Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Se apropia vertiginos ziua mea. Eram îngrozită, dar trebuia să pregătesc ceva. Ceva deosebit, pentru că aveam o colegă a cărei zi de naştere era cu o săptămână înainte şi cum ea avea posibilităţi – adică bărbat care-i procura salamuri bune, şuncă olandeză la cutie, caşcaval, măsline mari, ce să mai spun – eram depăşită cu totul.
Cum veniturile nu se apropiau nici pe departe şi nici vorbă să obţin produse mai acătării, urma să suport o înfrângere ruşinoasă în faţa celor şase colege, a trei directori, a colegilor de la personal şi alte birouri. Şi, pentru că acum 20 de ani mai puneam preţ pe unele păreri, mă dădeam de ceasul morţii la gândul că nu voi avea scuze în situaţia dată. Aşa că, la două zile după masa copioasă oferită de colega cu posibilităţi, am pornit la o vânătoare "la sânge" după produse care să fie măcar puţin deosebite de cele oferite de ea, dar tot atât de apetisante.
Cu sacoşa pitită în geantă şi cu speranţa în suflet, mă avântam în toate magazinele "Alimentara", aprozarele, măcelăriile şi cofetăriile care-mi ieşeau în cale. De la aprozarul de unde mă aprovizionam mereu, la nea Gheorghe, am făcut rost de cinci kilograme de cartofi, pe care i-am dus acasă imediat şi m-am avântat cu speranţe sporite la drum. După o coadă de o oră, am obţinut un salam "Victoria", pe care l-am îndesat în sacoşă. La o altă alimentară, am găsit o bucată de un kilogram de brânză, după o târguială cu vânzătorul care a primit şi şperţul cuvenit. În drum spre Big, îmi făceam socoteala şi, plină de obidă, mă gândeam la un concediu medical sau la ceva care putea să-mi cadă în cap, doar-doar nu mă voi duce la serviciu în acea zi.
Am intrat în Big şi, la parter, unde erau produsele de carne, m-am dus fir întins la galantar. Nuditate totală! Nici măcar o vânzătoare acolo, care să facă impresie scenică! Nimic! Mă plimb de la un capăt la altul al vitrinelor goale şi ceva îmi spune că nu-i normal, că prea e pustiu. Întreb o fată care târâia după ea un cărucior gol dacă nu cumva e închis la carne. Fata se uită la mine cu milă şi-mi spune că nu, nu este închis, dar că primesc marfă. Primesc marfă! Marfă... marfă! Cât ai zice peşte m-am instalat la un rând inexistent, ca să nu mai spun că nici nu ştiam unde să mă aşez, pentru că nu aveam nici un reper. Dar m-am aşezat şi gata! Curând, a venit un domn şi m-a întrebat dacă aduce ceva. I-am spus că nu ştiu şi că aştept vânzătoarea, dar, dacă vrea, să aştepte şi el. Uite aşa, s-a făcut coadă la nimic sigur!
După o jumătate de oră, când simţeam că-mi intră os în os, au apărut două vânzătoare ce cărau nişte pacheţoaie mari care conţineau ceva foarte ţeapăn. La început am crezut că în pachete se află peşte congelat şi mi-am făcut socoteala că ar fi bine să cumpăr câteva bucăţi, dar nu erau ambalajele clasice şi mi-au dat peste cap imaginaţia. După trei-patru transporturi, una dintre vânzătoare a catadicsit să ne spună că în pacheţoaie se afla burtă! Burtă de vită, din Olanda! Groaznică lovitură!
Dar un scurtcircuit s-a făcut rapid. Nici nu mi-ar fi trecut prin gând aşa ceva! Da! Am să le fac ciorbă de burtă! Cum?! Foarte bine! O fac la oala sub presiune! Îi pun o legătură de zarzavat de ciorbă, ca să-i dea gust, smântână aveam de la un troc făcut alaltăieri pe ulei, îi bat cele cinci ouă "rechiziţionate" de la mama, ce mai calea-valea, îi rup! Ah! Şi mi-au ieşit murăturile bestiale!
Am aşteptat cu răbdare să se descarce marfa. Am cerut cinci kilograme de burtă şi, cu emoţie şi speranţă în glas, trei oase mari cu sită. Vânzătoarea a scos din congelator trei bucăţi mari, cu sită. Am cumpărat şi patru bucăţi de macrou afumat, o "blană" de slăninuţă fiartă, bine frecată cu boia, şi am plecat acasă. Pe drum, mi-am făcut tot "planul de bătaie". Şi am întocmit lista: salam, brânză, zacuscă de vinete (tocmai o făcusem), salată de cartofi cu peşte afumat, pastă de peşte afumat, slăninuţă, cartofi prăjiţi şi cârnaţi "Trandafir", cu murături din noua generaţie, iar la sfârşit, ca să-i dreg de băutură, le dau ciorbă de burtă, cu ardei iuţi!
Zis şi făcut! Am apelat la colegii mei de la cantină, care m-au ajutat cu încălzitul alimentelor şi cu veselă!
Slăninuţa, cartofii şi peştele - astea n-au prea făcut impresie, însă murăturile, da... Dar salvarea a venit de la ciorba de burtă! Da! Praf i-am făcut! Nici nu se aşteptau la aşa ceva! Pentru unii s-a prelungit petrecerea până la terminarea ultimului strop de ciorbă şi de vodcă, la ei în birou!
