x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Corvinul, între obligaţiile faţă de Dinamo şi răzbunarea lui Valentin Ceauşescu

0
Autor: Marius Mihalcea 22 Ian 2009 - 00:00

Ianuarie 1989. Corvinul Hunedoara nu mai strălucea ca odinioară, dar era încă o echipă cu pretenţii. O dovadă în acest sens?



În ciuda locului cinci ocupat la jumătatea sezonului ’88-’89, preşedintele de atunci al clubului, Vasile Tătar, nu-şi putea scoate din memorie eşecul usturător, 0-11, înre­gistrat în faţa Stelei, în Ghencea, în run­da a 15-a. "Au existat câteva împre­jurări neprielnice care au dus la un scor incredibil. Prima  –  un complex de inferioritate al jucătorilor noştri faţă de campioana ţării, Steaua. A doua – pregătirea jocului nu s-a făcut bine, atât tactic, cât şi psihic. A treia – jucă­torii erau cu gândul la vacanţă. Că, oricum, meciul de la Bucureşti nu putea fi câştigat", declara Tătar, în urmă cu 20 de ani, în ziarul Sportul.

Ianuarie 2009. Antrenorul principal de atunci al Corvinului, profesorul Ion V. Ionescu, îşi aminteşte la per­fec­ţie acea întâlnire de pomină. "Totul a pornit de la un meci Corvinul – Steaua, din ’86, dacă reţin bine anul, pe care l-am câştigat noi cu 3-1, în prezenţa lui Valentin Ceauşescu, după ce am avut o superioritate totală. Lui Valentin Ceauşescu nu i-a picat deloc bine ceea ce s-a întâmplat atunci şi ne-a ţinut minte. Revenind la acel 0-11, mi-amin­tesc foarte bine că înainte cu vreo 20 de minute de startul jocului, An­ghel Iordănescu, antrenorul Stelei la vremea respectivă, care de altfel îmi era şi un bun prieten, a venit la mine şi mi-a spus: «Profesore, ia-ţi măsuri cu totul speciale, că astăzi va fi prăpăd, fă tot ce poţi, fiindcă eu nu am cu ce să te ajut!». În momentul acela mi-a fost foarte clar că o să avem viaţă grea, dar nu mă gândeam că o să fim chiar var­ză. A spus însă bine ce a spus atunci domnul Tătar, pentru că, într-adevăr, titularii noştri de drept s-au manifestat în acel meci de parcă erau în va­canţă, asta în condiţiile în care am abordat jocul şi cu câţiva jucători foarte tineri şi lipsiţi de experienţă. După meci am dat nas în nas cu Valentin Ceauşescu, care se plimba triumfător pe coridoare".

Acel 0-11 cu Steaua n-a fost însă singurul meci cu cântec al Corvinului din turul acelei ediţii de campionat. Partida de pe teren propriu cu Dinamo, scor 1-3, are şi ea o istorie interesantă. Vorbeşte tot Jackie Ionescu: "Noi, Cor­vinul, care făceam parte din «Cooperativă», fiind satelitul lui Dinamo, eram constrânşi să pierdem meciurile cu formaţia antrenată atunci de Mircea Lucescu. Ne obligau să ne dăm la o parte conducerea clubului şi cea a com­binatului siderurgic din Hunedoara, care plătea echipa. Revenind, îmi amintesc că la acel 1-3 cu Dinamo, în semn de protest, fiindcă nu eram de acord să cedăm deliberat, eu şi staff-ul meu tehnic am ales să jucăm cu mai mulţi tineri, iar banca de rezerve am retras-o undeva în fundal, foarte aproape de tribună. Prin acest gest am vrut să le sugerez oamenilor că me­ciul este jucat dinainte şi că nu are rost să ne mai agităm de pomană. De altfel, în ciuda faptului că am pierdut meciul acela, pe banca noastră a fost mai tot timpul o mare veselie, toţi eram nu­mai un zâmbet. Am considerat că e mai bine să ne detaşăm total, ştiam că râsul face bine la sănătate, nu avea rost să stăm şi să plângem".

Marcat de aceste întâmplări, Jackie Ionescu avea să renunţe la banca teh­nică a Corvinului imediat după înche­ie­rea turului, la timona echipei fiind instalaţi Octavian Cojocaru şi Virgil Stoica. "În acea perioadă eram în apo­geul fotbalului terorist, de aceea am luat decizia de a-mi da demisia şi de a pleca la Sportul Studenţesc. Corvinul era o echipă decimată, pentru că era greu să joci ca şi sclav al «Cooperati­vei», în schimb la Sportul am găsit o trupă boemă, cum erau la vremea res­pectivă echipele studenţeşti.

