x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Jurnalul zilei – 23 februarie 1989

0
Autor: Florin Mihai 23 Feb 2009 - 00:00

Pregătiri estivale ● Peste plan, dar în lipsă ● Dincă în Amărăştii de Jos ● Burebista şi Ceauşescu ● Taximetria "clandestină"



Privaţi de sejururi în străinătate, românii se îmbulzeau în staţiunile autohtone de la mare şi munte. Indiferent de anotimp, complexul balnear "Doina" din staţiunea Neptun, situat la 100 de metri de gară, îşi oferea serviciile suferinzilor de boli reumatice şi nu numai. Cei interesaţi de serviciile complexului (instalaţii de balneologie, hidro­ki­ne­toterapie, băi în bazine cu apă de mare, gimnastică medicală, masaj subacval, electroterapie) îşi procurau bilete prin agenţiile de turism şi de la agenţia Sălii Palatului Re­pub­licii din Bucureşti. Tratamen­tele pentru combaterea îmbă­trâ­ni­rii premature şi regenerării func­ţii­lor organismului se bazau pe me­di­camentele miraculoase des­co­­perite de cercetătoarea Ana Aslan. Gerovitalul, Aslanvitalul, Pell-Amarul au devenit de mult un brand medical românesc, exportat cu succes în afara ţării. Cazarea la hotelul de ca­tegoria întâi, masa şi tratamentul costau 85 de lei de persoană.

Pregătiri estivale
Pe litoral, pregătirile pentru perioada estivală erau în toi, căci "românul face iarna car şi vara sanie". În sta­ţiunile de pe litoralul Mării Negre, Întreprinderea co­mercială de stat pentru alimentaţie publică nu­măra peste 200 de restaurante, cofetării, pati­serii, pizzerii, bufete, cantine-restaurant, unităţi "Gos­podina". Cră­ciun Bordei, directorul întreprinderii, "dez­vă­luia" în paginile ziarului constănţean Dobrogea Nouă, "programul de moder­nizări, înnoiri şi intimizări" pentru vara ce urma. Pe lista de prio­rităţi erau restaurantele "Capitol", "Boema", "Rapsodia", Complexul "Balada", Ceainăria "Lido", Discoteca "Orient", Pizzeria "Cin-Cin", cramele "Pelican" şi "Dobrogea", Terasa "Cina". La Restaurantul "Marea Neagră" urma să se inaugureze o secţie specializată pe sandvişuri.

Peste plan, dar în lipsă
"Biciuiţi" permanent de îndemnurile pentru realizarea planului, "oamenii muncii" de la întreprinderea Electrocentrală Piteşti au contribuit la cincinal, în prima parte a anului, cu 1,7 milioane de Kwh. Succesul s-a datorat, se zicea, utilizării turboagregatelor şi cazanelor de aburi şi asigurării unei asistenţe tehnice cores­punzătoare în timpul celor trei schimburi de lucru. Agenţia Agerpres a relatat şi despre "succesele în muncă" ale energeticienilor de la Electrocentrala Deva. Secretul lor? Ne răs­punde aceeaşi agenţie de presă. Gospodărirea judicioasă a combustibilului şi reducerea consu­mului de energie electrică. Gazetarii nu spuneau însă şi de ce se întrerupe tot mai des curentul. Iar iluminatul public era ca şi inexistent!

Dincă în Amărăştii de Jos
Ce i-ar fi aşteptat pe salariaţii care neglijau sarcinile de muncă, îşi amin­teşte Efrem Nicolăină, inginer de mecanizări agricole, din comuna Amărăştii de Jos (jud. Dolj).
"Dacă se considera că neglijezi sau distrugi producţia, pierzi ceva sau furi, puteai fi sancţionat. Se putea merge până la arestare. În fiecare unitate, produsele se adunau într-o bază de recepţie. Ţin minte că într-o primăvară a venit în control Ion Din­că. Şi a intrat în curte la SMA-ul de la «Apele vii», cum se numea locul. Do­rea să vadă cum este gospodărit fierul vechi. Pentru fier, oţel, aluminiu, fon­tă, şpan, de la strung trebuiau să existe containere separate. Prin curtea unităţii, spre lăzile în care se de­pozita fierul vechi, mergând, s-a îm­piedicat de o pompă hidraulică de tractor, fabricată din aluminiu. În momentul ăla a izbucnit. A făcut ma­re caz pe tema gospodăririi materialului, că noi îl risipim, că suntem ires­ponsabili. Tot certându-ne, şi-a aruncat privirea alături, peste gard, unde se zăreau pătulele bazei de recepţie de la «Apele vii». Controlând pe acolo, s-a oprit la un pătul volant, improvizat din panouri făcute din ştacheţi, acoperite de carton de hidroizolaţie. Un pătul era rupt şi intrase apă în el. O parte din porumb mucegăise. Imediat a chemat Procuratura să constate pagubele produse. L-a chemat pe şeful bazei şi a dispus arestarea lui timp de trei zile. Controalele astea băgau spaima în oameni." Înaltul activist era poreclit, de altfel, "Te leagă". Căci ameninţarea lui era "Te leg", adică: "Te trimit în închisoare".

Burebista şi Ceauşescu
Săptămânal, Scînteia organiza colocvii cu teme ştiinţifice. În acea săptămână, arheologi renumiţi (Alexandru Vulpe, Alexandru Suceveanu) şi profesori universitari de istorie dezbăteau tema "statorniciei şi dăinuirii româneşti în vatra străbună". Studierea civilizaţiei geto-dace devenise artileria grea a cercetării istorice din România anilor '80. Busturile strămoşilor Burebista şi Decebal stăteau la loc de cinste alături de voievozii medievali Ştefan cel Mare, Mi­hai Viteazul, Vlad Ţepeş şi tablourile oamenilor politici ai zilei – Nicolae şi Elena Ceauşescu.

Taximetria "clandestină"
În ultimii ani, o nouă ocupaţie îmbogăţise nomenclatorul neoficial al meseriilor "Epocii de Aur" – taximetria "clandestină". Din cauza taxiurilor insuficiente şi desfiinţării autobuzelor de noapte, bucureştenii lansează un nou serviciu – taximetria "clandestină". "Se spunea adresa, se negocia preţul şi toată lumea era mulţumită", îşi aminteşte Petre Popovăţ. "Petrecăreţul ajungea comod acasă, iar proprietarul maşinii îşi rotunjea venitul cu o sumă nedeclarată şi deci neimpozabilă. Aceşti taximetrişti improvizaţi puteau câştiga într-o noapte, la orele de vârf (între 23:30 şi 2:00), chiar şi 1.000 de lei. La un salariu mediu de 2.000-2.500 de lei pe lună net."

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de