Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
La 25 mai 1989, Mihail Sergheevici Gorbaciov era reales în fruntea Sovietului Suprem, la capătul unei campanii electorale animate. Liderul de la Kremlin se simţea atât puternic, cât şi mulţumit. Deoarece, încă de la alegerea sa ca secretar general al PCUS, în 1985, şi până la accentuarea procesului de perestroika avusese alături un susţinător de nădejde: soţia sa, Raisa Maksimovna Gorbaciova.
Nu aceeaşi putere şi mulţumire se simţea la Bucureşti. Realegerea lui Mihail Sergheevici nu îl lăsa rece pe Nicolae Ceauşescu (mai ales că îi trezea amintirea furtunoasei vizite din, coincidenţă, tot 25 mai, dar 1987, a liderului sovietic în România), dar nici nu îl agita prea tare. Pe Elena Ceauşescu însă, structură agresivă din naştere, nu o lăsa rece. Pentru ea, ceea ce tocmai se întâmplase în URSS însemna şi mai multă influenţă pentru mondena Raisa Maksimovna. Iar acest lucru o enerva.
Ca nuca-n perete, ca blinia fără straturi, ca fata fără zestre, aşa o avea la inimă Elena pe distinsa doamnă (căci nu prea avea aer de tovarăşă) Raisa. De unde ura, mai bine zis, invidia? Lăsând momentan la o parte faptul că stupul vrăşmăşiei îşi ieşise din matcă în 1987, aversiunea avea mai multe "substraturi", pornind chiar de la ceea ce însemna Raisa ca persoană.
Teoretic n-ar fi avut de ce să o urască, deoarece, pe alocuri, aveau caracteristici biografice comune, dacă e să luăm în considerare că în popor (poporul sovietic, desigur) se spunea că Raisa e prea autoritară şi dedulcită puterii, iar de la numirea lui Gorbaciov ca secretar general al PCUS, în 1985, niciodată, în URSS, soţia unui conducător suprem nu fusese atât de implicată în jocul puterii. Elena Ceauşescu ar fi putut fi mulţumită. Însă, dacă a fost acuzată adesea de lipsă de feminitate, iată că motivul urii ei mergea, printre altele, pe unul dintre banalele principii ale feminităţii: Raisa era mai bine îmbrăcată! Cum să concurezi, tu, Elena, cu cea pe care presa italiană, de exemplu, o numea "La risposta russa a Lady Di"? Savantul de renume mondial pălea în faţa stilului celei care era considerată cea mai elegantă primă doamnă din istoria URSS (toate soţiile diplomaţilor sovietici încercau să o egaleze la capitolul eleganţă vestimentară).
Foarte interesată de parfumuri şi de cosmetice, o egala doar pe soţia lui Hruşciov, Nina - care era departe de idealul femeii sovietice, fiind pasionată de parfumurile occidentale şi de pictura impresionistă.
Dacă e să ne luăm după picanteriile romantic istorisite de scriitorul şi fostul diplomat rus Vladimir Fedorovski în "Viaţa secretă a ţarinelor", Raisa stătea bine şi la capitolul viaţă sentimentală. Mihai Sergheevici, născut în satul Privolnoie, într-o familie de ţărani (până la vârsta de 15 ani lucrase la "colectivă"), a cunoscut-o pe Raisa în anii '50. El urma la Moscova cursurile Facultăţii de Drept, iar ea era pe atunci studentă tot la Moscova, dar la filosofie! Venea din Siberia, mama casnică, tatăl ceferist, bunicul troţkist.
"Mihail o remarcase deja de câteva ori la clubul studenţilor pe acea fată îmbrăcată foarte îngrijit. Nu reuşea să-şi mai ia ochii de la fulgii de zăpadă topiţi care luceau în genele ei lungi", notează Fedorovski. "La bibliotecă, cu o carte pe genunchi, îşi înclina capul, oferind privirilor admiratorului ei o ceafă fină până acolo unde începea curba umerilor."
Mihail Sergheevici luptase ca să se apropie de această fată frumoasă şi inteligentă: "Sub aerul ei de copil bosumflat, această Cenuşăreasă moscovită nu era deloc o novice", mai spune Fedorovski. De altfel, Gorbaciov va sublinia mai târziu, undeva în amintirile sale: "Cum am văzut-o pe această micuţă, am trăit numai frământare şi fericire". Credea că o va pierde după ce ea i-a spus că e mai bine să rupă relaţiile, deoarece nu e pregătită psihic - tocmai se despărţise de alt bărbat. Dar Mihail a fost insistent şi iată că în 1953 se căsătoreau, după ce el se angajase muncitor sezonier ca să îşi poată cumpăra primul costum şi o rochie pentru ea.
După terminarea studiilor au "hoinărit" în sudul Rusiei... Ca să reuşească, Mihail avea două variante: ori KGB, ori partidul. Raisa îl îndeamnă pe calea politică, Gorbaciov devenind în zece ani din comsomolist secretar federal al regiunii Stavropol. Norocul lui a fost iar Raisa, la noroc adăugându-se şi... un sanatoriu de lux din regiune unde se tratau soţii Andropov (Iuri Andropov era şeful KGB). Raisa avea grijă să nu le lipsească nimic, iar Mihail discuta cu Andropov necesitatea unor reforme. Astfel, soţii Gorbaciov au început să facă parte destul de des din delegaţiile oficiale trimise în străinătate.
