x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Cadouri la inventar

0
Autor: Cristina Diac 07 Ian 2009 - 00:00

Spectacole de gală, recepţii la Comitetul Central şi la ambasadele României, telegrame de felicitare, expoziţii în ţară şi străinătate cu opera ştiinţifică, volume omagiale – toate acestea au intrat în programul de sărbătorire a Elenei Ceauşescu în ultimul său an de viaţă. Pe lângă ma­nifestările mai deosebite, pe măsura importanţei perso­najului, "tovarăşa academician doctor inginer" primea şi daruri mai lumeşti, constând în diferite obiecte.



Din relatările Suzanei Andreiaş, administratorul reşedinţelor cuplului prezidenţial de la Bucureşti şi Snagov, aproape trei decenii, sărbătorita nu punea mare preţ pe obiectele primite în dar. Ba mai mult, nici nu ştia cine cu ce-a cadorisit-o. Oricum, erau atât de multe, că oricine le-ar fi pierdut şirul. Erau tablouri, casete, bijuterii, ceasuri. Ca să le ţină evidenţa, omul de încredere de la reşedinţă ataşase pe fiecare obiect un bileţel, unde scria ce obiect era, când s-a primit şi de la cine. Darurile se depozitau într-o sală la reşedinţa din Primăverii. "Într-o duminică, a povestit Suzana Andreiaş, am luat-o pe Tovarăşa mai mult cu forţa: Vă rog, veniţi! Era şi uşa deschisă. A venit şi, când s-a uitat, a rămas puţin blocată. «Du-te şi cheamă-l pe Tovarăşul», mi-a spus. Când a venit acolo, Tovarăşul a întrebat: «Ce e, Lenuţo?» «Nicule, ia uită-te şi tu ce-i aicea. Tu ştiai de astea?» «Nu. Nici nu mă interesează!» «Bine, dragă, uite ce este în partea asta, în partea asta...» «Dar de când sunt astea aici, Suzană?», mă-ntreabă Ceauşescu. (...) Trei zile am inventariat toate obiectele pe care le-a primit, le-am pus la punct, le-am ordonat pe rafturi, pe serie, grupate. De exemplu: de la persoana cutare s-a primit un serviciu cu mai multe obiecte. Eu le-am pus pe toate la un loc, le-am aranjat. (...)"

La fel se ţinea şi evidenţa tablourilor primite, care aveau o soartă ceva mai bună decât restul cadourilor: cu ele se decorau pereţii reşedinţelor ocupate de cuplul Ceauşescu. Pe spatele fiecărui tablou, nelipsita etichetă, unde scria cine l-a trimis, când şi cum a venit. Cadourile constând în bijuterii, a relatat Suzana Andreiaş, nu aveau cine ştie ce trecere la Elena Ceauşescu, indiferent cât de valoroase erau. Tovarăşa purta în mod constant un lănţişor cu medalion, iar din cele primite oferea la rându-i fiicei sale, Zoia, sau Polianei, soţia lui Nicu.
Citeşte mai multe despre:   special

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de