Doi ziarişti americani, victimele revoluţiei

John Tagliabue şi John Daniszewski erau corespondenţi străini în Ro­mâ­nia în timpul revoluţiei din decembrie 1989. Sunt multe lucrurile care îi leagă pe cei doi: pe lângă coincidenţa de prenume, faptul că sunt americani şi că amândoi au fost împuşcaţi în ziua de 23 decembrie, la Timişoara.

John Daniszewski era corespondent al Associated Press (AP) în Polonia şi, alături de alţi colegi, a transmis despre căderea regimului comunist din Euro­pa de Est. Se afla în biroul său din Varşovia monitorizând agenţiile stră­i­ne de presă, când au început să apară in­formaţii despre evenimentele din Ti­mişoara. Aşadar, a luat rapid decizia de a merge în România. S-a urcat în primul avion spre Belgrad, iar de acolo a închiriat o maşină în care şi-a continuat drumul.

John Daniszewski s-a oprit în partea iugoslavă a graniţei, unde s-a întâlnit cu un reporter sportiv iugoslav care petrecuse mai mult timp în România şi care încerca, la rândul său, să intre în ţară. Deşi cores­pondentul AP nu avea viză, vameşii iugoslavi l-au lăsat să treacă; iar după ce le-au dat câteva ţigări Kent gărzilor române, jur­na­liştii au ajuns pe teritoriul României.

"Totul era haotic, paranoic, dezorganizat. Societatea română a fost foarte traumatizată, iar acele zile au fost o convulsie a poporului. În drum spre Timişoara era o atmosferă de sărbătoare şi panică în acelaşi timp. Am auzit mai multe focuri de armă şi erau zvonuri potrivit cărora se trăgea din aer", îşi amin­teşte Daniszewski. A ajuns în oraş în seara zilei de 22 decembrie. În timp ce rezerva o cameră într-un hotel din centrul Timişoarei, un fotograf francez a fost împuşcat în faţa clădirii. "L-am dus cu maşina la spitalul numărul unu, şi, împreună cu jurnalistul iugoslav, Juba, am petrecut noaptea în spital dormind pe o targă, intervievând doctorii şi victimele şi ascultând focurile de armă", continuă reporterul AP.


ÎMPUŞCAT, RĂNIT CU UN CUŢIT ŞI AMENINŢAT CU MOARTEA DE REVOLUŢIONARI
În dimineaţa zilei următoare, John Da­nis­zew­ski şi Juba au mers la Consulatul iugoslav, care avea o legătură telefonică externă, pentru a transmite informaţii instituţiilor lor de presă. La plecare însă au început schimbu­ri­le de focuri pe strada unde se aflau. Cei doi s-au grăbit să plece cu maşina, dar s-au pierdut prin Timişoara, necunoscând oraşul. "Am hotărât să ne întoarcem de unde am plecat. Am ajuns într-o intersecţie şi pe partea opusă a străzii era un punct de control slab luminat. Nu am apucat să oprim şi cei din spatele barierei au început să tragă în noi. Eu am fost împuşcat în braţ şi aveam o rană şi la cap, care sângera foarte tare. Am fost scoşi cu forţa din maşină", povesteşte jurna­listul AP. În acelaşi timp, în apropierea lor, un fotograf împuşcat în piept şi un reporter, amândoi italieni, erau, de asemenea, scoşi cu forţa din maşină.

Daniszewski îşi aminteşte că cei care au tras asupra lor erau îmbrăcaţi în civil şi mi­litar. I-au ameninţat pe jurnalişti, iar pe reporterul AP l-au forţat să stea cu mâinile ridicate, deşi era rănit. "M-au şi lovit cu un cuţit şi m-au ameninţat că mă vor executa pe loc", mai spune el. Românii nu i-au crezut că erau jurnalişti şi îi suspectau că sunt spioni.

"Chiar şi când eram în ambulanţă am fost hărţuit şi s-au purtat foarte urât cu mine. De-abia la spital am găsit doctori amabili care vorbeau în engleză", îşi aminteşte jurnalistul. Medicii l-au operat apoi în noaptea aceea, i-au scos glonţul din braţ şi i-au cusut rana de la cap. "Spitalul mi-a părut chiar murdar, reflecta economia săracă a României de la acel moment", spune jurna­listul. Două zile mai târziu, în ziua de Crăciun, John Daniszewski a plecat cu ajutorul Crucii Roşii din România, alături de alte persoane rănite care aveau nevoie de îngrijiri medicale. În Iugoslavia, medicii i-au mai descoperit alte fragmente de glonţ în corp, iar jurnalistul a mai suferit câteva operaţii.


