x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Cadrele hotărăsc totul: "Grigore e băiat bun, gospodar, are grijă de familie. O să-l fac director!"

0
Autor: Florenţa Gavrilă 02 Mar 2009 - 00:00

Deşi era unul dintre cei mai importanţi oameni ai judeţului Tulcea, sistemul dictatorial impus de Nicolae Ceauşescu devenise deja apăsător pentru Nicolae Chiper, şeful Sectorului cadre al Comitetului Judeţean de Partid în perioada 1980-1989 şi adjunct al Secţiei organizatorice a Comitetului Judeţean de Partid.



Se ocupa cu selecţionarea, pregătirea şi promovarea cadrelor, adică a tuturor directorilor de la întreprinderile din judeţ, şi aştepta ca o dată cu achitarea datoriei externe a României lucrurile să revină la normal, iar măsurile restrictive impuse de conducerea de la Bucureşti să fie abandonate. Spera că nu va mai cumpăra pâine pe cartelă, că va renunţa pentru totdeauna la lampa cu gaz şi că rafturile magazinelor vor fi din nou pline, aşa cum îşi amintea că era înainte de 1980. "Terminasem cu datoria externă a României, care a adus poporului mai mult rău decât bine. A fost o perioadă de mari restricţii, de încetare a modernizării unor ramuri industriale şi, în momentul în care s-a terminat această perioadă grea, ne aşteptam la o relaxare din toate punctele de vedere, ne aşteptam să fie abundenţă. Dar nu s-a întâmplat aşa şi restricţiile au continuat. Păi noi am ajuns să raportăm 24 de milioane de tone de cereale şi să mă duc cu cartela să-mi iau pâine? Asta era de râsul lumii. Şi eu aveam cartelă şi mergeam să-mi iau pâine ca oricine altcineva. A fost o greşeală de tactică, de strategie a politicii româneşti la ora aceea", spune cu regret fostul şef al cadrelor din Tulcea.

În fiecare dimineaţă, Nicolae Chiper lăsa însă aceste gânduri acasă şi îşi păstra revolta pentru orele din afara programului. Făcea exact ceea ce îi cerea partidul să facă: numea directorii tuturor întreprinderilor din judeţ, o misiune de altfel extrem de importantă. Dacă ar fi să facem o comparaţie, Nicolae Chiper era un fel de prim-ministru al Tulcei. Numirea directorilor echivala cu alegerea, pe criterii politice, a şefilor serviciilor deconcentrate din Tulcea şi mai mult decât atât…

Cum se făcea selecţia cadrelor?
"Mergeam şi ne interesam aşa: Ileana – fată bună, are studii, are vechime, este bătăioasă, este interesată de ceea ce face şi aşa mai departe. Luam datele şi le treceam într-un tabel pentru fondul de rezervă al Comitetului Judeţean de Partid, pe domenii. La tineret, mergeam şi vedeam care ar fi cei mai buni tineri pentru a fi promovaţi în anumite funcţii de răspundere. Erau organizaţii până la Comitetul Judeţean şi aveam rezerve şi pentru Comitetul Central UTC. La femei, la fel, de la comună la oraş, la municipiu, la judeţ şi până la Consiliul Naţional al Femeii. Pe probleme de agricultură, preşedinţi de CAP, directori de IAS, directori adjuncţi şi aşa mai departe. Deci sectorul cadre se ocupa de promovarea cadrelor cu funcţii de răspundere, începând de la director, director adjunct, ingi­ner-şef şi contabil-şef. Acestea erau cele patru funcţii care intrau în nomenclatura Comitetului Judeţean de Partid. Dacă undeva aveam nevoie de un preşedinte de CAP, primul secretar venea şi îmi spunea: Chipere, acolo cutare a plecat, acela a dispărut, acela ne gândim să-l schimbăm. Eu trebuia să mă prezint la primul se­cretar cu fişa a cel puţin trei oameni pentru acel CAP sau pentru acel IAS sau pentru acea întreprindere. Era o muncă enormă", povesteşte Nicolae Chiper.

