Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Cu greu se poate găsi un punct comun în modul în care s-au salvat 16 persoane de pe "Mogoşoaia". Doi dintre supravieţuitori au păşit pe barja bulgărească în momentul impactului, alţii au sărit în apă şi au urcat apoi pe barjă. O parte au fost traşi la fund cu vaporul, dar au reuşit să iasă printr-un geam spart. Unul dintre ei, excelent înotător, a trecut pe sub barja bulgărească, iar un copil de 4 ani a fost tras la suprafaţă şi ajutat să plutească de un bidon gol pe care-l avea în mână.
Foarte puţini dintre supravieţuitori vorbesc în declaraţiile pe care le-au dat despre prezenţa unei ambulanţe la sosirea lor la mal. Principala grijă a celor care erau din Grindu sau aveau rude acolo pare să fi fost să ajungă la destinaţia spre care plecaseră cu "Mogoşoaia". Declaraţiile celor mai mulţi dintre pisicani conţin detalii despre cum s-au grăbit să ajungă la Grindu, cu orice fel de ambarcaţiune, după ce au fost lăsaţi de remorchere sau şalupe la Galaţi.
Mai mult decât atât, o parte din supravieţuitori au participat în zilele următoare la pescuirea cadavrelor din Dunăre sau la identificarea lor. Acest lucru a fost valabil chiar şi pentru cei tineri. De exemplu, Cătălin Buruiană (15 ani) relatează în interviul dat scriitorului Petre Rău cum a mers să identifice cadavrul verişorului său mai mic.
Fragmentele de mai jos sunt preluate din declaraţiile făcute de supravieţuitori anchetatorilor, imediat după tragedie, sau din interviurile de documentare realizate pentru cartea "Mogoşoaia - istoria unei tragedii".
Cristea Cristian (12 ani şi 3 zile). Pe vapor se mai aflau părinţii săi şi sora de 7 ani. Doar el s-a salvat.
"Sala unde erau pasagerii avea băncile spate în spate. La un moment dat, s-a lăsat pe dreapta. (...) Primul meu instinct a fost să mă agăţ de o bară. A intrat apa. Lumea se ducea la vale, cu bănci cu tot, ţipa, era un strigăt înfiorător... Apa creştea... Când mi-a ajuns la gât, am luat două guri de aer şi... n-am mai văzut nimic. Am început să înghit apă... Şi atunci, o presiune puternică m-a împins şi m-am trezit chiar sub barja bulgărească, la suprafaţa apei!...
Am vrut să înot spre mal, dar m-a văzut cineva şi mi-a aruncat un cablu electric. Am urcat pe barjă şi am văzut, de sus, vaporul care se scufunda. Era cu botul în jos, în sens invers de cum mergea. I se vedea fundul şi se ducea încet în jos, răsucindu-se". Cătălin Buruiană avea 15 ani şi fusese trimis de mama sa să-i transmită un mesaj tatălui, care era la Pisica. Pe vapor i-a întâlnit pe unchiul şi mătuşa sa, care mergeau la Grindu împreună cu cei doi copii. Nici unul dintre ei nu a supravieţuit.
"Din vapor nu se mai vedea decât chila şi o parte din elice. Când am văzut barjele pe aproape am început să mă îndrept spre ele. (...) Un naufragiat înaintea mea înota hotărât către barje. Îl urmăream să vedem cum procedează ca să se agaţe de barjă. Eram convins că se va salva. Cineva i-a întins o mână. Când a ajuns în faţa barjei, curentul apei l-a băgat dedesubt şi a dispărut cu totul."
Iacob Marian avea 17 ani în septembrie 1989.
"Mi-a venit un jet de apă de pe geamul care s-a spart, drept în ochi. N-am apucat să-mi revin, că m-am trezit cu apa până la gât. Jetul acela m-a aruncat departe înspre pupa. Am început să simt prin jurul meu - aşa cum eram în apă - picioare, mâini, bagaje... Am început să mă zbat, să caut o ieşire (...) Mi-a venit în gând tatăl meu, care mă trimisese la Galaţi, şi-mi părea rău că am să mor, iar el o să se simtă vinovat de asta. El suferea şi cu inima, iar eu ţineam tare mult la el. Numai pe el l-am avut atunci în gând. La un moment dat,
mi-am dat seama că nu mai am nici o şansă de scăpare şi am încercat să mă înec. Voiam să scap de coşmarul acela. Îmi pocneau urechile de durere, îmi vâjâia capul groaznic. Simţeam că ne tot ducem cu vaporul la fund."
S-a urcat pe barja bulgărească, unde se afla, printre alţii, şi Alexandru Bondărescu, despre care povesteşte că:
"Acesta dădea din mâini şi plângea de mama focului într-un colţ de barjă. Zicea că i-a murit o bună parte din familie. Îi tot întreba pe cei câţiva marinari bulgari care apăruseră pe barjă: «Măi, băieţi, măi! Ce-aţi făcut, măi? I-aţi omorât pe toţi!». Bulgarii nu înţelegeau nimic".
Costel Petrache (20 de ani fără 10 zile). Se pregătea să plece în armată, iar părinţii săi pregătiseră o mică petrecere la Grindu.
