Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
La 11 mai 1988, după încheierea acordului de la Geneva semnat de
protagoniştii conflictului din Afganistan (Afganistanul, Pakistanul,
Statele Unite ale Americii şi URSS), M. S. Gorbaciov i s-a adresat
printr-o scrisoare lui Nicolae Ceauşescu. Cu siguranţă (cu mici
modificări ori poate în format identic), acelaşi mesaj l-au primit şi
ceilalţi lideri comunişti din componenţa Tratatului de la Varşovia.
Acordul a avut ca efecte vizibile şi imediate retragerea trupelor sovietice din Afganistan, acţiune încheiată la 15 februarie 1989. După cum reiese din mesajul lui Gorbaciov către partenerul său în Tratatul de la Varşovia, Nicolae Ceauşescu, "ajutorul economic, politic şi moral" urma a fi acordat Republicii Afganistan în continuare. Despre aceasta – informa liderul sovietic – vor discuta la consfătuirea ordinară a Comitetului Politic Consultativ al Tratatului.
Mai scurt şi sec e răspunsul comandat de Ceauşescu. Fără a-l felicita pe Gorbaciov pentru acordul semnat, Ceauşescu îi aminteşte acestuia că partidul pe care-l conduce a apreciat drept "o greşeală însăşi intrarea trupelor sovietice în Afganistan şi s-a pronunţat ferm pentru retragerea lor". Nici acordurile recent încheiate la Geneva nu sunt pe placul lui Ceauşescu. "Noi am fi salutat" – zice acesta – soluţii reieşite din discuţii şi tratative bilaterale între URSS şi Afganistan. Şi în sfârşit, dur şi tranşant, cu totul nepotrivit stilului discursiv al diplomaţiei, "Partidul Comunist Român nu consideră că semnarea acordurilor de la Geneva înseamnă un mare succes".
Reproducem în cele ce urmează, în exclusivitate pentru cititorii noştri, cele două scrisori provenite din Arhiva Cancelariei CC al PCR, secţia relaţii internaţionale. Scrisori din care reies cu relevanţă tensiunile relaţiei Gorbaciov – Ceauşescu, şi fronda practicată consecvent, din 1968 încoace, de liderul român în parteneriatul Tratatului de la Varşovia, fără estimarea contextului şi consecinţelor.
Dragă tovarăşe Mihail Gorbaciov,
În legătură cu scrisoarea dumneavoastră referitoare la soluţionarea problemei afgane, doresc să vă prezint considerentele Partidului Comunist Român.
Partidul Comunist Român a considerat de la început ca fiind o greşeală însăşi intrarea trupelor sovietice în Afganistan şi s-a pronunţat ferm pentru retragerea lor din această ţară. Totodată, ne-am pronunţat împotriva oricărui amestec al altor forţe în treburile interne ale Afganistanului, pentru respectarea independenţei şi suveranităţii acestei ţări. Această poziţie a României, a Partidului Comunist Român este bine cunoscută. De aceea, România a salutat trecerea la retragerea trupelor sovietice din Afganistan.
În acelaşi timp, doresc să menţionez că acordurile de la Geneva pun o serie de probleme deosebit de grele pentru Afganistan, care nu au existat în trecut. Aceste acorduri nu garantează păstrarea regimului democratic din Afganistan şi eliminarea amestecului străin în treburile sale interne. Noi am fi salutat o soluţie rezultată din discuţii şi tratative dintre Uniunea Sovietică şi Afganistan care să ducă la întărirea poziţiilor forţelor progresiste din această ţară şi ar fi dat o garanţie mai bună pentru dezvoltarea democratică independentă şi nu ar fi permis continuarea amestecului străin în treburile interne ale Afganistanului. Asocierea altor state şi în primul rând a Statelor Unite ale Americii la acest acord a întărit de fapt poziţia forţelor potrivnice guvernului afgan. Prin acordul de garanţie şi declaraţia separată a SUA, acestea au căpătat dreptul să sprijine, direct sau indirect, militar şi material, forţele contrarevoluţionare, ceea ce însemnează o legalizare sau o oficializare a amestecului SUA în treburile interne din Afganistan. Ca urmare, forţele politice progresiste din Afganistan trebuie să facă faţă nu numai acţiunilor forţelor contrarevoluţionare interne, ci şi amestecului în treburile interne şi susţinerii cu armament şi mijloace materiale şi financiare a acestor forţe de Statele Unite ale Americii şi alte ţări din zonă.
