Din America, semne grave de întrebare: "Va fi război între România şi Ungaria?"

În 1989 apărea în Statele Unite, sub conducerea lui Dorin Tudoran, Agora, "revistă alternativă de cultură". Lucrau alături de Dorin Tudoran, Mihai Botez (redactor-şef adjunct), Paul Goma, Michael Radu şi Vladimir Tismăneanu (redactori).

Din colegiul de redacţie mai făceau parte nume grele ale intelectualităţii est-europene aflate în exil (Eugène Ionesco, Matei Călinescu, Ioan Petre Culianu, Milovan Djilas, François Fejtö, Victor Frunză, Virgil Ierunca, Virgil Ne­moia­nu), dar şi politologi occidentali precum Alain Besançon, André Glucksmann, Jean-François Revel.

În numărul 2 din 1988, în paginile revistei a publicat, alături de Ion Via­nu, Monica Lovinescu, Leszek Ko­la­kowski, Ion Caraion şi alţii, şi Geza Szöcs. Sub semnătura sa a apărut un articol cu un titlu grav: "Va fi război între România şi Ungaria? Câteva reflecţii". Poetul, născut la Tg. Mureş, trăia în acea perioadă în Elveţia, unde se stabilise din 1986.

"Va izbucni un război între Ro­mânia şi Ungaria, în viitorul previ­zibil?", îşi începea scriitorul consideraţiile, istorisind şi o glumă pusă pe seama preşedintelui american Ro­osevelt.

"Conform unei anecdote din epoca respectivă, glumă imposibil de verificat azi, se spune că în 1941, când între Ungaria şi Statele Unite se de­cla­r­ase războiul în mod oficial, preşedintele Roosevelt i-ar fi pus următoarele întrebări adjunctului Secretarului de stat american:
«-Are Ungaria vreo pretenţie teritorială de la noi?
-Nici una, domnule preşedinte.
-Atunci de la cine ?
-De la România, domnule pre­şe­din­te.
-Aşadar, Ungaria a declarat acum război şi României ?
-O, nu, domnule preşedinte. În acest război, România şi Ungaria sunt alia­te.»"
ETIOPIA EUROPEI
După introducerea hazoasă, Geza Szöcs schimba tonul, expunând câ­te­va consideraţii despre natura re­gi­mu­ri­lor comuniste român şi maghiar, puse faţă în faţă. "În prezent, România şi Ungaria alcătuiesc cele mai diferite so­cietăţi în cadrul Pactului de la Var­şo­via, scria Geza Szöcs. (...) În cadrul re­giunii, Ungaria se bucură probabil de cel mai ridicat nivel de viaţă, în vreme ce România poate fi numită, şi nu fără te­mei, Etiopia Europei. Politica econo­mică a Ungariei poate fi considerată cea mai liberală din blocul est-european, în timp ce supracentralizarea în­făptuită în România a dus la ruină aproape totală a economiei acestei ţări.

În Ungaria se înregi­strea­ză, proba­bil, cele mai puţine violări ale dreptu­ri­lor umanitare, în vreme ce România constituie cel mai în­tu­ne­cat stat po­liţist din lumea comunistă, a cărei so­c­ie­tate este caracterizată şi îmbibată de un soi de stil narodnicist al Na­ţio­nal-Socialismului, cu striden­ţe bizantine. Ungaria este o parte din nucleul de nădejde al Pactului de la Varşovia, în timp ce România constituie o mem­bră mai superficială a acestei alianţe mi­litare. Politica ex­ter­nă a Ungariei este de cele mai multe ori ca o servitoare credincioasă faţă de stăpâna So­vietică, în timp ce România - aşa cum subliniam mai înainte - pare a urma un curs mult mai independent. (...)

După ce am înşirat toţi aceşti factori de contrast, întrebarea rămâne: Cum putem caracteriza aceste elemente? Reprezintă ele cumva, în mod necesar, conflicte ori numai diferenţe între cele două ţări - Dar există o sursă de tensiune între cele două state care poate fi considerată ca un conflict de interese ireconciliabil. E vorba de problema celor mai mult de două mi­lioane de maghiari care trăiesc în Transilvania."
RELAŢII BILATERALE VICIATE
În continuare, poetul ardelean trecea în revistă, punctual, factorii care schimbaseră, în opinia sa, natura relaţiilor româno-maghiare.
"1. Primul motiv îl constituie flagranta brutalitate cu care guvernul român încearcă deznaţionalizarea, asi­milarea forţată şi în caz contrar silirea minorităţilor naţionale să dis­pa­ră din ţară. Nu e vorba doar de ma­ghiari, dar şi de germani, sârbi şi evrei. Deşi, în acest moment, mai puţin spec­taculoasă decât prezenta campa­nie a guvernului  bulgar de a scăpa Bul­garia de minoritatea sa turcă, efor­tu­rile regimului de la Bucureşti - com­binate cu decenii de continuă pre­siune administrativă, cu forţa bru­tă îndreptată împotriva celor nesupuşi - nu sunt mai puţin devastatoa­re. Rezulta­tul este ameninţarea a mili­oane de oameni cu pierderea identităţii lor naţionale; iar condiţia acestor oameni se înrăutăţeşte zi după zi.

