x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Scînteia Special Apa, şi din cer, şi din pământ, inamicul nr. 1 al blocurilor arădene!

Apa, şi din cer, şi din pământ, inamicul nr. 1 al blocurilor arădene!

de Andrei Ando    |    04 Sep 2009   •   00:00

Mai multă răspundere faţă de întreţinerea fondului locativ - asta pro­mitea la începutul anului 1989 Gheorghe Nincu, directorul ECRAL Arad. În administrarea unităţii intrau la vremea respectivă 20.000 de apartamente.

Cea mai importantă problemă cu care instituţia se confrunta era re­pararea hidroizolaţiilor aco­pe­ri­şu­lui unor blocuri. În perioada comunismului, infiltraţiile de apă erau o mare problemă; bitumul cu care era acoperit acoperişul ceda re­pe­de, iar apa pătrundea în pereţii apartamentelor de la etajele superioare. Asta se întâmpla din trei motive: calitatea proastă a materia­lelor şi furtul frecvent, care de multe ori decima ingredientele necesare rea­li­zării mixturii as­fal­tice. Al treilea motiv, foarte serios şi el, erau an­tenele tv, care străpun­geau izolaţia. Nu exista nici satelit, nici cablu optic, iar aso­cia­ţiile de lo­catari rezolvau problema captării semnalului la televizor prin două moduri: fie printr-o an­tenă co­mună, plătită pauşal, fie prin antene individuale pentru fiecare apartament. Cu ajutorul acestora se reuşea cap­tarea semnalului de la televiziunea ma­ghia­ră şi cea sârbă. Generaţii de copii au crescut cu desenele animate de la Magyar Televizio şi în multe mii de familii se urmăreau meciurile din campio­natul sârbesc, în fiecare săptămână, într-o perioadă în care TVR avea doar două-trei ore de emisiune zilnică, umplută de ma­teriale de propagandă.

Imaginea blocurilor arădene în reparaţie era fascinantă. Adevărate focuri greceşti ardeau pe ele: acolo, pe acoperiş, se topea smoala cu care era lipită de bloc folia bituminoasă. Mirosul greu, specific al bitumului şi al smoalei, nu a dispărut nici o zi din cartierele Aradului, până la re­voluţia din decembrie 1989.

ECRAL Arad a realizat în cursul anului 1988 inventarierea tuturor blocurilor care necesitau reparaţii, stabilindu-se o listă cu priorităţi. Potrivit programării, în cursul anului urmau să se execute reparaţii la 25 de blocuri, care se adaugă celor 16 reparate în 1988, între care cele purtând numerele 705, 721, 726 şi 734 din Micălaca, P4 din Piaţa Podgoria, A-11, A-23 şi X34/1 din Calea Aurel Vlaicu, 12-18 din Bulevardul Repu­blicii. "Din păcate însă, la nu puţine blocuri, după doar câteva luni infiltraţiile de la terasă reapar datorită necorespunzătoarei lor întreţineri şi îndeosebi acelor antene tv despre care am vorbit nu o dată" - spunea directorul ECRAL, Gheorghe Nincu.

Acesta sublinia însă că şi apartamentele lăsau de multe ori de dorit. Oamenii le primeau în chirie de la stat, pe sume simbolice, de câţiva zeci de lei lunar, şi unii nu se mai îngrijeau de fel de ele: considerau că dacă sunt doar chiriaşi, nu şi pro­prie­tari, nu au nici un fel de obligaţii.

Asta se manifesta mai ales, extrem de vizibil, la casele de raport din centrul municipiului Arad, care pe fondul indolenţei chiriaşilor au ajuns din monumente arhitecturale ruine dizgraţioase. Au fost familii care zeci de ani nu şi-au vopsit tocul ferestrelor sau uşile; nu s-au îngrijit de balustradele artistice ale balcoanelor sau ale casei scărilor; nu au făcut nimic în casele primite de la stat. O fostă angajată ECRAL, Letiţia Ardelean, contabilă a instituţiei, ne-a relatat cum au existat chiar şi cereri de înlocuire a capacelor de veceu, deoarece chiriaşii nu voiau să le schimbe pe banii lor.

"Vorbind despre întreţinerea blocurilor, trebuie să subliniez scăzutul spirit civic şi gos­po­dă­resc al unor locatari ale căror apartamente se prezintă - datorită neîngrijirii - într-un avansat grad de degradare. Ca de pildă, unele apartamente din blocurile A-11, 5-1, 5-2 şi 5-3 - Calea Aurel Vlaicu, 124 şi 232 Micălaca, 102 - str. O. Terezia, Bl. 2-1 şi B 2-2 - Calea Romanilor" - spunea directorul Nincu.

Din cauza deselor probleme legate de inundaţii, arhitecţii au schimbat soluţia tehnică de realizare a noilor blocuri arădene. Cele construite chiar în anul 1989 pe Calea Armatei Roşii au fost prevăzute cu şarpantă, şi s-a luat decizia adoptării acestor soluţii la toate blocurile cu patru niveluri care urmau să se realizeze în Arad după 1990. Revoluţia a zădărnicit aceste planuri. Ultimele opt blocuri din Arad dotate cu şarpantă pe banii statului, în municipiul Arad, în anul re­voluţiei, au fost cele de pe Bulevardul Republicii nr. 31, Str. Crişan nr. 1 şi Str. T. Vladimirescu nr. 8 şi nr. 14, paralel cu terminarea montării şarpantelor  - lucrare începută în 1988 - la clădirile de pe străzile Grozescu, Praporgescu şi Republicii.

Şi blocurile proprietate personală puteau be­neficia de reparaţii de la ECRAL, dar numai contracost, la preţul mediu de 600 lei/metru pătrat, prin cooperativa "Constructorul" şi IPP.

Apa nu a afectat însă structura blocurilor prefabricate numai la nivelurile superioare. Pro­ble­me deosebite s-au întâmpinat la Arad cu pânza freatică. Majoritatea covârşitoare a blocurilor au şi astăzi pivniţele inundate. Dacă acum se găsesc rapid soluţii de scoatere a apei, la momentul res­pectiv, boxele inundate erau focare de in­fec­ţie. Oamenii, deşi şi-au plătit boxele, nu le-au putut folosi niciodată.

Este cazul blocului Y 9 de pe Aleea Ulise, unde regimul comunist a comasat nu mai puţin de 264 de familii - o mică comună, pe câteva mii de metri pătraţi... La desele reclamaţii, ECRAL Arad a reacţionat şi în anul 1988 a executat acţiuni de evacuare a apei din subsolurile a 79 de blocuri. O oră de utilizare a pompei electrice era facturată cu 50 de lei. În cursul anului 1988 a fost refăcut complet sistemul intern de scurgere a apelor reziduale la 50 de blocuri, şi alte 50 erau planificate în 1989. La aproape jumătate din blocurile a căror sisteme interioare de scurgere au fost complet refăcute, problemele au reapărut după câteva luni.

×
Subiecte în articol: special