Iată de ce România, Partidul Comunist Român nu consideră că semnarea acordurilor de la Geneva înseamnă un mare succes.
După părerea noastră, soluţionarea politică a problemei din Afganistan impune încetarea oricăror intervenţii şi a oricărui sprijin din afară pentru forţele de opoziţie, respectarea neabătută a independenţei şi suveranităţii acestei ţări, asigurarea drepturilor poporului afgan de a-şi rezolva singur problemele şi de a-şi alege calea dezvoltării sale, în funcţie de condiţiile social-economice din ţară. Consecventă poziţiei sale, România a acordat şi va acorda în continuare sprijin popoarelor care luptă pentru progres economic şi social, pentru a-şi asigura construcţia societăţii pe care o doresc. Pornind de la necesitatea dezvoltării democratice a Afganistanului şi creării condiţiilor pentru trecerea la socialism, Partidul Comunist Român, Republica Socialistă România au acţionat continuu pentru dezvoltarea colaborării şi întărirea solidarităţii cu această ţară. Pe baza acordurilor şi înţelegerilor convenite s-au stabilit principalele direcţii şi modalităţi privind lărgirea colaborării economice, tehnico-ştiinţifice şi culturale dintre România şi Afganistan. Prin contactele directe pe linie de partid şi de stat acţionăm pentru intensificarea relaţiilor dintre cele două ţări în toate domeniile. În legătură cu situaţia actuală din Afganistan, şi eu consider că ar fi util şi necesar un schimb de opinii, pe această temă, cu ocazia Consfătuirii Comitetului Politic Consultativ de la Varşovia.
Cu salutări comuniste,
Nicolae Ceauşescu
Dragă tovarăşe Nicolae Ceauşescu,
În situaţia creată de-a lungul anilor în jurul Afganistanului şi care a frânat reglementarea aspectelor externe ale problemei afgane, a survenit în sfârşit breşa mult aşteptată. Ca rezultat al luptei politice şi diplomatice perseverente a fost obţinut un mare succes – au fost semnate acordurile de la Geneva. A început o etapă calitativ nouă în întreaga problemă afgană. La această operă importantă şi-au adus contribuţia toate ţările socialiste, care, prin sprijinul lor activ, şi-au adus raportul la reglementarea politică, la realizarea a ceea ce avem azi.
Esenţa acordurilor de la Geneva o constituie, fără îndoială, prevederile referitoare la neamestec şi renunţarea la intervenţie, întărite prin angajamente concrete. A fost creată o bază juridico-internaţională pentru încetarea amestecului în treburile Afganistanului de pe teritoriul Pakistanului, deşi va fi necesară, bineînţeles, o luptă serioasă şi perseverentă pentru res-pectarea strictă de partea opusă a obligaţiilor sale pe care şi le-a asumat la Geneva.
Fireşte, semnarea acordurilor de la Geneva, cu toată însemnătatea lor, nu rezolvă încă problema afgană în ansamblu. În prezent, pe prim plan în Afganistan se pune soluţionarea sarcinilor interne. În ţară continuă lupta armată, "cei şapte la Peshavar" resping înţelegerile de la Geneva şi participarea în guvernul de coaliţie, intenţionează să-şi intensifice acţiunile împotriva regimului actual. În afara obligaţiilor privind reglementarea, pe poziţii ostile Afganistanului rămâne şi Iranul. Te poţi aştepta la orice din partea Pakistanului şi a SUA.
Conducerea afgană în frunte cu Najibullha, preşedintele Republicii, secretar general al CC al PPDA, păşind pe calea reconcilierii naţionale, a manifestat în felul acesta clarviziune politică, îndrăzneală şi curaj. Realizarea acestui curs nu se înfăptuieşte însă, deocamdată, nici pe departe în ritmul dorit. Judecând după toate aspectele, situaţia din Afganistan nu va fi simplă. Alături de rezistenţa militară a opoziţiei, aceasta este complicată de dificultăţi economice serioase.