În curând, Gorbaciov ocupă postul de secretar al Comitetului Central al PCUS, însărcinat cu agricultura, cuplul mutându-se la Moscova. Raisei nu-i prea pria, şi aceasta o recunoaşte şi Gorbaciov în "Memoriile" sale: "În realitate, nu şi-a putut găsi niciodată locul în grupul «soţiilor de la Kremlin» şi nu s-a împrietenit strâns cu nici una dintre ele. Aceste reuniuni de femei o frapau în mod deosebit prin climatul impregnat de suspiciune, de linguşeală şi de lipsă de jenă".
Protectorul lor, Andropov, moare şi cuplul mai are de aşteptat până la urcarea la putere, în 1985. Atât aştepta Raisa! Din martie 1985, ea va organiza Kremlinul, de la forţele de protecţie, personalul de serviciu, bucătari, menajere până la grădinari. Nu angaja pe nimeni fără să îi studieze fotografia şi nu îi plăceau oamenii graşi! URSS era uimită: şeful statului se sfătuia permanent cu soţia sa, pornind de la lucruri politice până la lucruri "domestice".
De exemplu, Fedorovski îşi aminteşte pregătirile primei călătorii oficiale a cuplului în Franţa: "Raisa a recitit autori francezi (...), s-a interesat la jurnaliştii francofoni despre noile tendinţe pariziene (...). Delegaţia care i-a însoţit era formată din 97 de persoane, fără a mai pune la socoteală jurnaliştii. 34 de oameni ai KGB-ului se ocupau numai de securitate". Desigur, nu tot timpul cuplul era numai lapte şi miere, Raisa fiind cam rebelă uneori . La prima vizită în Franţa a cam dat programul peste cap pentru a asista la prezentările de modă! L-a vizitat pe Yves Saint Laurent, cu care a întreţinut o conversaţie lejeră (în franceză, bineînţeles), întrebându-l, printre altele, şăgalnic: "Câte kilograme trebuie să aibă o femeie ca să vă poarte modelele?", Raisa ştiind foarte bine că măsurile ei corespundeau modelelor creatorului de modă: 86-70-89 (conform jurnalistului francez Bernard Lecomte).
Politbiuro-ul (Biroul Politic) a încercat să o discrediteze, răspândind zvonuri despre aventuri amoroase. De altfel, şoaptele despre un presupus amant iugoslav (dovedit până la urmă ca spion) erau din ce în ce mai asidue. Raisa însă nu s-a lăsat. A câştigat şi un aliat preţios: Occidentul.
La vizita oficială în România din 1987 a cuplului Gorbaciov, Elena Ceauşescu se pregătea să dea piept cu "monstrul". Fusese informată că Raisei îi place să se înconjoare de scriitori, pictori şi actori, şi i se "sugerase" că n-ar fi rău un spectacol grandios la Teatrul Naţional din Bucureşti. Măcar cu atât să epateze soţii Ceauşescu, din moment ce cu altceva n-au reuşit, dacă e să ne luăm tot după "Memoriile" lui Gorbaciov: "Mi se părea că asist la o reprezentaţie de circ".
La Teatrul Naţional din Bucureşti, Raisa "a admirat candelabrele şi a discutat cu Radu Beligan într-o franceză frumoasă", îşi aminteşte cineastul Pantelie Tuţuleasa. "Mi-ar fi plăcut să o văd însă la linia de autoservire de la Uzinele 23 August!", îşi mărturiseşte Tuţuleasa ciudata fantezie. Probabil că şi Elena ar fi vrut să o vadă tot acolo... Oricum, Raisa s-a dovedit o doamnă până la capăt (ce să-i faci, protocolul), vizitând împreună cu Elena Palatul Copiilor. Conform dezvăluirilor efectuate de-a lungul timpului, după Revoluţie, de foşti membri ai Securităţii, cuplul Gorbaciov ar fi avut o întrevedere privată furtunoasă cu soţii Ceauşescu la "Vila Lac 2" de pe malul Lacului Floreasca. De asemenea, se pare că Raisa nu a renunţat la obiceiul de a nu respecta întru totul programul vizitelor oficiale şi, la un moment dat, a pornit singură pe jos prin oraş, motivând că doreşte "să cunoască la pas Micul Paris"...
La 4 decembrie 1989, Gorbaciov îl convoca pe Nicolae Ceauşescu la Kremlin... Tot în decembrie 1989, Raisa Maksimovna se afişa într-un taior roşu la Vatican. S-ar putea ca Elenei să-i fi displăcut tocmai imaginea în oglindă, dar o imagine cu mult mai bună, şi oglindă de calitate. Căci numai Raisa îşi putea permite să coboare dintr-un Rolls Royce cu steguleţ sovietic purtând rochie de satin alb şi pantofi aurii.
În prezent, Gorbaciov continuă spiritul monden al soţiei sale. Cine şi-ar fi închipuit în anii '80 că Mihail Sergheevici va deveni peste ani, printre altele, imaginea casei de modă Luis Vuitton? Cu siguranţă Elena Ceauşescu - acest personaj în fond femeie ca de telenovelă, cu "iubiri" neaşteptate şi uri bruşte - nu şi-ar fi închipuit...