2. În plus, schimbările din conduce­rea Ungariei au dus la înlocuirea cadrelor staliniste, al căror comportament era încă guvernat de adeziunea slugarnică la eronata interpretare a dogmei internaţionalismului socia­list. Noua echipă are avantajul de-a fi în stare să tragă lecţiile cuvenite din profundul eşec de până acum al politicii Ungariei faţă de România.

3. Presiuni diverse resimţite de guvernul maghiar au determinat recent conducerea de la Budapesta să-şi schimbe atitudinea în privinţa problemei minorităţii. Printre aceste presiuni s-au aflat:
a) Sporita rezistenţă faţă de opresiu­nea politică manifestată chiar de către maghiari, atât în Slovacia, cât mai ales în Transilvania. Această rezistenţă s-a bucurat de o atenţie internaţională din ce în ce mai mare. (...)
b) Rezistenţa minorităţilor ma­ghia­re a coincis cu cererile şi eforturile maghiarilor din Occident, şi a determinat sporirea credibilităţii, prestigiului şi influenţei acestor eforturi.
c) Eşecurile din economia planificată a Ungariei au sporit probabilitatea unei stagnări ori a unui declin în standardul nivelului de trai, însoţit de sporirea tensiunilor sociale.

Toţi aceşti factori au făcut posibil ca guvernul maghiar să treacă la un mare gest de implicare într-o ches­tiune, care, la urma urmelor, nu putea fi privită doar ca principiu. Altfel spus, nu a existat nici un factor care să constrângă guvernul maghiar în a conti­nua să ignore stridentul şovinism an­ti­ma­ghiar care face astăzi ravagii în România.

4. În sfârşit, ar trebui amintit, de asemenea, că Ungaria şi-a schimbat atitudinea faţă de România după venirea lui Gorbaciov la putere. Ţinând cont de asemenea circumstanţe este tentant să tragi concluzia că, conducerea de la Moscova (despre care se spune că ar fi nemulţumită că Bucureştiul evită noile reforme sovie­tice), ar fi dat mână liberă Ungariei să treacă la noua sa politică faţă de România. S-ar putea foarte bine ca în acest moment chiar să existe o încordare a relaţiilor sovieto-române, fapt care-i împinge pe unii să se întrebe: ceea ce face Moscova acum este doar să tolereze noua, mai îndrăzneaţa politică externă maghiară, ori chiar a inspirat Moscova crearea acestei politici? Asta te duce în tărâmul spe­culaţiilor şi conjuncturilor."
DO UT DES
Interesantă era opinia autorului articolului şi în legătură cu populaţia de peste Prut. "În acelaşi timp, românii nu s-ar simţi ca şi cum Uniunea Sovietică s-ar situa de partea Ungariei împotriva lor, căci o politică sovietică croită între asemenea parametri ar avea, de asemenea, un impact benefic şi asupra minorităţii româneşti care trăieşte în Republica Sovietică Moldovenească; şi care, în felul acesta, ar câştiga sprijinul întregii opinii publice româneşti. În astfel de circumstanţe, un regim românesc care ar refuza maghiarilor din Transilvania aceleaşi drepturi de care s-ar bucura românii din Moldova sovietică, s-ar trezi într-o poziţie foarte şubredă - atât din punct de vedere moral, cât şi tactic."


TRANSILVANIA = INSULELE MALVINE
Naţionalismul regimului Ceau­şes­cu îl împingea pe Geza Szöcs către o comparaţie cu Argentina, statul care la începutul anilor '80 disputase pose­sia insulelor Malvine, pe calea ar­me­lor, cu regatul Marii Britanii. Fără succes... "Într-un fel, Transilvania constituie Insulele Malvine româneşti, cu sin­gura deosebire că ea aparţine deja Ro­mâniei. Aşa stând lucrurile, ţara reacţionează ca şi cum ar rămâne în­tr-o constantă stare de pregătire mili­tară pentru un război, în orice mo­ment, având drept obiect Transilvania".


SCEPTICISM EXAGERAT
Spre sfârşitul articolului, inte­lec­tua­lul exilat în "ţara cantoanelor" se de­cla­ra sceptic în privinţa oricărei cola­bo­rări româno-maghiare, în cadrul vreunei structuri politice. "În dezacord cu opinia mai generală, semna­ta­rul acestor consideraţii consideră drept improbabil ca Ungaria şi Ro­mâ­nia - în aproximativ viitorii 70 de ani- să adere, din proprie ini­ţia­ti­v­ă, la vreun fel de confederaţie ge­­n­e­ra­lă. Sin­gurul cadru de imaginat pentru au­torul acestor rânduri ar fi un fel de Sta­tele Unite ale Europei. Mai puţin de atât el nu are încredere în şansele unei integrări de nici un fel în Europa Răsăriteană; fie ea de tip comunist ori necomunist."
Lăsăm pe seama cititorilor (şi politologilor!)  comentariile...