Cât grâu la hectar s-a produs în vara lui ’89?

Producţiile raportate la hectar în anii '80 au fost subiect de ample discuţii după Revoluţie. Ne este clar acum că recordurile anunţate pe atunci nu au existat decât pe hârtie, dar ştim încă puţine lucruri despre starea reală a productivităţii agricole din acea perioadă.

O oarecare lumină asupra acesteia o aruncă Anuarul Statistic al României pe anul 1990, în care experţii au încercat să coreleze datele oficiale cu realitatea. Majoritatea cifrelor folosite în rândurile urmă­toare provin din această sursă.


PRODUCŢII ŞI TOPURI
La prima vedere, statistica este o ştiinţă foarte exactă, care oferă date reale şi de încredere privind socie­ta­tea şi economia. În fond, totul este ma­t­ematică şi matematica, am învăţat cu toţii la şcoală, este o ştiinţă clară şi sigură.

În realitate însă, datele statisti­ce, foarte corecte de altfel din punct de ve­­dere matematic, nu spun mare lu­cru nici despre societate, nici despre eco­­nomie dacă nu sunt introduse într-un anumit context.

Un salariu de 2.000 de RON, de exemplu, nu în­seamnă nimic dacă nu îl comparăm cu celelalte salarii dintr-o regiune. Doar astfel se poate spune dacă venitul este mare sau mic. Din anuarul sta­tis­tic amintit reiese că producţia me­die de grâu la hectar în România anu­lui 1989 a fost de 3.360 kg. Deşi această cifră poate pă­rea ex­cepţională, ea este de fapt com­pa­rabilă cu cea a Finlandei, cu 3.280 kg/ha, în condiţii clima­tice mult mai nefavorabile .

Criza anilor '80 se resimţea din plin în agricultură, în condiţiile în care în Irlanda, ţară agrară din vestul Europei, producţia medie la hectar în acelaşi an era de... 7.910 kg.

Mai interesante sunt însă comparaţiile cu vecinii din estul Europei. România este şi aici pe locurile codaşe, deşi productivitatea este comparabilă. Ungaria - cu 5.240, Bulgaria, cu 4.740, Polonia, cu 3.850, şi Iugos­la­via, cu 3.790 kg/ha, indică discrepanţa clară existentă la nivelul producti­vităţii agricole între vestul şi estul Europei.

În fine, pentru a realiza un clasament european, pe primele trei locuri se află Irlanda, cu 7.910 kg/ha, Olanda, cu 7.600 kg/ha, şi Danemarca, cu 7.220 kg/ha. România nu se află însă nici pe ultimele "poziţii" ale clasamentului - poziţii ocupate de URSS, cu 1.940 kg/ha, Grecia, cu 2.250, şi Spania, cu 2.380. Cu toate acestea, nici locul 16 în topul celor 21 de state europene nu este ceva de laudă. Cât despre clasamentul celor opt state comuniste, România se află pe penultimul loc, între Iugoslavia, cu 3.790 kg/ha, şi URSS, cu 1.940.
DE LA CIFRE...
Producţiile obţinute la grâu în anii 1989 arată câteva tendinţe ge­nerale la nivel european. Agricultura statelor comuniste este în gene­ral mai puţin productivă decât a celor occidentale. Pe de altă parte, diferenţele la nivelul producţiei medii la hectar nu sunt atât de mari ca în vestul continentului. Grecia şi Spania, de exemplu, au o productivitate redusă chiar şi în com­paraţie cu statele comuniste. Pentru prima, acest lucru se poate explica cu uşurinţă prin structura generală a climei şi solului. În cazul Spaniei în­să, explicaţiile ţin mai degrabă de po­litica agricolă promovată în anii '80.

Cu o producţie medie de numai 1.940 kg/ha, URSS este un caz aparte în peisajul european. Si­tu­a­ţia se da­to­rează politicii de extindere a supra­feţei agricole în zona de nord a ţării, o politică ce a avut de-a face mai mult cu propaganda decât cu economia propriu-zisă. Efectul prim a fost creşterea gene­rală a producţiei, dar o scădere a productivităţii. Pe scurt, produc­ţii totale mai mari, dar cu preţuri de cost sporite.


... LA LUMEA REALĂ
Producţia de grâu la hectar a României o plasează pe locul 16 în rândul celor 21 de state europene pentru care există date disponibile. Chiar dacă se consideră că datele din 1990 conţin erori sau au fost modificate voit pentru ca regimul comunist să arate mai rău decât în realitate, este clar că agricultura românească nu ocupa în anii '80 o poziţie fruntaşă la nivel european. Slaba ei productivitate indică faptul că plata datoriei externe din anii '80 nu s-a făcut, aşa cum se crede, prin creşterea exporturilor de produse agricole. Cum pro­duc­ţia era redusă în comparaţie cu celelalte state europene, politica "criminală" a fost mai degrabă una de reducere a importurilor. Aceasta a dus nu numai la înrăutăţirea condiţiilor de viaţă ale populaţiei, dar şi la "îmbătrânirea" tehnolo­gică a economiei româneşti. În consecinţă, a scăzut productivitatea în toate ramurile economice, inclusiv în agricultură.

De altfel, efectele acestei politici economice au fost resimţite până la nivelul de jos al agriculturii, aşa cum îşi aminteşte domnul Costică Măcelaru, inginer agronom în pe­rioada anilor '70-'80 în CAP Liş­coteanca, ­judeţul Brăila: "Am avut ani, până prin '81-'82, când func­ţiona economia socialistă şi aveam aprovizionare materială, cu producţii mari (...) După '81-'82, când s-au sistat importurile de produse fitofarmaceutice şi îngr­ă­şă­min­tele, majoritatea plecau la export, am început să suferim. Produceam încă mult, dar n-aveam baza ma­terială, n-aveam îngr­ă­şă­min­tele, n-aveam erbicidele".