Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Se întâmplau, aceste fapte, prin '84-'85, cu puţin înainte de începerea campaniei agricole de vară. La CC al PCR fusese convocată - bineînţeles că "din iniţiativa şi sub conducerea tovarăşului Nicolae Ceuşescu"! - o consfătuire de lucru pe probleme de agricultură.
După tipicul vremii, punctul întâi la ordinea de zi era "Expunerea Tovarăşului", care, musai, devenea, pentru fiecare vorbitor, "un excepţional document politic, de o inestimabilă valoare teoretică şi practică".ş.a.m.d.Tot după tipic, textul cuvântării era dactilografiat cu un corp de literă mai mare, anume spre a putea fi citit de către "Tovarăşul" cu ochiul liber, adică fără ochelari.
Exista, însă, un moment cu totul aparte - iar cei care aveau ceva experienţă în materie pândeau acest moment cu mare interes! -, adică se întâmpla, nu prea des, evident, ca strălucitul vorbitor să lase foaia jos şi să spună nişte vorbe "de la sine putere". Şi, de ce nu aş recunoaşte-o?, unele asemenea "abateri de la textul scris" aveau o reală savoare.
O asemenea ispravă s-a petrecut la şedinţa de lucru despre care pomeneam la început. Aşadar, se apropia campania agricolă de vară, iar fiecare vorbitor era solid dotat cu un imbatabil set de angajamente solemne în faţa partidului şi a secretarului său general. La fel de bine se mai ştia ,însă, faptul că satele româneşti erau aproape goale, aşa încât, la datorie rămăseseră copiii, femeile şi bătrânii. În schimb, pe ogoare năvăleau entuziastele brigăzi de muncă patriotică alcătuite din elevi şi studenţi, cărora li se adăugau, în mod obligatoriu, militarii în termen.
Gura lumii, slobodă cum o ştim, scornise chiar vorba: "Ţărănimea socialistă este clasa socială înaintată a noii revoluţii agrare, care, şi în acest an, s-a remarcat prin ajutorul neprecupeţit pe care l-a acordat elevilor, studenţilor şi militarilor la strânsul recoltei".
Cum-necum, asemenea lucruri ajunseseră şi la urechile "Tovarăşului". Care s-a decis să le dea o lecţie severă celor în cauză. În consecinţă, la un moment dat, a lăsat la o parte foile discursului şi a spus:
- Şi acum o să vă spun ceva care nu este scris aici (gest cu mâna spre foile discursului) şi pe care, mâine, nici nu o să-l citiţi în ziare...
Normal, toată lumea a ciulit urechile. Despre ce era vorba? Cum am mai spus-o ceva mai înainte, Ceauşescu aflase, mai bine mai târziu decât niciodată!, că bună parte din muncile campaniei agricole de vară le făceau detaşamentele de tineri elevi, studenţi şi militari. Dar marea supărare a "Tovarăşului" mergea către nevestele de primari, profesori şi chiar şefi de post care stau acasă, la umbră, în loc să meargă pe câmp. Şi, spre a fi mai convingător, a istorisit cele ce urmează:
- Uite, atunci când am vizitat Norvegia, am stat la dineul oficial alături de nora regelui. La un moment dat, am văzut-o că se uită foarte atent la ceas. Atunci, am întrebat-o: "Alteţă, s-a întâmplat ceva? Am depăşit ora stabilită pentru dineu?" "- Nu, domnule preşedinte - mi-a răspuns ea -, dar eu şi prinţul avem o fermă de vaci la marginea capitalei şi ne ocupăm personal de această fermă. Acum se apropie ora când vacile primesc masa de seară şi atât eu, cât şi prinţul, mergem acolo pentru a supraveghea modul în care vitele sunt hrănite".
- Deci - a continuat Ceauşescu -, dacă fiului şi nurorii regelui Norvegiei nu le cade rangul să meargă, în fiecare seară să hrănească vacile, le cade rangul nevestelor de primari sau de şefi de post dacă ies la strânsul recoltei?
După asta, a luat din nou foile şi a citit textul până la capăt, fără să se mai oprească.
Tevatură mare, panică la Agerpres şi la secţie! (Secţia de presă a CC al PCR - n.n.)
Bineînţeles, "adaosul liber" nu a apărut a doua zi în ziare. Chestie de regie, fireşte, pentru că a doua zi, de îndată după deschiderea şedinţei, Ceauşescu a cerut un ziar, l-a răsfoit şi a conchis:
- Ce v-am spus eu ieri? N-a apărut povestea aia din Norvegia. Asta da democraţie, Agerpres-ul îl cenzurează chiar şi pe Ceauşescu!
Mă credeţi sau nu mă credeţi - asta e treaba dumneavoastră, stimaţi cititori. În orice caz, de un lucru nu trebuie să vă îndoiţi. Nicolae Ceauşescu ştia că Norvegia are rege, şi nu preşedinte!
