Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
UM 0500 Bucureşti Notă 14 iulie 1989 Din discuţiile avute cu şeful de protocol de la Consiliul Culturii şi Educaţiei Socialiste cu scriitorii Paul Anghel şi Mihai Ungheanu, care au efectuat, recent, vizite în RSS Moldovenească, la invitaţia Uniunii Scriitorilor din Chişinău, au rezultat, în principal, următoarele aspecte:
Scriitorii din RSS Moldovenească manifestă un interes deosebit pentru a avea legături directe şi cât mai frecvente cu scriitorii români, mai ales în aceste zile, când aşteaptă să se aprobe folosirea scrierii latine. Faţă de scriitorul Paul Anghel, mai multe persoane - în timpul vizitei făcute la Uniunea Scriitorilor din Chişinău - şi-au exprimat dorinţa de a-şi procura din ţara noastră maşini de scris cu caractere latine, la care să-şi poată dactilografia lucrările ce urmează a fi tipărite. Ele s-au confiat că vor să vină în RS România să caute la magazine sau la consignaţia maşini de scris, dar nu ştiu cum le vor putea trece prim vamă la frontieră. Intelectualii din RSS Moldovenească doresc să trimită tineri pentru studiul limbii latine la universităţi din Polonia, Anglia şi alte ţări, cât şi la Kiev, arătându-se surprinşi neplăcut de faptul că din RS România nu li s-a oferit nici o bursă în acest sens. Problema burselor a fost ridicată şi de Mihai Poiată, adjunct al ministrului Culturii din RSS Moldovenească, în discuţiile avute la Conisiul Culturii şi Educaţiei Socialiste, în ziua de 22 iunie a.c., cu vicepreşedintele Mihai Dulea.
Situaţia internă actuală din URSS a permis o mobilizare a forţelor liberale din RSS Moldovenească, în frunte cu cele scriitoriceşti. Scriitorii controlează o instutuţie obştească, Uniunea Scriitorilor, şi tutelează Cenaclul Alexei Mateevici (cu audienţă la adolescenţi şi tineri), precum şi revistele Uniunii Scriitorilor, având influenţă şi asupra unei părţi a presei. Mai există Frontul Popular, care, deşi condus de scriitori, este în curs de autonomizare, ca organizaţie independentă. Dezideratele acestei mişcări sunt de ordin social, economic, cultural şi politic. Se doreşte ca toţi moldovenii (românii) să aibă de lucru în RSS Moldovenească şi să se oprescă, în acelaşi timp, intrarea în republică a elementelor străine etnic, care ocupă - printr-o politică veche - un loc privilegiat. Se mai cer: alfabet latin, limbă unică de stat moldovenească, năzuiesc să se gospodărească singuri, să înceteze subordonarea întreprinderilor către verigile centrale, dezvoltarea cooperării economice cu România sau cel puţin contracte preferenţiale.
Din punct de vedere politic, cer ca RSS Moldovenească să reintre în graniţele din anul 1918, adică să-i fie restituite Bucovina şi Bugeacul (partea de sud a Basarabiei). Manifestă o rezervă ascunsă faţă de cadrele care provin din fosta republică moldovenească de peste Nistru, pe care le numesc şantişti.
Intelectualii din Chişinău apreciază la circa 5 milioane numărul moldovenilor din URSS, adică din RSS Moldovenească, Bucovina şi Bugeac, ca şi dincolo de Nistru, până în Siberia. Chişinăul - cu peste 700.000 de locuitori - este considerat al doilea oraş românesc ca număr de locuitori. Au ştiinţă şi ţin legătura cu românii din Maramureşul istoric, din Ucraina subcarpatică, dedicaţi comerţului, afacerilor, vorbitori încă de limba română, dar în curs de rusificare şi ucrainizare. Fenomenul slavizării este susţinut printr-o politică dură, opresivă, mai ales în Bucovina şi cu precădere la Cernăuţi, ca şi în sudul Moldovei istorice. Deşi în RSS Moldovenească rusa este limba de stat, implicit limba de şcoală, majoritatea populaţiei vorbeşte încă româneşte, influenţa rusă manifestându-se prin intonaţie şi împrumuturile lexicale. Şcoala primară duce lipsă de abecedare, de cărţi de şcoală româneşti. De asemenea, Universitatea duce lipsă de profesori de calitate şi de cursuri moderne. În general, instituţiile culturale sunt ţinute departe de curentul informării la zi; pe această cale, se creează şanse în plus elementelor neromâneşti.
