x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Contorul de gaz şi curent, la pupitru Ceauşescu

0
Autor: Cristina Diac 24 Dec 2008 - 00:00

3 ianuarie, prima zi de lucru, reintrarea în normal. Firescul unei zile de iarnă – frigul din apartamente, lipsa apei calde, întreruperile curentului electric câteva ore pe zi. Toate – sub lozinca economisirii energiei electrice. Cei mai năpăstuiţi şi-au amintit peste ani, erau ocupanţii apartamentelor de la etajul 10. Dacă-aveai ghinionul ca momentul fatidic când "se lua lumina" să te nimerească în timpul călătoriei pe verticală, multe variante nu prea aveai.



Ceauşescu însuşi era preocupat peste măsură de chestiune, o povesteşte Silviu Curticeanu, şeful Cancelariei Comitetului Central, persoană aflată în imediata apropiere a şefului cel mare. În memoriile sale, Curticeanu a istorisit ce tabieturi avea Ceauşescu în debutul unei zile obişnuite de lucru. Sosea dimineaţa în jur de nouă, urca mereu pe scări, niciodată cu liftul. Odată ajuns, întâi şi-ntâi consulta barometrul şi termometrul prinse în fereastra din dreptul biroului său de la Comitetul Central. "Aşa ne începeam, lună de lună, an de an, amândoi ziua", şi-a amintit memorialistul. La temperaturi normale nu spunea nimic; la temperaturi ridicate sau coborâte remarca era aceeaşi: "Aoleo! e tare cald!", ori "Aoleo! e tare frig!".

Apoi sosea momentul când pe şeful Cancelariei îl treceau emoţiile: superiorul său direct începea să lectureze operativele zilnice. "Se îndrepta apoi spre birou", scrie Curticeanu, "şi, de obicei, se aşeza cu fundul pe un colţ al acestuia, începând să studieze, în aceeaşi ordine, operativele zilnice; dacă situ­a­ţia internaţională era mai tensiona­tă, se re­pe­zea mai întâi la informările Ministerului de Ex­terne şi la buletinele Agerpres, pe care le citea pe nerăsuflate, chemând la el pe ministrul de resort. În zilele obiş­nuite, «studiul» începea cu starea vremii şi hărţile cu precipitaţii căzute şi umidi­tatea cumulată în sol în diferite zone ale ţării: «Uită-te şi tu, a plouat bine în toată ţara! Să-i mai aud pe cei de la agricultură că zic ceva sau să te văd pe tine că vii în numele lor să cerşeşti energie electrică; că voi irigaţi mai mult când plouă!». Dacă situaţia era inversă, de obicei tăcea şi aştepta cerşitul, ori zicea, aşa, mai mult pentru el: «Trebuie să le dau la ăştia ceva energie pentru irigaţii!». Trecea apoi, în ordine, la celelalte date opera­tive zilnice: producţia şi consumul de energie electrică, produc­ţia de export, încasările zilnice în valută etc. Asistam de fie­care dată la citirea datelor operative, cu nervii în­tinşi la maximum, gata să se rupă, pentru că ştiam mai bine ca oricine că fiecare dintre ele pot să strice ziua de la început şi să declanşeze un scandal de proporţii: înarmat cu informaţii suplimentare, de la posibilele victime, arta mea consta în faptul de a găsi ceva pozitiv în triste­ţea cifrelor ce-i treceau prin faţa ochilor, care să-i po­to­lească sau să-i amâne furia pe mai târziu. Uneori reuşeam, de multe ori nu! Când nu reuşeam, ziua începea catastrofal pentru toată lumea: «Să chemi imediat la mine pe "primu-mi­nistru" şi pe miniştrii cutare şi cutare, că-i destitui pe toţi!»"

Frig afară, frig în birouri. Era momentul pentru folosit ustensile de încălzit artizanale, în ciuda sfaturilor de economisire a energiei şi ameninţărilor din textul legii. La articolul 7, Decretul Consiliului de Stat nr. 272 din noiembrie 1987 privind unele măsuri pentru raţionalizarea consumului de gaze naturale şi energie electrică, interzicea folosirea pentru încălzirea spaţiilor din toate unităţile socialiste de stat, cooperatiste, obşteşti şi din imobile a oricăror aparate consumatoare de energie electrică.