"GĂRZILE RUPEAU MERELE ÎN DOUĂ, DE TEAMĂ SĂ NU ASCUNDĂ CEVA"
Oamenii erau foarte neîncrezători din cauza zvonurilor privind teroriştii şi credeau că jurnaliştii erau "un fel de avangardă a unei conspiraţii internaţionale". Daniszewski spune că aceasta este, poate, o explicaţie pentru felul în care s-au purtat cu jurnaliştii.

Amintindu-şi de isteria şi haosul acelor zile, jurnalistul mai spune că la punctele de control din oraş, "gărzile rupeau merele în două, de teamă să nu fie ceva ascuns în ele". "Era o nebunie curată", continuă reporterul, care se declară aproape convins că a fost o lovitură de stat, nu o revoluţie. În opinia sa, evenimentele din România au fost cele mai violente, vindicative şi confuze din Europa de Est, iar "Nicolae şi Elena Ceauşescu au cules ceea ce au semănat; au tratat ţara cu cruzime, iar această cruzime s-a întors împotriva lor şi i-a distrus".
TAGLIABUE, ÎMPUŞCAT ÎN SPATE ŞI INCONŞTIENT ÎN TIMIŞOARA
John Tagliabue era atunci reporter la New York Times. Acum, la 20 de ani de la re­vo­lu­ţie, s-a mutat la Paris şi scrie ocazional pentru acelaşi ziar care l-a trimis în 1989 în Ro­mâ­nia. Jurnalistul îşi aminteşte că a intrat în ţară la 22 decembrie, venind cu maşina din Un­ga­ria. La graniţă, vameşii l-au avertizat că "te­ro­riştii libieni" au pus stăpânire pe ţară, însă jurnalistul nu a acordat prea multă atenţie acestor "zvonuri". "Erau numai nişte zvonuri. Nu cred că i-a pus cineva să zică acele lu­cru­ri", povesteşte John Tagliabue. Jurnalistul a trecut mai întâi prin Arad şi a ajuns apoi în Timişoara, unde urma să stea o săptămână. Inconştient, în spital. "At­mos­fera era un ade­vă­rat haos în Arad şi Ti­mi­şoa­ra. Mulţi tră­geau cu armele în centrul ora­şe­lor", îşi amin­teşte reporterul. Traversând satele din apro­pi­erea Timişoarei, el a fost surprins să vadă ţăranii înarmaţi care-şi păzeau gospodăriile, străjuind drumurile de ţară alături de zeci de soldaţi. Era la marginea Timişoarei când s-a tras asupra maşinii în care se afla. "Mergeam împreună cu un fotograf şi alţi doi jurnalişti. Maşina noastră a fost ţintită de mai multe focuri de armă, dar nu am văzut cine trăgea. Eu am fost împuşcat în spate", îşi amin­teşte John Tagliabue. Din fericire, adaugă el, se afla la acel moment în apropierea unei baricade a armatei, iar soldaţii l-au dus imediat la spitalul numărul doi din Timişoara, unde a suferit trei operaţii. După o săp­tă­mâ­nă în care a fost inconştient, Crucea Roşie l-a transportat la München.


DUPĂ REVOLUŢIE, LUMINĂ
John Tagliabue spune că printre lucrurile care l-au uimit cel mai mult în România în timpul revoluţiei a fost curajul medicilor, dar şi al ţăranilor şi voluntarilor care şi-au continuat activitatea, punându-şi în pericol vieţile. În ziua de Crăciun, când Nicolae şi Elena Ceauşescu au fost împuşcaţi, re­por­te­rul de la New York Times era inconştient în spita­lul numărul doi din Timişoara. "Din păcate, am aflat de execuţie de abia în Germania, când mi-am revenit", povesteşte el cu regret. Jurnalistul nu este însă de acord cu ideea că în România a avut loc o lovitură de stat, argumentând că "cel puţin în Timişoara părea să fie o revoluţie". Toate statele est-euro­­pe­ne care au înlăturat în acel an comunismul, căderea regimului în România a fost "foarte sângeroasă şi violentă", crede Taglia­bue. Jurnalistul s-a întors de mai multe ori în ţară după revoluţie, ultima oară în 1997. În­tre­bat cum ar descrie ţara la acel moment, după opt ani de democraţie, el a răspuns: "Era lu­mină multă. România comunistă era un loc foarte întunecat atât la propriu, cât şi la figurat".