x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Ambasadorul Israelului şi-a luat rămas bun de la Ceauşescu

0
Autor: Cristina Diac 28 Iul 2009 - 00:00
După patru ani petrecuţi la Bucureşti, Iosef Govrin, amba­sadorul Israelului în România, era primit de Nicolae Ceauşescu pentru convorbirea de rămas bun. Întâlnirea, consemnată de ambasador în memorii, s-a petrecut la reşedinţa de vară a cu­plului Ceauşescu de la Snagov.

Indiferent de nivelul relaţiei bilaterale, cu asemenea ocazii, între gazdă şi musafir se schimbau amabilităţi, menţionân­du-se "aspectele pozitive" şi bu­nele intenţii ale părţilor. Cu patru ani în urmă, în septembrie 1985, cu prilejul prezentării scrisorilor de acreditare mar­când înce­putul misiunii în Ro­mânia, Ni­colae Ceauşescu îi produsese o bună impresie amba­sa­dorului.

"Feţele însoţitorilor preşedintelui, nota diplomatul, inclusiv a ministrului de Exter­ne, erau îngheţate. Nimeni nu scotea o vorbă. După ridicarea pa­harului şi schimbul de urări, am fost invitat la o convorbire per­sonală cu preşedintele. Mem­­­­brii corpului nostru diplomatic, care m-au însoţit la ceremonie, au stat lângă ceilalţi partici­panţi. Privi­rile tuturor erau în­drep­tate către noi. Ceauşescu s-a concentrat asupra a două subiecte. Primul - relaţiile co­merciale şi colaborarea econo­mică. (...) Al doilea subiect - procesul de pace în regiunea noastră. (...) Convorbirea s-a desfă­şu­rat într-o atmosferă relaxată. Ceau­şescu a creat în această convorbire, ca şi în celelalte, o at­mosferă de simplicitate care dădea impresia unei «discuţii între prieteni»  care se cunosc de mult, imagine cu totul deosebită de cea pe care obişnuia să o întreţină în apariţiile sale pu­blice."

Dincolo de protocolul diplomatic, ultima întâlnire dintre Ceau­şescu şi ambasadorul Go­vrin se petrecea într-un moment prost pentru istoria relaţiilor româno-israeliene. Statul comunist de la Bucureşti avusese o relaţie privilegiată cu Israelul. În 1989, era singurul din regiune care întreţinea relaţii diploma­tice cu Israelul la nivel de am­basadă. Volumul schim­­burilor economice dintre cele două state se situa la un nivel bun. De pildă, Bucureştiul era singura capitală est-europeană spre şi dinspre care zburau avioanele companiei El-Al.

O vreme, Ceauşescu se implicase cu oarecare succes în medie­rea conflictului israeliano-arab. În ultimul an de mandat al lui Iosef Govrin, anumite gesturi ale Bu­cureş­­tiului deterioraseră sensibil bunele re­laţii dintre cele două state. Ro­mâ­nia recunoscuse existenţa unui stat palestinian - Or­gani­zaţia pentru Eliberarea Pales­tinei -, con­side­rat de Israel duş­man istoric. Re­prezentanţa diplomatică la Bucureşti a noii entităţi politice fusese ridicată la nivel de amba­sadă. Yasser Arafat, liderul Organizaţiei, era des şi bine primit la Bu­cureşti. Acesta vizitase Ro­mânia în vara lui 1989, după ale­gerea sa în funcţia de preşe­din­te al statului nou-apărut. Pentru calmarea spiri­telor şi eventuale explicaţii, Constantin Mitea, se­cretar al Comitetului Central al PCR, s-a deplasat în Israel, iar la 26 iulie a fost primit de ministrul de Ex­terne, Moshe Arens. Constantin Mitea n-a reuşit mare lucru, susţine ambasadorul în memorii.

Peste câteva zile, Iosef Govrin îi expunea pentru ultima oară lui Ceauşescu poziţia oficială a sta­tului evreu faţă de conflicul ara­bo-israelian şi, voalat, i-a re­pro­şat bunăvoinţa arătată palestinienilor. "Mi-am permis să apreciez în prezenţa sa, notează am­basadorul, că, dacă statele din lume ar fi condiţionat recu­noaş­terea OEP-ului de anularea Convenţiei Palestiniene, probabil că OEP ar fi fost obligată de mult să recunoască existenţa Israelului şi să abandoneze tero­ris­mul împo­triva noastră ca mijloc de a obţine obiective po­litice. În felul acesta am fi avansat o parte importantă din drumul către pacea dorită. Am adăugat că sprijinul politic im­portant pe care Arafat l-a primit de la state care au re­cunoscut OEP a în­târziat des­chiderea tratativelor pentru pace. S-a dovedit că Arafat nu s-a considerat obligat să ajungă la un compromis cu Israelul atât timp cât a primit deplinul ajutor politic şi material pentru fortificarea poziţiei sale în lume, fără ca acest sprijin să fie condiţionat de un angajament de a recu­noaşte Israelul. Această apreciere nu i-a făcut plăcere lui Ceauşescu, şi faţa i-a exprimat furie. (...)

Ceauşescu a prevăzut înce­putul procesului de pace, scrie diplomatul drept concluzie a ultimei sale convorbiri cu Nicolae Ceauşescu, şi a acţionat cu toate forţele pentru promovarea lui, dar nu a trăit să-l mai vadă. Cu toate acestea, influenţa lui asupra naşterii procesului - atât în ceea ce priveşte partea palestiniană, cât şi cea israeliană - nu este pusă la îndoială."
Citeşte mai multe despre:   special,   ambasador,   Israel,   1989 - acum 20 de ani

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de