x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Dezvăluirile unui general sovietic despre politica militară românească din anii ’80

0
Autor: dr. Petre Opriş 29 Aug 2009 - 00:00
Dezvăluirile unui general sovietic despre politica militară românească din anii ’80 /Agerpres


În anul 1998, generalul Anatoli Gribkov, fost şef al Statului Major al Forţelor Armate Unite în perioada 1976-1989, şi-a publicat la Moscova un volum de memorii, intitulat "Soarta Tratatului de la Varşovia - Amintiri, documente, fapte".

Unul dintre subiectele abordate de generalul sovietic s-a referit la relaţiile politice şi militare dintre URSS şi România în anii '80. De exemplu, Anatoli Gribkov a amintit despre momentul în care s-a discutat despre un document secret, propus de Comandamentul Forţelor Armate Unite: "Cu privire la Forţele Armate Unite ale statelor participante la Tratatul de la Varşovia şi despre organele de conducere ale acestora în timp de război". Acesta a fost dezbătut şi aprobat la 18 martie 1980, în cadrul reuniunii de la Moscova a liderilor statelor membre ale OTV.

Despre evenimentul la care a fost martor, fostul general sovietic a relatat astfel: "Gustav Husák, şeful delegaţiei cehoslovace, prezida şedinţa în care s-a trecut la examinarea acestei chestiuni (referitoare la modul în care urmau să fie conduse Forţele Armate Unite în timp de răz­boi - n.n.). Nicolae Ceauşescu a prezentat observaţiile sale la punctul aflat în dezbatere, dar nici un şef de delegaţie nu a încercat să ia cuvântul şi să demonstreze inconsistenţa observaţiilor sale.

Prin unele replici (ceilalţi şefi ai delegaţiilor - n.n.) au dat de înţeles că hotărârea respectivă trebuie semnată, iar cine nu o semnează poate să nu o îndeplinească. Nicolae Ceauşescu a propus să se ia o pauză pentru a continua apoi exa­minarea (propunerii sale - n.n.), dar vocea lui n-a fost auzită şi, la insistenţele lui L.I. Brejnev, (ceilalţi şefi ai delegaţiilor - n.n.) au decis ca ho­tă­rârea să fie semnată. Prea multă «egalitate» şi «de­mocraţie» în chestiuni esenţiale, care, în timp de război, puteau să facă diferenţa între succes şi eşec. Am luat proiectul de hotărâre şi am început să trec pe la şefii de delegaţii, în ordine alfabetică, pentru a semna. Când m-am apropiat de Nicolae Ceauşescu, el mi-a dat de înţeles printr-un gest că nu va semna.
Apoi, am prezentat proiectul spre semnare lui L.I. Brejnev. în timp ce semna hotărârea, m-a întrebat:
- Ce, Ceauşescu n-a semnat?
- N-a semnat, Leonid Ilici.
Brejnev a mormăit ceva, exprimându-şi nemulţumirea, şi a semnat.

De această dată, partea română a obiectat, spunând că nu este de acord ca, în timpul operaţiunilor militare, comandantul-şef al Forţelor Armate Unite să dea ordine direct unităţilor şi marilor unităţi ale armatei române aflate pe teatrul de operaţii. După părerea lui Nicolae Ceauşescu, aceste ordine pot fi date numai de el, în calitate de comandant suprem (al Armatei Române - n.n.). Cu alte cuvinte, forţele armate din compunerea Forţelor Armate Unite trebuie să execute ordinele comandamentului naţional.

Fiindcă a venit vorba despre acest lucru, în prima hotărâre a Comitetului Politic Consultativ din mai 1955 chiar aşa a fost formulat acest lucru, cum a insistat delegaţia română la consfătuirea Comitetului Politic Consultativ din 1980 (...) Atunci mi s-a părut că, dacă s-ar fi acceptat propunerea lui Ceauşescu de a se lua o pauză şi s-ar fi arătat încă o dată, convingător, necesitatea adoptării documentului în forma în care a fost prezentat, Ceauşescu ar fi semnat hotărârea, amendând în acest caz unele puncte. Însă Brej­nev şi Husák, preşedinţii consfătuirii, nu au ţinut seama de părerea partenerului (român - n.n.) şi au insistat pentru punctul lor de vedere."
REÎNNOIREA TRATATULUI DE LA VARŞOVIA
După cinci ani de la reuniunea din capitala URSS, s-a discutat despre reînnoirea Tratatului de la Varşovia. "S-a pus problema prelungirii termenului de valabilitate a Tratatului de la Var­şo­via - relatează generalul Anatoli Gribkov. Era o problemă teribil de grea, care necesita mul­te forţe şi timp pentru a se ajunge la o decizie ar­mo­nizată. Unele guverne prezentau variantele lor de prelungire a Tratatului, inacceptabile pentru majoritatea ţărilor. Bunăoară, conducerea română a propus, încă de la începutul dezbate­rilor, prelungirea din cinci în cinci ani a termenului de valabilitate a Tratatului.

