Cruciadele grâului

Dispunem astăzi de documente de arhivă ce confirmă pregătirile amă­nunţite pentru călătoriile lui Ceauşescu prin ţară. Deducem din ele că vizitele în oraşele reşedinţă de judeţ, cu mari obiective industriale, aveau regii şi programe deosebite de al celor din campania agricolă. În ultimii ani, se spune, evita vizitele în Transilvania  căci "traseul" nu era atât de "emoţionat" ca în sudul ţării. Programul lui avea altă structură când era însoţit şi de Elena Ceau­şescu.

Spre exemplu, miercuri 23 septembrie 1987, Nicolae şi Elena Ceauşescu făcuseră o vizită în judeţul Galaţi cu următorul program:
Ora 8:00 - Deplasare cu elicop­terul şi aterizare la Combinatul siderurgic Galaţi
Ora 9:00 - 9:15 - Ceremonia pri­mirii oficiale
Ora 9:15 - 10:30 - Vizitarea Combinatului
Ora 10:30 - 11:30 - şedinţa Consi­liului oamenilor muncii de la Combinatul Siderurgic Galaţi
Ora 11:30 - 11:40 - Deplasarea cu elicopterul la şantierul Naval Galaţi
Ora 11:40 - 12:20 - Se vizitează: linia de asamblare şi sudare secţia plane; docul uscat (petroliere de 35 mii tone DW); cala de montaj (nave de 15.000 DW).
Ora 12:20 - 13:00 - Şedinţa Con­si­liu­lui oamenilor muncii de la şan­tierul  naval Galaţi
Ora 13:15 - Timp de masă şi odihnă
Ora 15:30 - Şedinţa Biroului Co­mitetului judeţean de partid Galaţi
Ora 17:30 - Adunarea populară
Deplasarea cu elicopterul la Bucureşti.

În acelaşi an, 1987, joi, 25 iunie, Nicolae Ceauşescu  a vizitat - fără consoartă - unităţi agricole din patru judeţe după următorul itinerariu:
- Judeţul Giurgiu: CAP Hotarele şi IAS Mihăileşti;
- Judeţeul Teleorman: CAP Purani şi CAP Furculeşti
- Judeţul Olt: CAP Corabia şi IAS Obârşia;
- Judeţul Dolj: CAP Drănic şi CAP Găliciuica.

A ţinut, prin urmare, opt cu­vân­tări. Căci întâlnirile, la faţa locului, cu oamenii muncii con­ţineau neaparat "dialogul": în formula lor minimală, Ceauşescu ţinea un discurs iar as­cultătorii răspundeau cu aplauze. În fapt, acelaşi tip de discurs pe care-l ţinuse şi la primul CAP vizitat şi la ultimul din acea zi, şi la Congresul
al IX-lea şi la al XIV-lea.

După moartea lui Ceauşescu, Du­mitru Popescu, ideologul lui în pri­mii ani de putere, a relatat despre refuzul vorbitorului de a-şi adecva tematica şi stilul la auditoriu.
"Nu-l obliga nimeni să ţină toată ziua cuvântări, a scris Popescu. Nu-l deranja faptul că spiciurile lui se­mă­nau ca două picături de apă (...) Dar de ce această constanţă a fondului de idei? Odată am avut cu el o discuţie pe această temă şi îngri­jo­rările mele l-au uimit (...) A replicat: Dar de ce te deranjează asta pe tine? E firesc! Noi n-avem două politici. Avem una singură. "

Conform documentelor din arhiva Cancelariei CC al PCR, ziua următoare (26 iunie 1987), în loc să se odihnească - cum te-ai fi aşteptat -, Ceauşescu a urcat iarăşi în elicopter pe ruta Băneasa - Fundulea - Gurbăneşti - Griviţa - Moviliţa - Băneasa.

Era ceea ce şeful Cancelariei CC al PCR, Silviu Curticeanu  numea "cruciada grâului". "...Zburam 10 ore pe zi, cu 30 - 40 de aterizări şi decolări de simţeam că-mi crapă capul ori rămân surd pentru toată viaţa", se plânge demnitarul în memoriile sale referindu-se la ultimul seceriş dirijat de Ceau­şescu.

La cel mai înalt nivel, coborârile conducătorului printre oamenii muncii se puneau în faptă astfel. Seara, Ceauşescu îşi suna "juristul prezidenţial" pe telefonul "scurt". Mergem în agricultură, îl anunţa, înşirând câteva judeţe şi popasul de noapte la Iaşi. Primii secretari să fie înştiinţaţi că doreşte să viziteze lanurile cele mai proaste şi cele mai bune din fiecare judeţ.

"Dispecerul" şi primii-secretari se executau. Rezultul era un traseu având ca  puncte de aterizare topo­nime în genul "Fântâna lui Lache" ori "Lunca Popii" din satul, comuna, judeţul cutare. La întrebarea cum se vor descurca piloţii, Ceauşescu "indica" liniştit: primii-secretari să dea coordonatele punctelor de ate­rizare iar acestea să-i fie tran­smise lui Milea, ministrul Armatei, în subordinea căruia se aflau piloţii. Ches­tiune, iată, rezolvată urgent!

Şi, într-adevăr... era! Ca-ntotdea­u­na la "indicaţiile" sale, iubitorii de putere şi mărire scoteau "soluţii" din orice piatra seacă a ex­pe­rien­ţe­lor anterioare. Asemenea caz a avut ur­mătorul deznodământ în re­la­ta­rea lui Silviu Curticeanu: "Neferici­tul de Milea, avându-l în trenă pe generalul Rus, au apărut la mine şi, în miez de noapte, au stat de vorbă cu primii-secretari şi au transmis la locurile stabilite nişte transmisi­onişti cu scule de semnalizare, şi, în ariergardă un alt helicopter, care l-au ghidat, uneori cu greutate, pe Maluţan, pilotul lui Ceauşescu, pâ­nă la punctele de aterizare ."

De partea cealaltă, şi viitoarele "gazde" aveau noapte albă. În­ce­pând cu primii-secretari, până la şoferii activului judeţean de partid care din zorii zilei îşi făceau apa­ri­ţia pe tarlalele menţionate. Şi în­cheind cu activul local. Totul spre mul­ţumirea "Tovarăşului": de la pre­zenţa cooperatorilor şi me­caniza­to­ri­lor în aria vizionată, sta­rea de func­ţionare a utilajelor şi den­sitatea culturilor  până la... en­tuziasmul cetăţenesc.

Dacă ziua se încheia mulţumitor, Ceauşescu jubila pe motiv de clar­viziune: piloţii lui n-aveau, în nici o împrejurare, dificultăţi de orientare.
Abia după moartea lui Ceau­şescu, pentru asul în pilotaj Ma­lu­ţan "orientarea" a devenit ches­tiu­ne fatală.