Ceauşescu îi critica pe sovietici pentru "Sovromurile" din anii ’50

În contextul deteriorării conti­nue a relaţiilor dintre România şi URSS, după instalarea lui Mihail Gor­baciov în funcţia de secretar ge­ne­­ral al Partidului Comunist al URSS (11 mar­tie 1985), Nicolae Ceau­şescu a uti­lizat argumente pseudo-is­­to­rice pentru a-şi justifica proprii­le acţiuni politice din anii '80. În cel pu­ţin două discursuri ale sale se poa­te observa o modificare în sens ne­­gativ a tonului atât faţă de sovietici, cât şi faţă de cei care în­drăz­neau să amintească despre succesele înre­gis­trate de clasa politică ro­mâ­­neas­că în perioada 1859-1948.

În acţiunea sa propagandistică, Nicolae Ceauşescu nu s-a sfiit să-l cri­tice pe Gheorghe Gheorghiu-Dej. De exemplu, protectorul său din anii tinereţii declarase la 8 mai 1951, cu prilejul sărbătoririi a 30 de ani de la întemeierea Partidului Comunist din România:

"Însuşirea metodelor socialiste de gospodărire a întreprinderilor, de organizare a procesului de producţie este mult uşurată la noi în ţară de experienţa întreprinderilor apar­ţi­nând societăţilor mixte româno-so­vietice - Sovromurile. Sovromurile sunt o vie oglindire a relaţiilor de colaborare economică între ţările frontului unic socialist. Ele sunt o oglindire a atitudinii internaţiona­liste a statului sovietic, care acordă un permanent ajutor ţărilor de de­mocraţie populară în opera de construire a socialismului.

Întreprinderile «Sovrom» în ţara noastră sunt nu numai un post înaintat în dezvoltarea economiei noastre pe calea socialismului, ci şi o şcoală de gospodărire socialistă, de răspân­dire a experienţei socialiste în cele mai importante domenii ale eco­no­miei.

Bilanţul realizărilor de până acum şi minunatele perspective deschise ţării noastre în plină dezvoltare de planul cincinal ne dau dreptul să spunem cu toată convingerea că vom învinge toate greutăţile şi că vom duce sarcinile de stat la bun sfârşit".

Deşi era evident faptul că Sovromurile au constituit încă de la începutul existenţei lor un mijloc prin care sovieticii au exercitat acţiuni de control şi jefuire a eco­nomiei româneşti, în 1951, Nicolae Ceauşescu nu şi-a permis să aibă o altă opinie faţă de cea a lui Gheorghe Gheorghiu-Dej. Unul dintre motivele acestei atitudini poate avea legătură cu numirea sa la 23 martie 1950 în fruntea Direcţiei Superioare Politice a Armatei. Cu acel prilej, viitorul se­cretar general al PCR a primit direct gradul de general-maior, deşi era doar un simplu "soldat neinstruit".

După 1965, numirea lui Nicolae Ceauşescu pe criterii strict politice în fruntea organismului care se ocupase de comunizarea şi sovietizarea armatei române, precum şi activitatea sa din anii 1950-1954 au fost menţionate doar în câteva cuvinte de propagandiştii PCR în cărţile şi biografiile editate până în 1989. Începând din 1965, Sovromurile au constituit pentru Nicolae Ceauşescu un subiect predilect de propagandă antisovietică. Menţionăm că ele fu­seseră desfiinţate în vremea lui Dej, în campania sa de "independenţă" însuşi primul lider comunist dând semnalul unei viguroase campanii anti-sovrom.

Discursul lui Ceauşescu a devenit şi mai aspru. Ori de câte ori s-a simţit ameninţat de liderii politici de la Kremlin, nu a ezitat să amintească acestora în mod indirect despre anii '50. De exemplu, la 28 no­iembrie 1988, în şedinţa comună a "Plenarei CC al PCR, a organismelor democratice şi organizaţiilor de masă şi obşteşti", a declarat: "La începutul anului 1950 s-au făcut mari cheltuieli militare, iar existenţa "Sovromurilor" în ramurile economice de bază a împiedicat de fapt acumularea şi dezvoltarea sectoarelor respective şi a întregii economii naţionale. În acelaşi timp a fost comisă şi o serie de greşeli, s-a manifestat o serie de lipsuri serioase, din păcate, s-au comis chiar şi unele încălcări ale legalităţii socialiste, care au dăunat dezvoltării socialiste a patriei noastre. Trebuie subliniat faptul că tocmai în această perioadă s-au manifestat şi puternice concepţii străine, de fapt antisocialiste, de negare a forţei şi capacităţii poporului român, a clasei muncitoare, de negare a însăşi istoriei, a limbii şi culturii române".

Un an mai târziu, Nicolae Ceauşescu a apelat din nou la un ton polemic - care viza reforma iniţiată şi promovată de Mihail Gorbaciov în statele din lagărul socialist - pentru a demonstra justeţea acţiunilor sale politice. În raportul prezentat în ziua de 20 noiembrie 1989 la Congresul al XIV-lea al PCR, liderul român a declarat: "A trebuit să plătim zeci şi zeci de miliarde de lei aur tribut, iar după formarea statului naţional român, în 1859, aproape o sută de ani cele mai importante bogăţii ale României s-au aflat în mâna capitalului şi monopolurilor străine, astfel că numai între primul şi al doilea război mondial acestea au acumulat pe seama bogăţiilor României şi a muncii poporului român aproape o sută de miliarde de dolari, care au ajuns în ţările capitaliste dezvoltate. (...)

România continua, şi după încheierea procesului de organizare pe baze socialiste a economiei, să rămână o ţară slab dezvoltată. Este bine cunoscut că în această perioadă (1948-1965 - n.r.) s-a manifestat cu putere o serie de concepţii greşite, subaprecierea forţei şi capacităţii clasei muncitoare, a poporului român, s-a comis o serie de greşeli grave şi încălcări ale legalităţii socialiste care fără nici o îndoială au adus mari prejudicii socialismului în patria noastră. (...) Merită - şi în acest cadru - să subliniem importanţa istorică a hotărârilor Congresului al IX-lea, care a lichidat stările negative din trecut, a asigurat perfecţionarea şi ridicarea activităţii partidului în concordanţă cu noile cerinţe ale făuririi socialismului, cu poporul şi pentru popor". Din păcate, informaţiile respective nu au fost niciodată explicitate şi argumentate de Nicolae Ceau­şes­cu, cu trimiteri concrete la evenimente şi documente din istoria comunismului românesc şi a celui de-al doilea război mondial.