Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Ian Parry era fotograf al publicaţiei săptămânale britanice The Sunday Times în decembrie 1989, în timpul revoluţiei care i-a adus moartea. La 20 de ani de la decesul său, cel mai bun prieten şi fostul lui editor, Aidan Sullivan (foto), povesteşte despre moartea jurnalistului şi bursa Ian Parry acordată în fiecare an în memoria sa.
Ian Parry a ajuns în România la 22 decembrie, alături de alţi doi fotografi ai Sunday Times. Şase zile mai târziu, a devenit cel mai tânăr jurnalist străin care a murit în revoluţie, la vârsta de 24 de ani, după ce avionul în care se afla s-a prăbuşit.
A vorbit o singură dată cu editorul său, cu o zi înainte de Crăciun.
"I-am spus să vină acasă pentru a petrece sărbătorile, iar apoi să se întoarcă în România. Dar m-a refuzat, spunând că vrea neapărat să fotografieze înmormântarea unui soldat", imagini care au făcut prima pagină a publicaţiei, povesteşte Aidan Sullivan.
La 28 decembrie, Ian a luat primul avion care a ieşit din România postrevoluţionară, un cargou la bordul căruia se aflau doar jurnalistul şi membrii echipajului. Potrivit variantei oficiale, avionul s-a prăbuşit din cauza condiţiilor meteorologice. Zvonurile însă susţineau fie că avionul a fost doborât intenţionat de poliţia secretă pentru că la bordul său se aflau materiale compromiţătoare, fie combustibilul fusese contaminat. Între timp, martorii susţineau că motoarele aparatului luaseră foc. Toate materialele celorlalţi fotografi, pe care Parry le transporta spre Londra, au fost distruse în accident.
COŞCIUGUL LUI PARRY, TĂIAT PENTRU CĂ NU ÎNCĂPEA ÎN AVION
Ian avea o asigurare specială pentru jurnaliştii trimişi în zone de conflict, aşa că trupul său putea fi repatriat. Sullivan a găsit imediat un avion particular şi a zburat la Bucureşti pentru a aduce coşciugul prietenului său acasă. La aeroportul din capitală însă, editorul a observat că aparatul de zbor era prea mic, iar coşciugul nu încăpea.
A fost sfătuit de militarii români să taie din coşciug, aceştia spunându-i că în el se aflau numai un tricou şi câteva obiecte ale fotografului găsite la locul accidentului. Atunci Aidan Sullivan a izbucnit în râs. "Ian avea un simţ al umorului fantastic. I s-ar fi părut cel mai amuzant lucru. M-am gândit imediat: Ian este acolo sus şi râde de noi", spune zâmbind fotojurnalistul. El îşi aminteşte cu plăcere de o altă întâmplare care l-a dus din nou cu gândul la faptul că prietenul său face glume pe seama lui. În noaptea de anul nou, Sullivan şi-a amintit că maşina lui Ian era încă în parcarea aeroportului din Heathrow. Timp de trei ore s-a plimbat încercând să o găsească. Era ultima maşină de pe ultimul rând al ultimului etaj. "Atunci am spus iar: prietene, râzi de mine!".
BURSA IAN PARRY, UNUL DINTRE CELE MAI IMPORTANTE PREMII ÎN DOMENIU
Aidan Sullivan a lansat în 1990 bursa Ian Parry, acordată anual în amintirea prietenului său. Zeci de tineri din întreaga lume - China, India, Pakistan, America de Sud, Europa -, toţi având maximum 24 de ani, se înscriu pentru a câştiga premiul. Toţi laureaţii, spune Sullivan, sunt o mare familie şi au devenit prieteni apropiaţi. "Este minunat faptul că majoritatea celor care au primit bursa nici nu l-au cunoscut pe Ian. Premiul este o modalitate de a-l ţine în viaţă", continuă jurnalistul. În opinia sa, Ian Parry ar fi putut deveni un mare fotojurnalist, pentru că avea cele două calităţi necesare pentru a reuşi: un ochi format, capabil să vadă o poveste şi să o prezinte în imagini, şi pasiune. "Păcat că cel mai bun prieten al meu a murit atât de devreme", spune cu regret şi tristeţe Aidan Sullivan.
