Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
După şase ani de detenţie, calvarul lui Dumitru Iuga s-a încheiat. Sosise, la 9 septembrie 1989, ultima zi de detenţie, prima zi de libertate a fostului tehnician de la TVR. Securitatea începea, în aceeaşi zi, febrila acţiune de supraveghere a celui considerat, încă, un "element periculos". Discuţii "lămuritoare" cu fostul deţinut, filaj, "prelucrarea informativă", ascultarea telefoanelor, racolarea informatorilor făceau parte din planul de măsuri de izolare a lui Dumitru Iuga.
PLANUL DE MĂSURI AL SECURITĂŢII
În luna august 1989, înainte de eliberarea lui Dumitru Iuga, Securitatea a elaborat un plan de măsuri în dosarul de urmărire informativă "Iorgu". Colaborau, printre altele, Securitatea Municipiului Bucureşti (SMB), Direcţia I şi Direcţia a IV-a, alte secţii şi unităţi speciale. Scopul acţiunii complexe era izolarea fostului deţinut politic. Pe lângă obiectiv, au intrat în "malaxorul" informativ al securiştilor rude apropiate şi îndepărtate, foşti colegi de serviciu de la Radioteleviziune, prieteni, cunoscuţi, vecini de bloc. Cu toţii au devenit "surse" şi "legături".
Din planul de măsuri, special alcătuit pentru Dumitru Iuga, aflăm fiecare operaţiune a Securităţii, defalcată pe secţii şi direcţii. Astfel, SMB a introdus mijloace tehnic-operative la domiciliul lui Iuga din Bulevardul Bucureştii Noi. Din bloc au fost recrutaţi ca informatori doi vecini. Soţia şi fata cea mare au fost, la rându-le, "încadrate informativ" la locurile de muncă. Pentru a se preveni contactarea membrilor oficiilor diplomatice şi consulare ale ţărilor occidentale la Bucureşti, D. Iuga a fost dat în consemn la Unităţile Speciale "F" şi USLA.
Şi ajutoarele sub formă de colete sau valută, trimise de organizaţii din vestul Europei, au fost interzise. Unitatea Specială "T" trebuia să restricţioneze convorbirile telefonice internaţionale şi să le întrerupă pe cele purtate cu cetăţeni străini aflaţi în România. Soţia "obiectivului" şi fiicele sale au fost luate în "contact operativ pentru influenţare pozitivă". Pentru ofiţeri, începea munca "de educare şi descurajare". Din plan făcea parte şi un dialog obligatoriu dintre un securist (locotenent-colonelul Vasile Deleanu) şi fostul condamnat politic. SMB dorea un "control informativ total" asupra activităţii lui Iuga. Zeci de "surse" urmau să dea informaţii despre mişcările sale zilnice.
Implicată în planul de măsuri era şi Direcţia a IV-a, care acţiona pe lângă deţinuţii prieteni ai lui D. Iuga. În fine, Direcţia I supraveghea cele nouă "legături" ale lui Iuga rămase la Radioteleviziune, necondamnate penal în proces. Şi cei şase membri ai efemerei Mişcări pentru Libertate şi Dreptate Socială din România (MLDSR) erau supravegheaţi cu sârg. Mai ales Tihenea, stabilit în judeţul Covasna, care fusese vizitat în 1988 de un diplomat american. Responsabili cu îndeplinirea planului de măsuri, din partea fiecărei direcţii, erau locotenent-colonel Gheorghe Marin (Direcţia I), locotenent-colonel Vasile Deleanu (SMB) şi căpitanul Marin Burgui (Direcţia a IV-a).
"VOM LUA MĂSURI FERME ŞI N-APUCI SĂ FACI NIMIC!"
Conform planului, i-a revenit colonelului Deleanu misiunea de a-l "influenţa pozitiv" şi "descuraja" pe Dumitru Iuga. Dialogul s-a purtat în ziua eliberării. Ofiţerul a aplicat atunci metoda biciului şi a zăhărelului. I s-a promis fostului deţinut o viaţă "normală" în schimbul renunţării la ideile politice. Altfel, i-a mai spus securistul, pe Iuga îl aştepta din nou închisoarea. Şi, poate, şi mai rău. "Vei avea tot dreptul să-ţi trăieşti viaţa, dar la prima greşeală, şi nu interpreta, corect; la prima faptă, încercare de faptă, atitudine sau preocupare, repet la prima greşeală, faptă, încercare de faptă, atitudine sau preocupare antisocială, ostilă, să ştii că va fi represată, va fi anihilată din faşă", i-a spus Deleanu lui Iuga, conform documentelor păstrate în dosarul de urmărire informativă "Iorgu", aflate actualmente în custodia CNSAS.
