Daruri din Ţara Soarelui Răsare

În colecţia cu daruri de mai mult sau mai puţin bun-gust a familiei Ceauşescu întâlnim şi două vaze asiatice însoţite de o menţiune care ne informează că aceste obi­ecte au fost oferite în cadrul unei întruniri cu o dele­gaţie japoneză sosită la Bucureşti.

Ţara Soarelui Răsare se numără, astfel, printre statele care au ofe­rit atenţii simbolice soţilor con­du­cători ai Republicii Socialiste România. Nu ştim cu exactitate data în care a fost adus acest ca­dou, fiind posibil să fi fost oferit chiar în anul 1989.

Ultima de­legaţie niponă pe care a întâm­pinat-o Nicolae Ceauşescu a venit la începutul anului 1989, în luna ia­nuarie, fiind condusă de Mi­tsuhiro Kaneko, şef al Secretaria­tului Co­mi­tetului Central al Partidului Comunist Japonez şi membru al Prezidiului Permanent.

Tot la înce­putul aceluiaşi an, la o lună după primirea acestei delegaţii, întâlnire care a avut ca scop stabilirea unei bune colaborări între cele două state în ceea ce priveşte dezar­ma­rea şi răspândirea păcii, Ceauşescu a trimis condoleanţele oficiale adre­sate noului împărat al Japo­niei, Akihito, pentru decesul tatălui acestuia, Hirohito, surve­nit la 7 ia­nuarie 1989.

Moartea celui de-al 124-lea împărat al Japoniei a marcat atât sfârşitul erei Showa şi înce­putul erei Heisei, cât şi în­che­ierea celei mai lungi perioade de domnie din istoria Japoniei, conducătorul său men­ţinându-se timp de 64 de ani pe tron. E drept însă că Nicolae Ceauşescu nu şi-a exprimat regre­tele eterne perso­nal, ci a trimis un reprezentant la Tokyo, pe Manea Mănescu, care să poarte mesajul oficial.

Primul contact, din punct de vedere diplomatic, al României cu Japonia a avut loc încă de la înce­putul secolului trecut, în anul 1902, la Viena. 62 de ani mai târziu, rela­ţiile diplomatice au fost avansate de la rangul de Legaţie la cel de Ambasadă.

Prima vizită a lui Nicolae Ceauşescu în Japonia a avut loc în anul 1975, fiind, potrivit decla­ra­ţiilor venite de la diferite perso­nalităţi politice japoneze, extrem de bine primit.

În acea perioadă, "To­va­răşul" era interesat să cum­pere cât mai multe utilaje pentru a sus­ţine progresul industriei din Ro­mânia şi, cum japonezii fabricau tehnologie avansată, interesul pen­tru menţinerea unor relaţii cât se poate de bune între cele două state era unul dintre cele mai ridicate.