Existenţa în cuprinsul RSS Moldoveneşti a organizaţiei Interfront (Internaţionalnîi front, adică Front internaţional), constituie un mare obstacol în calea liberalizării şi emancipării societăţii româneşti. Apărută ca urmare a liniei perestroika şi glasnost, Interfront-ul este de fapt o frână a liberalizării, fiind organizaţie prorusă, şovină, antiromânească, cu mobiluri economice şi politice. Atentatul asupra scriitorului Dimitrie Matcovski, în viaţă, dar nerefăcut, este pus pe seama Interfront-ului. Scriitorii români din Chişinău, unii azi parlamentari, primesc ameninţări cu moartea, care vin din partea Interfront-ului. Victime au mai fost Grigore Vieru (la 25 iunie a.c., asupra lui au aruncat cu pietre copii de ruşi) şi Leonida Lari.
La data de 25 iunie 1989, în Piaţa Victoriei din Chişinău, la statuia lui Lenin şi tribuna oficială, a avut loc primul miting autorixat al Frontului Popular, aprobat a se ţine între 14:00 şi 17:00. La ora 17:15 s-au tăiat microfoanele. Au participat circa 60.000 de persoane, ordinea fiind asigurată de patrulele Frontului Popular. Mulţimea a rămas în ploaie, timp de trei ore, solidarizându-se prin vot cu oratorii şi scrisorile finale ale mitingului. În esenţă, mitingul a fost un prostest la sărbătoarea oficială de la 28 iunie, considerată de autorităţi Ziua eliberării de către Armata Roşie a Basarabiei de sub jugul imperialismului român. La tribună şi în mâinile manifestanţilor au fost steaguri tricolore în bernă; tinerii au purtat panglici de doliu în piept, pe antebraţ sau în jurul capului. Cele mai frecvente lozinci ale mulţimii au fost Criză de guvern! şi Jos mafia!
Vorbitorii, între care pentru prima dată a apărut un grup de istorici cu opinii convergente, au denunţat pactul Ribbentrop-Molotov ca un act de tâlhărie politică, cerând restabilirea adevărului istoric şi dreptate pentru RSS Moldovenească. S-a considerat că 28 iunie nu este zi de libertate, ci de ocupaţie, trebuind a fi declarată zi de doliu naţional! Prutul a fost tratat de vorbitori ca graniţă inventată. Unul dintre aceştia a spus că este ridicol să pretinzi că eliberezi pe români de români! Rezumativ, la miting s-a cerut: 1. alfabet latin; 2. limbă unică de stat, moldovenească; 3. întregirea hotarelor republicii cu Bucovina şi Bugeacul; 4. denunţarea pactului Ribbentrop-Molotov ca act antisocialist, stalinist şi fascist; 5. considerarea culturală a RSS Moldoveneşti în cadrul culturii romanice. S-au citit două scrisori, de către Negru şi Ţurcanu, privind toate problemele sus-menţionate. De primă urgenţă este considerată introducerea alfabetului latin şi a limbii de stat unice, moldoveneşti.
Au luat cuvântul şi doi ruşi şi un ucrainean, aderenţi la poziţia moldovenească. Notă aparte a făcut un singur vorbitor, respectuv un anume Dinu Mihail, care a adus critici la adresa regimului social românesc din perioada 1918-1940 şi a insistat asupra superiorităţii culturale din perioada 1940-1944. S-a dat guvernului un vot de neîncredere, ziarele au prezentat mitingul în mod deformat şi incomplet.
La 28 iunie 1989, Ziua eliberării RSS Moldoveneşti de Armata Roşie, tineri manifestanţi, cu steaguri tricolore, s-au deplasat pe Strada 28 iunie din Chişinău, ale cărei tăbliţe au fost tăiate cu creta, scriindu-se Strada Ion Creangă. A fost blocată această stradă şi împiedicată o mică demonstraţie oficioasă, cu mijloace paşnice. De asemenea, a fost blocată sala oficială de concerte, unde se dădea spectacol în cinstea Eliberării, clădirea legată cu un brâu negru, iar instrumentaliştii chemaţi afară pentru a nu ţine concertul. (Presa a dat ştirea: din pricina unor elemente extremiste, concertul nu a mai avut loc). Apoi, la statuia lui Ştefan cel Mare, a continuat manifestaţua împotriva zilei de 28 iunie ca sărbătoare naţională. Statuia a fost îndoliată, tinerii au purtat doliu, s-au rostit discursuri, s-a cântat etc. De menţionat că manifestaţiile au avut caracter paşnic, s-au desfăşurat în mod disciplinat. Nu au fost incidente, busculade sau acte de huliganism. Acestea sunt provocate izolat, prin atacuri la persoane singure, de tineri ai Interfront-ului. La mitingul de la 25 iunie şi manifestările de la 29 iunie, neromânii nu au mai ieşit pe stradă.
În ziua de 30 iunie, starea de lucruri era tensionată, oficialităţile fiind nemulţumite de desfăşurarea evenimentelor.
ASRI, Fond "D", dosar nr. 11.180, vol. 4, f. 98-100
Document din volumul: Cartea albă a Securităţii, editor: Mihai Pelin, Bucureşti, Serviciul Român de Informaţii, 1997, p. 442-444