Uniunea Sovietică a acordat şi acordă Republicii Afganistan un ajutor economic considerabil. Cu sprijinul nostru, în ţară a fost construit un mare număr de întreprinderi, inclusiv energetice, de transport, agricole, de extracţie a gazului şi altele.
Sunt în curs de elaborare direcţiile principale ale colaborării tehnico-economice şi legăturilor comerciale până în anul 2000. În stadiu de construcţie se află aproape 100 de obiective noi, unele din acestea cu participarea capitalului particular. Se creează întreprinderi mixte. Continuă pregătirea pe scară largă a cadrelor naţionale afgane calificate.
Totodată, menţinând şi dezvoltând în continuare toate direcţiile principale ale colaborării noastre economice cu Afganistan, noi am întreprins în ultima vreme, îndeosebi în anii 1987-1988, măsuri speciale, se poate spune, deosebite, dictate de situaţia creată. În cursul ultimului an şi jumătate, noi am alocat sume importante, în pricipal cu titlu gratuit, pentru întărirea forţelor armate afgane, ajutorarea diferitelor pături ale populaţiei, inclusiv a refugiaţilor, care se întorc în patrie din Pakistan şi Iran.
O formă nouă de colaborare a devenit stabilirea legăturilor directe între republici şi regiuni ale noastre şi toate provinciile din Afganistan. Asemenea legături au fost stabilite între Moscova şi Kabul. Important este faptul că acestea oferă posibilitatea de a rezolva mai operativ, multe probleme care apar, de a face să parvină populaţiei afgane ajutorul nostru mai repede şi în mod direct. Astfel, se livrează nemijlocit în localităţi tehnică agricolă şi de altă natură, îngrăşăminte, medicamente, echipament pentru şcoli şi spitale etc., se stabilesc contacte între colective şi întreprinderi de producţie.
Şi în prezent noi întreprindem măsuri serioase suplimentare în domeniul colaborării economice.
Cred că Dumneavoastră împărtăşiţi părerea noastră că, în prezent, Afganistanul se află într-o etapă de cotitură, poate de cea mai mare răspundere în întreaga sa istorie. El are nevoie, mai mult ca oricând, şi de ajutorul constructiv al tuturor prietenilor săi, în primul rând al statelor socialiste. Ne este cunoscut faptul potrivit căruia conducerea de partid şi de stat a RSR manifestă o înţelegere profundă faţă de nevoile poporului afgan. Importanţa momentului actual ne cheamă însă pe toţi să examinăm cu şi mai mare atenţie ce am făcut deja pentru Afganistan şi ce mai putem să facem încă. Şi, cu eforturi comune, putem să facem mult. Vorbind de acest lucru, noi avem în vedere şi colaborarea economică cu Afganistanul. În prezent, această nevoie este mai mare ca oricând. Alături de intensificarea ajutorului pe bază bilaterală, un rol important ar putea să-l joace colaborarea multilaterală cu Afganistanul pe linia CAER.
Semnarea acordurilor de la Geneva a creat o situaţie favorabilă pentru demontarea, scoaterea definitivă de pe ordinea de zi a organizaţiilor internaţionale a "problemei afgane", în forma în care aceasta era prezentată înainte pentru întărirea prestigiului internaţional al Republicii Afganistan. La aceasta poate contribui activitatea noastră politică şi diplomatică desfăşurată în continuare cu diferite state ale lumii, în primul rând cu ţările nealiniate, musulmane, cu statele neutre din Europa. După părerea noastră a sosit timpul ca la cea de-a 43-a sesiune a Adunării Generale a ONU să fie întreprinşi paşi hotărâţi în această direcţie.
La noi se crează părerea că trebuie să discutăm în toată complexitatea lor problemele legate de acordarea unui ajutor politic, economic şi moral Republicii Afganistan, de coordonare a eforturilor noastre corespunzătoare. Ne-am putea eventual sfătui în legătură cu aceasta la consfătuirea ordinară a Comitetului Politic Consultativ.
Aşteptăm ca Dvs. să vă exprimaţi considerentele în această privinţă.
Cu salutări comuniste,
Mihail Gorbaciov