Depistarea utilizatorilor de reşouri şi instalaţii electrice improvizate reprezenta pentru jurnalişti un subiect gras de... anchetă în primele zile ale lui ianuarie. Emil Munteanu de la "România liberă" i-a însoţit pe Ion Dăminoiu şi Petre Burcea, in­spec­tori la IDEB plecaţi "pe urmele risipitorilor de energie". "Iată-ne, aşadar, în strada Băcani nr 1", scrie însuşi vigilentul reporter. "În lipsa preşedintei şi în drum spre biroul vicepreşedintei, batem la uşa mecanicului-şef, care se ocupă şi de toate problemele energe­tice ale Uniunii Bucureşti a Cooperativelor de confecţii, textile, prestări neindustriale. Aproape nu ne vine să credem că tocmai în acest birou tronează o plită de 1.000 de waţi, adusă, după cum spune una dintre funcţionare, de acasă pentru a o putea încerca.... Mai că am fi dat crezare acestei situaţii dacă la serviciul plan nu ne-am fi împiedicat de un radiator de 2.000 de waţi, la aprovizionare de un reşou de 600 waţi, la desfacere de o plită de 1.200 waţi iar la contabilitate – am văzut-o şi pe asta! – în ibricul care fierbea apa pe reşou mai fusese introdus şi un termoplonjon. Ne oprim la şantierul ACM 5 din Calea Şerban Vodă. Barăcile sunt prevăzute cu sobiţe din tablă, de lemne deşeu nu se duce lipsă, aşa că şantieriştii nu prea ar avea motive să se plângă de frig. Dar, pe coşuri, nici o dâră de fum! Dacă tot am ajuns până aici, intrăm. În baraca laboratorului, calorifer de 2.000 de waţi; în baraca fierarilor, o instalaţie de în­călzire electrică improvizată printr-un fir gros de nichelină înfă­şurată pe un cub de b.c.a. Nici nu trebuie să continuăm acest inventar. Nu ne vine să credem. Totuşi, mai privim o dată coşurile de pe a căror gaură nu iese fum. Acolo, înăuntru (este ora pauzei de masă), a fost mult mai simplu să se apeleze la energia electrică, decât să se facă focul în sobe! În incinta centrului de calcul al CENTROCOOP nu se fumează, ca atare fumătorii îşi consumă ţigările la... poartă. Este o măsură de securitate bună, şi o notăm ca atare! Dar la poartă îl cunoaştem pe Dan Gheor­ghiu, şeful secţiei exploatare, care, persistând şi el în eroarea portăriţei (care citeşte pe legitimaţii IIRUC în loc de IDEB), ne conduce cu multă amabilitate drept la calculator. La care nu ne prea pricepem şi nici nu prea avem ce vedea, dacă facem abstracţie de cele două reşouri – de la analişti şi programatori! În schimb, în biroul său, spre care inutil se precipită, dăm peste un radiator de 2.000 de waţi, în funcţiune. Alături, la atelierul electric, Ionel Dinu, electrician, priveşte impasibil la insta­laţia improvizată pe o placă de b.c.a. şi legată la o priză care atârnă afară, cu fire neizolate şi încinse la maximum. Neglijenţă, nepăsare, nepricepere, inconştienţă pentru un eventual şi previzibil incendiu? Toate la un loc, mai ales că ne aflăm în pre­zenţa unui specialist. Două copii ale instalaţiei impro­vizate de b.c.a. le descoperim şi în biroul tovarăşului Mihai Ştefănescu, care este chiar şeful comisie energetice. Ne îndoim că dânsul le foloseşte, presupunând că au fost aduse aici în mare grabă de prin alte birouri. La Restaurantul "Hunedoara" dăm peste aceleaşi încălcări ale regulilor de utilizare a receptorilor electrici cu care ne-am mai întâlnit şi în urmă cu trei ani. Ion Arabolea, dacă nu-şi alegea meseria de bucătar, putea încerca la institutul de... teatru. Este volubil, încearcă să fie comic, ne tratează ca pe nişte amatori de gaguri ieftine, având la toate întrebările noastre un răspuns în doi peri. Frigiderul este arhiplin, dar înăuntru sunt multe grade în plus, pentru simplul motiv că uşa nu se închide. Pe grătarul de 10 kilowaţi nu se fac fripturi (este abia ora prânzului) ci se încălzeşte mâncarea. De ce nu pe plitele de 40 de kilowaţi care oricum n-au în­tre­rupă­toare în trepte, ci sunt conectate direct din heblu, ca atare func­ţionează în totalitate? «Gră­tarul să nu consume şi el curent?» –, răspunde, vrând să pară mucalit, isteţul bucătar. În fine, ca­mera frigorifică de 1.800 de waţi este nedezgheţată, luminile ard inutil în camerele anexe, apele curg la spălător fără nici un rost, direct în sorbul de pe pardoseală. Cum tocmai apare de la "Ciclop" şeful de unitate Ion Ioniţă, încercăm să-i spu­nem despre toate câte le-am găsit, dar ne-o taie scurt: "Mai daţi-o încolo, fraţilor, toată ziua veniţi? Ieri, unii, alaltăieri, alţii, altceva n-aveţi de făcut? Concluziile controlului nostru nu-l sensibilizează, nici lipsa evidenţei energetice şi a repartiţiilor pe ianuarie nu-l supără. Îl necăjeşte doar faptul că nu vrem să rămânem la o ciorbiţă de burtă sau la «una mică». Gazdă ireproşabilă, ce mai!".

O abreviere pe zi
  • IDEB – Întreprinderea de Distribuţie a Energiei Electrice Bucureşti
  • CENTROCOOP – Uniunea Centrală a Cooperativelor de Consum
  • CUASC – Consiliul Unic Agroindustrial de Stat şi Coope­ratist
  • UCECOM – Uniunea Centrală a Cooperativelor Meşteşugăreşti
  • UGSR – Uniunea Generală a Sindicatelor din România
Citeşte mai multe despre:   special,   waţi

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de