După ce refuzaseră invitaţia lui Gorbaciov, Ceauşeştii şi-au petrecut concediul acasă

Puţini ştiau când şi unde îşi petrec concediile liderii comunişti. După cutumele statornicite între Kremlin şi celelalte partide comuniste, conducătorii lor erau invitaţi în vilele de odihnă ale nomenklaturii din URSS. În 1989 însă, Ceauşescu a refuzat invitaţia lui Gorbaciov. Soţii Ceauşescu şi-au petrecut ultima vară la Neptun şi Snagov. Practicând odihna activă în combinaţia şeptic şi şedinţă.


"NIET"  LUI GORBACIOV
În arhivele CC al PCR puse la dispoziţia cercetătorilor de ANIC, se află şi invitaţiile adresate soţilor Ceauşescu de Brejnev, An­dro­pov, Cernenko şi Gorbaciov de a-şi pe­tre­ce concediul în Uniunea So­vietică. În absenţa altor surse, din această corespondenţă poţi deduce că, până în ultimul lor an, Elena şi Nicolae Ceauşescu onoraseră respectivele invitaţii.

Dar şi în 1989, în numele CC al PCUS, Gorbaciov l-a invitat pe Ceauşescu să-şi facă vacanţa în Uniunea Sovietică. "Am fi bucuroşi să vă vedem ca oaspete al nostru şi suntem gata să organizăm astfel vizita dumneavoastră încât aceasta să fie şi utilă şi plăcută", a promis Gorbaciov în invitaţia datată 15 aprilie 1989. Şi-a încheiat-o cu "salutări tovărăşeşti". Acelaşi tipar de invitaţie îl va fi folosit, probabil, pentru Honecker, Ja­ruzelski, Kadar sau Jivkov.

Niciunul nu-i va fi răspuns însă cu mojicia ori, altfel spus, semeţia lui Ceauşescu. Invitatul român nu s-a deranjat măcar să semneze răspunsul. A încălcat uzanţele protocolului transmiţându-şi refuzul prin secretarul cu relaţii internaţionale Ion Stoian şi ambasadorul sovietic la Bucureşti, E. M. Tiajelnikov.

La 4 mai 1989, specifică o notă din Arhiva CC al PCR, Ion Stoian îl primise, la ce­rerea sa, pe Tiajelnikov. Din document reiese că ambasadorul era împuternicit să transmită invitaţia de concediu adresată lui Ceauşescu. Stoian a mulţumit "precizând că aceasta va fi prezentată tovarăşului Nicolae Ceauşescu". Dar, lucru ciudat, în numele invitatului, a şi refuzat-o: "Totodată, s-a menţionat că sarcinile deosebit de importante legate de pregătirile pentru cel de-al XIV-lea Congres al partidului nu vor da posibilitatea tovarăşului Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Comunist Român, preşedintele Republicii Socialiste România, să dea curs invitaţiilor de a-şi petrece concediul în acest an peste hotare".
Câţi dintre vechii lideri comunişti onoraseră în anul acela invitaţia lui Gorbaciov, greu de ştiut. Ceauşescu, sigur nu.
LA NEPTUN, PE MALUL MĂRII
Din a doua jumătate a lui iulie şi până la începutul lui septembrie, soţii Ceauşescu şi "curtea" lor au părăsit arşiţa Capitalei. Sub briza mării de la Neptun şi răcoarea pădurii de la Snagov au continuat şedinţele, primirile şi festivităţile.
S-ar putea spune, de fapt, că şi-au făcut ultimul concediu acasă, prin odihnă activă.

Zile mai relaxante au petrecut la Neptun. Deşi, după infomaţiile oferite de şeful Cancelariei CC Silviu Curticeanu în memoriile sale (Meditaţii necenzurate, Editura Historia, Bucureşti, 2007), stresul de-a fi în preajma lui Ceauşescu era, la munte ori la mare, cel puţin egal cu acela din sediul CC.

"La mare, în jurul orei 8:00, Ceauşescu cobora invariabil din "Casă" în biroul său din "Ciuperca" aflată în imediata apropiere a mării, a relatat fostul demnitar. Acolo purtam zilnic o primă discuţie, mai lungă sau mai scurtă, pe marginea materialelor primite în acea dimineaţă, printr-un foarte matinal curier special, adus pe aeroportul din Tuzla de un elicopter Puma ori Mig sau de un micuţ avion BN2; după discuţie el pleca la odihnă, iar eu «la muncă» bănuind că aceasta va fi şi dorinţa unui viitor candidat postdecembrist la preşedinţia re­publicii; în jurul orelor 16:00 ne revedeam, de data aceasta în biroul de la reşedinţă, pentru ca eu să-i spun ce am făcut, iar el să-mi spună ce mai trebuie să fac."

