Budapesta aştepta ajutorul capitaliştilor

Document din volumul: 1989 - Principiul dominoului. Prăbuşirea regimurilor comuniste europene, Ediţie de: Dumitru Preda şi Mihai Retegan, Bucureşti, Editura Fundaţiei Culturale Române, 2000, p. 124-126

1. Lucrările recentei plenare a CC al PMSU (23-24 iunie a.c.) şi hotărârile adoptate de acesta sunt larg comentate în cercurile diplomatice de la Budapesta. Crearea prezidiului partidului, din cei patru membri, se consideră a fi o măsură temporară, până la viitorul congres convocat pentru 7 octombrie a.c. şi în acelaşi timp o soluţie pentru evitarea scindării PMSU. Scindarea partidului ar fi împiedicat con­sul­tările cu partidele şi organizaţiile din opoziţie, în vederea elaborării cadrului principalelor reglementări în vederea creării societăţii ungare pluripartinice. În acelaşi timp s-a dorit ca în preajma vizitei preşedintelui SUA, George Bush, la Budapesta să se dea dovadă de o anumită unitate şi stabilitate politică.

2. Prin formula prezidiului al­că­tuită din cei patru membri, rolul lui K. Grósz, ca secretar general al PMSU, a fost foarte mult diminuat, lăsându-i-se în competenţă numai problemele vieţii interne de partid. Personalitatea numărul unu a conducerii Partidului Ungar este pre­şe­dintele Rezsö Nyers, care dispune de o experienţă politică, economică şi ştiinţifică, incomparabilă cu a celorlalţi membri din conducerea actuală a partidului şi statului.

În fapt, raportul de forţe în prezi­diul partidului este de 3 la 1. Nyers, Nemeth şi Pozsgay sunt iniţiatorii şi susţinătorii reformelor, câtă vreme Grósz este apreciat ca reprezentant al laturii tradiţionale din partid.

3. Comitetul Politic Executiv, al­că­tuit din 21 de membri, prin componenţa sa, împărtăşeşte şi sprijină linia reformistă a partidului. În cadrul plenarei CC al PMSU, Kárloy Grósz a fost foarte aspru criticat de majoritatea vorbitorilor (în cele două zile au luat cuvântul 90 de membri ai CC). Cel mai fervent cri­tic a fost Mátyás Szürös, urmat de Imre Nagy, primul-secretar al Uniunii Ti­ne­retului Democrat Ungar (fost KISZ). Plenara CC nu a fost de acord însă cu exa­gerările lui M. Szürös şi, în consecinţă, nu l-a ales printre membrii Comitetului Politic Executiv.

Dorim să subliniem că M. Szuros îl consideră pe K. Grósz "trădător al cauzei maghiarilor", ca urmare a poziţiei adoptate de acesta la în­tâlnirea de la Arad din august 1988. Precizăm, totodată, că M. Szürös este unul dintre cei mai înverşunaţi duşmani a ţării noastre, care nu scapă nici un prilej pentru a ne ataca şi calomnia.

4. După evoluţia actualelor evenimente din Ungaria se poate aprecia, cu toată convingerea, că PMSU îşi va pierde la viitoarele alegeri parlamentare rolul conducător. De altfel, actuala conducere a PMSU discută în prezent cu opoziţia modul de asociere al acesteia şi de împărţire a puterii.

După toate aprecierile, la apro­piatul congres al partidului Károly Grósz nu va mai fi ales în condu­cerea PMSU. Nu este exclusă nici posibilitatea scindării partidului în cursul congresului.

Se poate aprecia că recenta plenară a asigurat victoria forţelor re­formiste şi că Ungaria se îndreaptă cu paşi foarte rapizi spre o orân­duire bazată pe economia de piaţă şi pe un sistem multipartinic. În acest context PMSU încearcă să-şi gă­sească locul într-o viitoare gu­vernare cu o orientare de cen-
tru-dreapta.

5. Situaţia economică a ţării continuă să se deterioreze, iar în viaţa social-politică îşi fac apariţia noi partide şi organizaţii, unele dintre ele cu orientări de dreapta, naţio­naliste. Forurile conducătoare, şi, în general, opinia publică din Ungaria văd ieşirea din criză pe seama ajutorului american şi vest-european. O mare iluzie creează apropiata vizită a lui Bush în Ungaria. 

Ambasadorii RFG, Belgiei şi Italiei consideră că ajutorul vest-european nu este de natură să soluţioneze problemele grave cu care este confruntată economia ungară. Potrivit afirmaţiilor ambasadorului sovie­tic, vizita lui Bush va fi, până la ur­mă, o mare deziluzie, din acest punct de vedere.

Ţările occidentale vor încuraja firmele particulare să facă investiţii în Ungaria (dacă acestea vor fi însă sigure de profituri). Ele vor libera­liza de asemenea, importurile ungare în ţările lor şi, în general, în CEE, vor acorda burse pentru formarea de specialişti. SUA va finanţa în bună măsură cheltuielile Centrului Internaţional de formare a cadrelor de conducere din economie, înfiinţat nu de mult la Budapesta etc.

Problema plăţii datoriei externe ungare rămâne însă în seama guvernlui RPU. Potrivit interlocutorilor, orice măsură pe linia uşurării datoriei externe ar ridica pretenţii similare din partea ţărilor din Lumea a Treia.

   • Traian Pop