Criterii impuse de Partidul Comunist Român
Deşi capacităţile unei persoane nu erau deloc de neglijat, Nicolae Chiper trebuia să respecte anumite criterii impuse de la Bucureşti. Condiţia principală era pregătirea profesională, pentru că "putea să fie şi Dumnezeu, că dacă nu răspundea acestui criteriu nu aveam nici o discuţie". Apoi, o persoană care era selecţionată pentru o funcţie de director al unei întreprinderi trebuia să aibă minimum cinci ani experienţă în acel domeniu. Nu se mergea niciodată pe ideea că "se poate califica la locul de muncă". "Nu făceam experienţe de genul: îl pun director şi lasă că vedem noi cum se descurcă. Acesta trebuia să aibă un număr de ani acolo", povesteşte fostul şef al cadrelor din Tulcea. Un alt principiu era că trebuia să fie membru de partid cu anumită vechime şi cu experienţă în munca politică. Dacă aceste criterii erau îndeplinite de un potenţialul candidat la funcţia de director, urma verificarea datelor cu caracter personal, la fel de importante ca şi pregătirea profesională a unei persoane. "Cine se afla pe lista noastră trebuia să-şi fi întemeiat înainte o familie. Trebuia să fie căsătorit. Eu ceream această stabilitate fami­lială pentru că, dacă era căsătorit, se ducea după program acasă, la nevastă, la copii, avea răspundere de casă, de gospodărie şi aşa mai departe. Era nevoie de o anumită ţinută etică, morală în societate. Aceasta era o regulă general valabilă. Oamenii despărţiţi din diverse motive, oameni care îşi maltratau familia, iar noi aveam informaţii despre comportamentul în fa­milie şi societate, nu erau niciodată luaţi în calcul pentru vreo funcţie. Nu putea să fie un beţiv, un om cu familie destrămată sau cu copii vagabonzi", spune Nicolae Chiper.

Cum se verificau datele personale ale potenţialelor directori

Orice viitor cadru avea un dosar arhivat la sediul Comitetului Judeţean de Partid, unde erau înscrise informaţii privind viaţa privată a acelei persoane. Pentru completarea acestei baze de date, erau chestionaţi prietenii, vecinii şi chiar familia. "Eu aveam încă doi oameni la cadre cu care mergeam şi verificam oamenii pe teren: în întreprindere, în uzină, în fabrică, în comună şi ne interesam de aceste criterii. Ce fel de om este? Mergeam şi la vecini şi îi întrebam: "Cum este Grigore?". "Păi e băiat bun, gospodar, are grijă de fa­milie, copiii sunt educaţi, îngrijiţi, sunt liniştiţi, nu sunt bătăi, scandaluri sau băutură." Vreau să vă spun că unul dintre criteriile aproape determinante era ca acea persoană să nu fie un alcoolic. Mai bine un om mai puţin pregătit decât un beţiv deştept", spune Nicolae Chiper. Acesta recunoaşte însă că se puteau face şi erori, mai ales atunci când era vorba de destituirea unei persoane. Orice "anonimă" primită la Biroul de Cadre era verificată de o comisie specială. "Se puteau face şi greşeli. Noi primeam foarte multe anonime, pe care nu prea le luam în seamă. Uneori însă le luam ca problematică în programul de control al Colegiului. Însă nu se putea începe cercetarea unui membru de conducere fără aprobarea Secretariatului. Un director, un primar sau un alt cadru cu funcţie nu erau cercetaţi de Miliţie fără aprobarea Secretariatului Comitetului Judeţean. Noi mergeam şi făceam verificări. Era un sistem de organizare şi verificare a cadrelor foarte bine pus la punct. Toate concluziile erau incluse într-un raport care se prezenta Secretariatului Comitetului Judeţean de Partid şi acolo se propuneau sancţiunile", povesteşte fostul şef al cadrelor din Tulcea.

Şef peste întreprinderile din judeţ
Nicolae Chiper avea în subordine directorii din peste 80 de întreprinderi industriale care funcţionau în judeţul Tulcea în anul 1989. Printre cele mai cunoscute erau: Combinatul Metalurgic, Combinatul de Alumină, şantierul Naval, fabricile de peşte, zahăr, conserve din fructe şi legume sau Fabrica de Confecţii din Tulcea. În aceste întreprinderi lucrau peste 90 de mii de persoane, care, la fel ca şi Chiper Nicolae, îşi cumpărau pâine pe cartelă, foloseau lampa cu petrol, dar se "aprovizionau" mai bine decât ceilalţi de la "bufetul partidului". La fel ca şi Chiper, lăsau acasă revolta împotriva lui Ceauşescu, pentru a sluji Partidul.
Citeşte mai multe despre:   special,   nicolae,   director,   cadrelor,   chiper,   nicolae chiper,   comitetului judeţean,   comitetului jude

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de