x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Jurnalul zilei: 23 ianuarie 1989

0
Autor: Florin Mihai 23 Ian 2009 - 00:00

Serviciul de meteorologie a anunţat temperaturi neobişnuit de ridicate pentru acea perioadă a anului. Pentru Nicolae Ceauşescu, vreme numai bună pentru o vizită de lucru pe platforma industrială a Bucureştiului şi o întâlnire cu "oamenii muncii".



În vizită de lucru
Însoţit de Emil Bobu, Gheorghe Oprea şi Silviu Curti­ceanu, "Tovarăşul" a inspectat platforma industrială din sud-estul Bucureştiului. La diferitele obiective econo­mice a fost întâmpinat de şefii de resort Constantin Radu, prim-secretarul Comitetului Municipal Bucureşti al PCR, Maria Flucsă, ministrul Industriei Uşoare, Ion Radu, vice-prim-ministrul Guvernului, Marian Enache, ministrul Industriei Metalurgice, şi Alexandru Roşu, ministrul Construcţiilor de maşini. Nu era una dintre vizitele-fulger "inopinate". Programul a fost stabilit din timp, iar entuziasmul "colectivelor muncitoreşti" exersat săptămâni de-a rândul, după Revelion. Pentru a-l primi cum se cu­vine pe "înaltul oaspete", întreprinderile au fost igieni­zate, iar şoselele şi aleile pavoazate.
Prima oară, Secretarul General a descins la "Filatura românească de bum­bac", apoi la Întreprinderea de ţevi "Republica" şi, la sfârşit, la Între­prin­derea "23 August". Pe lângă tradi­ţionalele de-acum "Ceauşescu, Româ­nia, stima noastră şi mândria!", "Ceau­şescu-PCR!", "Vom munci şi vom lupta, ţara o vom înălţa!", oamenii i-au cântat lui Nicolae  Ceauşescu şi "La Mulţi Ani!", cu trei zile înainte de ani­versarea zilei de naştere.
La sfârşitul vizitei, "sărbătoritul" le-a ţinut "oamenilor muncii" şi o cuvân­tare. După ce i-a întâmpinat cu "saluturi revoluţionare", le-a vorbit mult, după obicei, nu despre ridicarea confortului termic din apartamente şi abundenţa produselor din alimentare, ci despre "prevederile planului şi progra­mele de dezvoltare economico-so­cială", încheind cu "urări de succes". De la al patrulea an al cincina­lului N. Ceauşescu zicea că are mari aşteptări.

Pilule de "Urzică"
Nu la fel gândesau muncitorii. "Lup­ta permanentă" cu cifrele de producţie şi realizarea planului le dădeau bătăi de cap. Despre atmosfera de nemulţu­mi­re din fabricile patriei au apărut unele indicii în paginile publicaţiei umoristice Ur­zica. În stilul fabulei, autorii au plasat în gura personajelor "negative" adevăruri din realitatea imediată. Cititorii se recunoşteau şi îşi recunoşteau şefii în "excepţiile" precum acestea: "Era vorba de şeful secţiei în care lucram, de comportarea lui, mai precis. Era insuportabil: păi, de atâta timp nu putuse el să rezolve cu terenul din jurul halei de producţie, pe care ză­ceau fel de fel de reziduuri? Aici trebuia amenajat un spaţiu verde! Cu mobilizarea oamenilor din secţie, în câteva zile terenul putea fi arat şi semănat cu iarbă. Şi geamurile sparte la hală nu puteau fi înlocuite? Mare lucru! Dar şeful de secţie nu dădea aten­ţie. Dar gardul care mărginea sec­ţia? Ce, nu putea fi vopsit? Doar avem atelier de vopsitorie! Iar pe aleea principală puteau fi plantaţi nişte pomi! Până acum creşteau mari! Birourile trebuiau zugrăvite, că se în­negriseră de fum de ţigară. Şi câte şi mai câte! Dar şeful se concentra exclusiv asupra producţiei! Păi, să le rezolve pe toate dacă e şef!".

Om bogat, om sărac
"Sălbaticul capitalism" era combă­tut cu propriile-i arme şi în ziarul România liberă. Un articol intitulat "O nedreptate flagrantă: polarizarea bogaţi-săraci" "demonstra" caracterul iluzoriu al teoriilor burgheze despre egalitatea şanselor. Materialul se baza, zicea gazetarul, pe cercetările unui anume Charles Lindblom, profesor american de economie şi sociologie, şi texte publicate în revistele Le Monde Diplomatique, Le Figaro şi Le Nouvel Observateur. Potrivit sursei, în ţările occidentale săracii se numărau cu zecile de milioane, cei mai afectaţi fiind copiii, bătrânii, femeile necăsă­torite, imigranţii şi şomerii. Pentru rigoare – un grafic despre pauperiza­rea negrilor americani (sursa News­week), din care reieşea că unul din trei cetăţeni de culoare era în pragul subzistenţei.

Tezaur folcloric
Dacă ar fi existat un rating al audienţelor, cu siguranţă emisiunea "Tezaur folcloric" ar fi spart topul. Producţia Marioarei Murărescu era printre puţi­nele emisiuni ale televiziunii naţio­nale aşteptate cu sufletul la gură de români, la debutul fiecărei săptămâni. Dura o jumătate de oră, între documentarele despre ştiinţă ("forţa nemijlocită de producţie") şi proletariat ("clasa conducătoare a societăţii noastre"). "Am început cu emisiuni norma­le, programul era scurt, iar folclorul, poate altfel decât acum, era conside­rat un fel de «rău necesar», va spune Ma­rioara Murărescu. Trebuiau să fie nişte «plombe», asta erau emisiunile de folclor, nişe «plombe» în program. Mi-am dorit şi am luptat câţiva ani să introduc «Tezaurul» pe spaţiu fix şi nu am rezistat decât 2 săptămâni, probabil că nu a plăcut." Genericul emisiunii semnat de Dumitru Fărcaş şi or­chestra Mărţi­şorul a Casei de cultură a studenţilor din Cluj a devenit însă arhicunoscut. Iar emisiunea "Tezaur folcloric", un brand al TVR.

Sursa TASS
Din paginile Scînteii reieşea că în RFG teroriştii se înmulţeau ca ciupercile. Citând TASS, agenţia sovie­ti­că de ştiri, sursa "autorizată" în ma­­terie de infor­maţii externe, în 1989 "extre­miştii" (numiţi şi neo­nazişti) ar fi de­ţinut 33 de depozite de arme şi muniţii, 9 edituri şi 18 tipografii, cu un tiraj de peste 9 mi­lioane de exemplare. Acţiunile cri­minale comise de adepţii lui Adolf Hitler ar fi sporit cu 13 la sută, îngrijora opinia publică "fraţii" de la Ră­sărit.  

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de