Majoritatea ţărilor n-a fost de acord cu aceasta. Atunci, partea română a propus un termen de valabilitate de până la 10 ani. Nici această propunere n-a fost acceptată de majoritate.

Numai după îndelungate convorbiri şi în­cer­cări de a convinge pe plan multilateral şi bilate­ral, iar uneori chiar şi după presiuni, s-a reuşit să se pună de acord termenul de prelungire a va­labilităţii Tratatului de la Varşovia pe o durată de 20 de ani, cu o prelungire ulterioară de 10 ani."


OPINIA LUI CEAUŞESCU DESPRE "PERESTROIKA"
Generalul sovietic a relatat şi despre o întâlnire care a avut-o la Bucureşti, în 1988, cu Nicolae Ceauşescu. Acesta i-a expus generalului sovietic opiniile sale despre politica promovată de Mihail Gorbaciov, astfel: "Ca întotdeauna la întâlnirile cu conducătorii de stat ai ţărilor Tratatului de la Varşovia, eu, împreună cu (mareşalul - n.n.) V.G. Kulikov, informam cum stau lucrurile în cadrul Forţelor Armate Unite, despre evenimentele din lume, despre ceea ce se întâmplă în URSS.

Nicolae Ceauşescu, în prezenţa ministrului său al Apărării, generalul V. Milea, a ascultat in­for­marea noastră fără să manifeste un interes de­osebit. Atunci când a venit însă vorba despre sta­rea de lucruri din Uniunea Sovietică, el a zâmbit maliţios şi a început să expună gândurile sale.

«Sunt bine informat - a spus Ceauşescu - des­pre evenimentele din ţara dumneavoastră, ur­mă­resc cu atenţie aşa-numita «perestroika». Mij­loacele dumneavoastră de informare în masă acţionează nefast asupra societăţii, îşi împroaşcă cu noroi ţara, armata şi propriul popor. Asta e democraţie? Eroicul dumneavoastră popor a repurtat cea mai mare victorie asupra fascismului. Întreaga omenire progresistă s-a înclinat cu respect în faţa lui, iar duş­manii se temeau de puterea Uniunii Sovietice.

Pe parcursul a patru ani de război, Armata Roşie, graţie colhozurilor şi sovhozurilor, n-a flămânzit prea tare. Până la război, ţara dumneavoastră făcea comerţ cu grâu.
Acum cumpăraţi cereale din străinătate plă­tind cu aur. Se distruge industria şi agricultura.
În acest an, România a obţinut însă, de la gospodăriile colective, câte o tonă de cereale pe cap de locuitor. Este un indicator foarte bun».
Cu aceasta, el a terminat de comentat informarea noastră, a spus numai că «este treaba dumneavoastră internă». Cuvântul «perestroika» suna în glasul lui cu o formidabilă ironie.

În încheierea convorbirii, Cea­u­şes­cu a spus că România va colabora cu toate ţările lumii, dar sistemul militar al Tratatului de la Varşovia trebuie reorganizat serios. El a vorbit de ne­nu­mărate ori despre necesitatea rotaţiei pentru funcţia comandantului-şef al Forţelor Armate Unite şi chiar desfiinţarea acestei funcţii.

Despre Statul Major nu a vorbit. Probabil că aprecierile sale erau prezentate nu doar pentru ca noi să reflectăm, ci şi pentru a ajunge la cunoştinţa conducerii sovietice.

La această întâlnire, el arăta palid. În cursul întrevederii, el corecta, ca întotdeauna, pe interpretul său atunci când acesta traducea în limba rusă propoziţiile sale. V. Milea, ministru al Apărării, devenit ulterior victima sa, stătea şi, cum se spune, îl sorbea din ochi pe şeful său şi n-a scos nici un cuvânt."

În ianuarie 1989, mareşalul Viktor G. Kulikov, comandant-şef al Forţelor Armate Unite, a pri­mit acordul liderilor tuturor statelor membre ale OTV pentru înlocuirea generalului de armată Anatoli I. Gribkov din funcţia de şef al Statului Major al Forţelor Armate Unite. în locul său a fost numit generalul-colonel Vladimir Nicolaevici Lobov, în vârstă de 54 de ani, absolvent al Aca­demiei "Frunze" şi al Academiei Marelui Stat Major al Forţelor Armate ale URSS.
Despre schimbarea din funcţie a lui Anatoli Gribkov, generalul Vasile Milea a precizat într-un raport doar faptul că acesta "a fost trecut într-o altă muncă".
Citeşte mai multe despre:   special

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de