
NUMELE POETULUI SCRIS CU BRAZI
Despre o inedită formă de omagiere a poetului naţional în ţara de origine informa presa centrală. Pe Dealul Comja din apropierea comunei Seini, judeţul Maramureş, aproximativ 2.500 de pini şi molizi fuseseră plantaţi în forma literelor ce compun cuvântul Eminescu. Fiecare literă, scria Gheorghe Pârja, avea 24 de metri lungime, 8 metri lăţime, iar corpul literei era de 3 metri. Dimnsiuni, fireşte, care să facă monumetul vizibil de departe.
DIN LUMEA LARGĂ
În Ungaria vecină şi din ce în ce mai puţin "prietenă", Plenara CC al Partidului Muncitoresc Socialist, după cum se chema oficial partidul comuniştilor, pregătea Congresul planificat pentru luna octombrie. În şedinţa-plenară s-au decis şi schimbări la nivelul conducerii partidului. Până la Congres, afacerile curente aveau să cadă în sarcina unui prezidiu format din patru persoane. Printre acestea - Imre Poszgay. Om "de partid" care nu ocupa însă o funcţie de prim rang în stat (era membru al Comitetului Politic Executiv şi ministru secretar de stat), Poszgay se arătase favorabil reformelor în repetate rânduri. În acelaşi timp, la Moscova continuau lucrările sesiunii Sovietului Suprem al URSS (Legislativul sovietic). În calendarul Organizaţiei Naţiunilor Unite, 26 iunie fusese declarată Ziua internaţională de luptă împotriva consumului şi traficului ilicit de droguri.
