x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Jurnalul zilei: 27 februarie 1989

0
Autor: Lavinia Betea 27 Feb 2009 - 00:00


Relaţii româno-iraniene ● Khamenei şi "Versetele satanice" ● Dezbaterile României libere ● Poveşti de călătorie ● Curiozităţi imperiale ● Recrutări la "Ştefan Gheorghiu" ● Poftiţi la Amara!



Ştirile despre Iran sunt la ordinea zilei. În România se vorbeşte despre vizita preşedintelui Khamenei la Bucureşti. În lume, despre poetul Salman Rushdie condamnat de auto­ri­tăţile din Teheran la moarte pentru "Versetele satanice". Încep pre­gă­tirile pentru aniversarea a 40 de ani de la începutul colectivizării. Secţiile de cadre încheie re­crutarea candidaţilor la Academia "Ştefan Gheorghiu”.

Relaţii româno-iraniene
Kha­menei – atunci preşedintele Repu­blicii Islamice Iran. Înaintea plecării, fusese semnat Memorandumul pri­vind colaborarea româno-iraniană în domeniile politic, economic, tehnico-ştiinţific şi cultural. Demult, cu şahul Mohammad Reza Pahlavi, detronat de Khamenei, Ceauşescu avusese relaţii privilegiate. Le mai evoca, oare?
Cu întânirea lui Kha­menei, Cea­u­şescu a deschis şi închis seria convorbirilor bilaterale de înalt nivel din 1989. Înţelegerile, în momentul încheierii lor, au fost secrete. După moartea lui, Cea­u­şescu s-a ştiut că negociase ţiţei.

Khamenei şi "Versetele satanice"
Câteva zile înainte de vizita pre­şe­dintelui Khamenei la Bucureşti, o "întâmplare" din Teheran făcuse în­con­jurul lumii. Împotriva lui Sal­man Rushdie, după apariţia "Ver­setelor satanice", ayatolahul Khomeini de­cla­rase "fatwa". Chiar dacă poetul devenea cel mai cre­dincios om din lume – transmiteau oficialii Iranului –, orice musulman era obligat să-l trimită în iad. Fie chiar şi cu preţul supremului său sacrificiu. În şti­rile din Ro­mâ­nia despre "prietenia şi colaborarea" popoarelor român şi ira­nian nu-şi găseau însă loc asemenea ştiri: cultura era "factor de cu­noaş­te­re şi apropiere între popoare".

Dezbaterile României libere
Se apropie sărbătorirea a 40 de ani de la declanşarea colectivizării agriculturii. Prilej de dezbatere pentru redacţia României libere. Tema – "Proprietatea cooperatistă la baza dezvoltării satului ro­mâ­nesc, a creş­te­rii puterii sale economice". La "masă" s-au aşezat oficialităţile agriculturii brăilene şi reprezentanţii cap-urilor din Ro­şi­ori şi Vişani: preşedinte, ingine­r-şef, contabil-şef şi... câte un coope­rator. "Sunt primul brigadier în cooperativa din Vişani: lucrez încă din 1949, ar fi zis cooperatorul V. Tudorancea pe post de Ion Roată. La fel ca şi colegul meu de la Roşiori, pentru anul trecut am fost retribuit cu 25.000 lei, 370 kg grâu şi 1.300 kg porumb. Am casă nouă, animale, o gospodărie cu tot ce trebuie. În acest an vom beneficia de noile măsuri de retribuire în acord glo­bal, măsuri iniţiate de tovarăşul Nicolae Cea­u­şescu, căruia întreaga ţă­ră­ni­me cooperatistă îi aduce cele mai vii mulţumiri."

Poveşti de călătorie
Minte cine-ar acuza că românii n-au drept la călătorii în stră­i­nătate! – ai crede după lecturi de reviste şi ziare.
Periodic, în rubrici consacrate, scriitori, ziarişti, universitari pu­blică note şi impresii din alte zări. Cum au obţinut paşaportul, de unde-au avut şi valută...?! Se subînţelege că aceia fuseseră în schimburi culturale ori "pe linie" de uniuni de creaţie.
Şi alţii se bucură însă de pri­velişti străine. În cadrul Cercului Cultural Ioan Russu Şirianu, în sala Universităţii cultural-ştiinţifice din Arad, la ora 17:00, doctorul Emilian Căpăţână a expus "Note de călătorie – Grecia". Cu diapozitive! Şi în cadru organizat.

Curiozităţi imperiale
Manea Mănescu s-a întors de la Tokyo. Fusese la ceremonia fune­raliilor fostului împărat al Ja­po­niei, Hirohito. În calitate de re­pre­zentant personal al preşedintelui Ceauşescu a transmis condoleanţe noului împărat Akihito şi familiei imperiale.
Avusese ce povesti emisarul despre obiceiurile din Ţara Soarelui Răsare la "clubul" de seară al soţilor Ceauşescu. Împăratul Hirohito murise în urmă cu mai bine de-o lună şi jumătate. De lunga pregătire a funeraliilor se ocupase fiul desemnat succesor încă din 1952. Educat, după război, pentru relaţii cu "lumea nouă", Akihito avusese o guvernantă englezoaică şi urmase ştiinţele politice. Ime­diat după decesul tatălui, primise însemnele puterii: spada Kusanagi, oglinda Kagami, Nobila insignă imperială a crizantemei şi sigiliul statului japonez.
La sceptrul lui Ceauşescu, cum va fi transmis, se gândeau invitaţii la "club", oare?!

Recrutări la "Ştefan Gheorghiu"
La examenul de admitere pentru cursurile de învăţământ superior ale Academiei Ştefan Gheorghiu, candidatul nu se înscria. Era recrutat pe bază de merite şi dosar, de organizaţia judeţeană de partid. Din referat în referat, cadrele îl promovau la regimul de candidat. Pe baza unui dosar fără "pata" unor rude în străinătate ori cu condamnări (politice sau penale); de fruntaş în producţie (neapărat cu stagiu de muncitor!); membru de partid; fără abateri de la codul eticii şi echităţii socialiste (ne­a­pă­rat căsătorit şi de preferat cu copii).
Campania întocmirii do­sa­re­lor începea cu vreun an în avans. Se ştia de prin martie cine fusese aprobat pentru examenul din luna mai.
"Expresie a lărgirii de­mo­cra­ţiei", în anii ’80, lista candidaţilor era dublă, alteori triplă, faţă de locurile planificate. Trei pe loc la admiterea în învăţământul supe­rior însemna o concurenţă derizo­rie în raport cu numărul can­di­da­ţilor pentru un loc la facultăţile de drept, filozofie, filologie ori istorie. Cu reuşita la "Fane Gheorghiu" – unde se "băteau" aşa de puţini pe câte un loc – nu te puteai lăuda!

Poftiţi la Amara!
De când Ceauşescu conduce România, mazărea a crescut cât bostanul şi bostanul cât casa! Cam aşa se făceau comparaţiile. În  1965, la Amara bunăoară, turiştii dispuneau, exclusiv vara, de nu­mai 150 de locuri de cazare. Pe când în 1989: "În noile complexe, cu hoteluri din cele mai moderne, cu zeci şi sute (sic!) de cabinete pentru proceduri, cu bazine de înot şi recuperare, cu aparatură medicală de înaltă tehnicitate, se asigură în fiecare serie  2.000 de locuri pentru tratament şi odihnă. Complexul UGSR cu 1.050 de lo­curi, al UNCAP şi cel al OJT Ialomiţa cu 550 şi, respectiv, 370 de locuri fac din Amara o gazdă pri­mitoare de la 1 ianuarie la 31 de­cembrie".

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de