Repet. "Nu va avea nimeni nimic cu dumneata, te rog să vii la mine şi să-mi spui: Uite, domne, m-a supărat careva, sunt obstrucţionat în dreptul meu de cetăţean, vei avea şi o să vezi, că se vor lua măsuri şi cu dumneata nu se va întâmpla nimic, atâta timp cât vă veţi vedea de treabă şi vă veţi astâmpăra. (...) Nu ai nici o şansă din punct de vedere al nostru poliţienesc, să fi convins că prima încercare de a face ceva, repet, de a face ceva, care poate fi interpretat, şi te rog să fii foarte atent, chiar să fi grijuliu cu faptele dumitale, în afară de viaţă, de serviciu şi de familie, te-aş îndruma; să eviţi contactele care ar putea să fie interpretate de noi ca vizând unele preocupări antisociale, va fi repudiată rapid. Vom lua măsuri ferme şi n-apuci să faci nimic, înţelegi? Ţi-am spus. (...) Şi la urma urmei ţi-am spus că noi suntem un aparat, o instituţie, nu zece, un aparat. Aşa cum este o uzină."
I-a vorbit colonelul şi despre mediatizarea cazului Iuga în presa occidentală. "Aş vrea doar atât să-ţi spun, că cei din Vest, pentru ei reprezinţi o carne de tun! Un mic buletin, în loc de proiectil, care poate să tragă o dată. Ăia trebuie să facă ceva, că aşa-i de când lumea. Asta e lupta ideologică, îl ridică pe unul în slăvi, care se şi oferă bineînţeles, unul din ăştia care se numesc aşa-zişi protestanţi. Ce s-a ales din ei, ce s-a făcut, ce s-a dres?!"
Iar spre sfârşit, ofiţerul a atins şi coarda sensibilă, de părinte, a lui Dumitru Iuga. "Astâmpără-te, intră pe făgaşul vieţii, trăieşte, că mai ai de trăit, bucură-te de viaţă şi dacă chiar zici aşa, că eşti om normal, că mai mult nu trebuie să fii decât normal, ocupă-te de fetele alea, că n-ai făcut nimic pentru ele până acum, sprijină-le, l-a sfătuit Deleanu. Că atât pentru societate, nu vei da două rebuturi, ci două produse sociale bune."
Încă din ziua de 9 septembrie, data eliberării sale, D. Iuga a fost luat în filaj de Securitate. Urma să fie supravegheat continuu, până ajungea acasă. De acolo era "preluat" de microfoanele introduse, cu mult timp înainte, prin mai toate ungherele apartamentului. Cum s-a desfăşurat prima zi de libertate a lui "Iorgu", după 6 ani, ştim din rapoartele urmăritorilor.
"La ora 12:20 «Iorgu» a ieşit de la Penitenciarul Jilava având o sacoşă asupra sa, moment în care a fost luat în filaj. A mers până în staţia ITA Facultativă, unde a aşteptat circa 15 minute până la venirea autobuzului 171, în care s-a urcat. Cu acesta a călătorit până la staţia ITB Gara Progresu, unde a coborât. După coborâre, a mers la un chioşc de unde şi-a cumpărat bilete ITB, apoi s-a urcat în tramvaiul 12. Cu acesta a călătorit până la staţia ITB Gara Basarab, unde a coborât, a traversat pasarela Basarab şi din staţia ITB N. Titulescu s-a urcat în tramvaiul 24. Cu acesta a călătorit până la staţia ITB Pajura, apoi a mers pe Bulevardul Bucureştii Noi şi la ora 14:20 a intrat la Circa de Miliţie. La ora 14:27 «Iorgu» a ieşit de la circă, a mers pe jos pe Bulevardul Bucureştii Noi şi la ora 14:30 a intrat la domiciliu având sacoşa la el. Până la ora 6:00 din ziua de 10.09.1989 «Iorgu» nu a mai plecat de la domiciliu."