La Sportul era o boemie săracă, dar cinstită", a rememorat venerabilul tehnician, care a reluat discuţia despre sta­tu­tul Corvinului în prima ligă de fotbal a ţării, la începutul anului 1989: "Cum spuneam, eram satelitul lui Dinamo, care trimitea la Hunedoara jucători fie pentru a-i pedepsi, fie pentru a-i recicla. În unele cazuri, tot de la Dinamo mai veneau la Corvinul şi ju­cători în scop strategic, pe post de is­coa­de. În cea mai mare parte însă, Cor­vinul se baza pe jucătorii din propria pepi­ni­eră şi pe cei transferaţi de la alte echipe din judeţ. Centrul de copii şi de juniori era însă foarte productiv, de acolo au apă­rut în echipa mare a Corvi­nului jucă­tori precum Haidener, Stro­ia, Ocolişan  sau Ilaş, ca să enumăr doar o parte dintre ei. Păcat de Corvinul că s-a dedat la bucuria dinamovizării".

Rămasă fără Ioan Andone, Mircea Rednic şi fără Dorin Mateuţ, plecaţi toţi la Dinamo în baza relaţiei mai mult decât strânse de prietenie dintre cele două cluburi, Corvinul îşi mai trăgea seva la înce­pu­tul lui ’89 din fentele lui Romică Gabor, din acurateţea intervenţiilor regreta­tului Mişa Klein şi din golurile de efect ale oportunistului Petcu. Toate acestea, completate de entu­ziasmul unor jucă­tori precum Cocan, care a adunat nu mai puţin de 33 de jocuri la debutul său în Divizia A. Chiar şi aşa, echipa hunedoreană avea să încheie campio­natul pe buza prăpastiei, pe locul 15, ultimul neretro­gradabil.   

Linia de clasament la începutul anului 1989
5. Corvinul 17 8 2 7 25-36 18p

Puncte realizate pe teren propriu la finalul turului de campionat 1988/1989: 14 (a pierdut 2p la Dinamo, câte 1p la FC Bihor şi Univ. Craiova); puncte obţinute în deplasare: 4 (câte 2p la Oţelul şi ASA Tg. Mureş).
Golgeterii echipei: I. Petcu 7 (2 din 11 m), R. Gabor, Hanganu – câte 4,
Klein – 3, Bardac, Nicşa – câte 2, Nuţă, Bozga, Ilaş - câte 1.
Jucători folosiţi: 22 – Ioniţă, Bardac, Cocan – câte 17 jocuri, I. Petcu, Klein, Suciu, R. Gabor – câte 16, Bozga – 15, Târnoveanu, Hanganu – câte 14, Bejenariu, Nicşa – câte 13, Ilaş – 12, Manolache – 4, Stroia, Nuţă – câte 3, Rădos, Ocolişan, Haidiner – câte 2, Bâzoianu, Mesaroş, C. Postolache – câte 1.
Media notelor echipei: 6,12; media notelor jucătorilor (pe baza a minimum 10 jocuri): 1. Klein 6,75, 2. R. Gabor 6,46, 3. Bardac 6,32; cele mai mari note:
8 (Bardac – etapa a II-a şi a XV-a, Klein – etapa a II-a şi a XV-a, R. Gabor – eta­pa a XIII-a şi a XV-a, Ioniţă – etapa a VIII-a, Cocan – etapa a VIII-a, Suciu – etapa
a X-a).
Cartonaşe galbene: 20 (8 suspendări) – 11 jucători (cele mai multe: Suciu 3)
Cartonaşe roşii: Târnoveanu (etapa a XII-a).
A beneficiat de 3 lovituri de la 11 m – 2 transformate (ambele I. Petcu), una ratată (I. Petcu); a fost sancţionată cu 5 penalty-uri – 3 transformate, 2 ratate.
A expediat 170 de şuturi (120 "acasă", 50 în deplasare), din care 88 pe poartă (61 "acasă", 27 în deplasare). 


Romică Gabor era unul dintre oamenii de bază ai Corvinului ● Foto: Revista Sport
Citeşte mai multe despre:   special,   dinamo,   câte,   corvinul

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de