În corpul reşedinţei prezidenţiale din Neptun destinat treburilor şi primirilor oficiale doar Nicolae Ceauşescu avea birou. Oriunde s-ar fi aflat, nu slăbea hăţurile puterii din mâini. Citea zilnic rapoarte şi solicita demnitarii pentru diverse "probleme". Dacă şi lui Ceauşescu i s-ar fi oferit răgaz de memorii, s-ar fi lăudat că el lucra iar ceilalţi, toţi, leneveau.


DESFĂTĂRILE BOIERILOR ROŞII
La exclusivismul reşedinţelor pre­zi­denţiale de la Neptun şi Snagov erau obligaţi şi membrii marcanţi ai CPEx.
"Craii de Curtea nouă" - i-a persiflat şi s-a autoironizat Dumitru Popescu în memoriile sale (Am fost şi cioplitor de himere, Editura Ex­pres, Bucureşti, 1993). "O curte foarte restrânsă, să­ră­că­cioasă, cu forme de manifestare destul de precare", a consemnat fostul membru al CC al PCR de la venirea la pu­te­re şi până la moartea lui Ceauşescu.

Favoriţii primilor ani erau invitaţi, împreună cu soţiile, să-şi petreacă şi sfârşitul de săptămână la Snagov. Destinderea începea printr-o partidă de volei şi continua cu masa comună. Ceauşescu făcea sport: "juca întotdeauna la plasă; cu o mână trăgea plasa în jos şi cu alta arunca mingea în terenul advers". Observau toţi fair-play-ul Şefului dar niciunul nu protesta. Jucând, specula greşelile celorlalţi, co­mentându-le jocul ("îi bodogănea pe toţi"). Voleiul "nu mai era distracţie, ci instrucţie" pentru ju­cători. Ceauşescu în schimb, "se amuza stresându-i pe ceilalţi".

Prânzurile se prelungeau la şapte-opt ore ("obositoare, apăsătoare, exasperante"). Reminiscenţe ale sărbătorilor şi deopotrivă frus­tră­rilor copilăriei lui Ceauşescu, me­niurile erau compuse din pre­pa­rate tradiţionale: sarmale în foi de viţă, saramură de peşte, ardei umpluţi, caş. Deserturile lui pre­ferate - porumb fiert şi floricele, cozonac şi clătite. Ambianţa, ca de şedinţă. Îşi lua convivii la rând,  mustrându-i pentru "neajunsuri în activitate". După partea critică a ritualului, urma analiza politică a mapamondului. Trecea de la una la alta. De la Tito la Mao ori de la alegerile din Marea Britanie la resursele naturale ale Zambiei.

După preaplinul experienţelor sale politice, când Ceauşescu vorbea despre un cunoscut precum Yasser Arafat "îi ştia şi măselele din gură". "Cum se cupla cu sovieticii, cu sirienii, cu celelalte forţe palesti­nie­ne, cu libienii, cu americanii, cu or­ga­nismele internaţionale...", a po­ves­tit Dumitru Popescu.
ŞEPTIC ŞI ŞEDINŢE
În 1989 Ceauşescu nu mai juca volei. În ultimii ani, sport şi dis­tracţie era vânătoarea.
Plajă la Neptun nu mai făcea cu­plul prezidenţial. De domeniul aminti­rilor erau şi prânzurile co­mune, co­pioase şi lungi. La drasti­cul regim alimentar impus diabeticului Ceau­şescu, se convertise voluntar şi soţia sa.

Nu s-ar putea spune însă că în sejurul la Neptun se plictisea cineva. Între primiri şi şedinţe, Tovarăşa nu slăbea niciodată controlul gă­sind diverse şi noi prilejuri de şi­canare. Semnificativă este în acest caz re­latarea col.(r) Dumitru Bur­lan, ofiţer de contrainformaţii în Direcţia a V-a: "La Neptun, Elena Ceauşescu i-a atras atenţia lui Bobu că s-a în­gră­şat, că mănâncă prea mult. Era în glumă dar cu ea nu puteai face diferenţa între glumă şi serios. Ofiţerul lui aghiotant i-a spus de altfel lui Bobu că Tovarăşa ceruse să vadă listele cu cum­părăturile de la gospodăria de partid din Constanţa. Bobu ajunsese la concluzia că e mai bine să se aprovizioneze din Constanţa decât din Bucureşti. Şi I. M. Nicolae făcea la fel. Luau cu lăzile produse. Iar ea aflase de mişcarea lor."

Bătrâni şi obosiţi, agăţaţii de putere îşi târau şi curtenii sleiţi de muştruluieli în stereotipia serilor lor estivale. "Un fel de petreceri mic-burgheze de orăşel de provincie", a descris Du­mitru Popescu dis­trac­ţiile lor bă­trâneşti. El juca şah, "sportul minţii" în tradiţia de exil a foş­tilor re­vo­luţionari. Popular print­re toţi era însă şepticul. Obicei de priveghi la români. Mai marii ţării făceau, pe rând, pe­reche cu Tovarăşa contra Tovarăşului. Altfel, chibiţau: "Câte o exclamaţie, câte un chiot, câte un râs la şepticu ăla şi în rest nimic".