"Eram un bun înotător, dar nu aveam pe unde să ies de acolo. Au fost clipele în care mi-am văzut sfârşitul. Mi-am amintit că mama se rugase de mine să stau acasă şi nu am ascultat-o. M-am şi văzut mort. Mi-a trecut prin minte că mâncarea pe care mi-o pregătise mama cu atâta grijă pentru petrecere avea să fie folosită la pomana mea".
Gheorghe Tuluceanu (34 de ani) se afla pe punte în momentul coliziunii.
"Dimineaţa când m-am sculat, am trimis-o pe nevastă-mea să facă rost de nişte pâini, să le duc la ţară. Atunci a sunat cineva la uşă. Era o cunoştinţă din Pisica.
Aflase că plec la ţară şi voia să-i duc vreo câteva pâini în sat la ai ei. Am refuzat-o, pentru că aveam şi eu de dus pâini. Erau prea multe şi pe vremea aceea băteau la ochi. M-a înţeles şi mi-a zis că va trimite pâinile prin nepoatele ei. După accident, când mi-am dat seama că am refuzat o biată femeie pentru câteva pâini de dus la ţară şi din cauza asta nepoatele ei s-ar putea să se fi înecat, m-a apucat groaza".
Nepoatele cu pricina nu au luat însă vaporul, în acea zi.
Vasile Petrache (34 de ani) se afla pe puntea vaporului în momentul accidentului. Tatăl său era şi el pe Mogoşoaia, dar nu a supravieţuit.
"Deodată am văzut şarpele din faţă, un convoi de barje care venea spre noi. Ne-a lovit, dar lovitură, nu glumă! Ne-a lovit exact în dreapta, aşa cam pe la mijloc. (...) M-am ţinut de balustradă un timp, dar după aceea mi-am dat drumul şi am făcut tumba cu el."
A fost rănit când s-a urcat pe barja bulgărească, pentru că, de disperare, consătenii săi l-au agăţat cu o cange de picior ca să-l salveze.
Tuluceanu Marcel (33 de ani) a fost a doua persoană care s-a salvat, de pe Mogoşoaia, păşind pe barjă în momentul impactului. Pe vapor mai avea un nepot de 17 ani, care a murit.
"La un moment dat au ieşit dintr-odată de sub apă vreo patru sau cinci.
Atunci am luat gaja de la barjă, le-am dat-o jos să se agaţe de ea. Nea Ion Neagu era primul, parcă îl văd şi acum în faţa ochilor, era îmbrăcat într-o flanea gri. Ceilalţi s-au agăţat de sârmă sau de nea Ion. Din cauza greutăţii celor prinşi, sârma s-a rupt. Nici nea Ion nu a mai putut să reziste, a zis la un moment dat ceva că nu mai poate şi s-au dus cu toţii sub barjă, dispărând definitiv...".
Radu Sava (37 de ani) s-a salvat spectaculos, înotând pe sub barja bulgărească.
"Când am ieşit am văzut barjele care încălecau vaporul şi-l împingeau la fund. Fiind prins într-o zonă de unde nu mai aveam scăpare, pentru că totul era în mişcare şi puteam să fiu lovit, am luat o gură de aer şi am intrat pe dedesubtul barjelor. Când încercam să ies la suprafaţă, dădeam cu capul în barjă. M-am chinuit mult. Eram la capătul puterilor şi am crezut că nu voi mai scăpa
de-acolo"...
Până la urmă a reuşit să iasă pe partea cealaltă a barjei şi s-a căţărat singur pe ea. El îşi aminteşte şi de cel pe care-l vedea ca un fel de erou al acelei zile:
"Era unul la prova barjei, în apă, abia apăruse acolo, azvârlit probabil de pe Mogoşoaia. Se ţinea de fusul ancorei. Ăsta nu ştia deloc să înoate. Dar se ţinea strâns şi avea un curaj nebun. Îl cunoşteam, lucrase la noi la IJPIPS o perioadă. Cred că îl chema Mihalea Costică, era mult mai în vârstă ca mine. Domnule, omul acesta era ceva de speriat. Îi salva pe cei din apă cu cablul de la vinci. A salvat vreo trei numai el. Când vedea câte unul pe aproape, îi întindea cablul şi-i zicea: «Ţin-te, măi, şi tu de aici!»".
Nicolae Pletea (48 de ani) lucra pe una dintre macaralele care aveau să participe la scoaterea navei Mogoşoaia. Ginerele său a murit pe vapor.
"Apa ajunsese până la gât în câteva secunde. (...) Am ieşit. (...) În spatele meu, când am întors capul, l-am văzut pe puştiul acela cu bidonul. Mi s-a părut că este tras înapoi de sorb. L-am tras după mine şi l-am rugat şi pe Ion Cocu să mă ajute."
Alexandru Bondărescu (Saşa) avea 65 de ani. Se afla pe Mogoşoaia împreună cu soţia sa, fiica şi doi nepoţi. Declaraţia sa se încheie aşa: "Cu ocazia scufundării pasagerului, toţi membrii familiei mele s-au înecat".
