x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Finala de coşmar: AC Milan – Steaua 4-0

0
Autor: Mihai Igirosanu 26 Mai 2009 - 00:00
Finala de coşmar: AC Milan – Steaua 4-0 /Bongarts/Getty/Guliver
Vezi galeria foto


După succesul de răsunet obţinut la 7 mai 1986, la Sevilla, în faţa Bar­celonei, care aducea Cupa Campionilor Europeni în România, Steaua disputa trei ani mai târziu pe Camp Nou din Barcelona, la 24 mai, o nouă finală a celei mai prestigioase competiţii continentale a cluburilor.



TRASEU DE EXCEPŢIE PÂNĂ LA BARCELONA
Roş-albaştrii pregătiţi de tande­mul Anghel Iordănescu - Ţiţi Du­mi­triu au obţinut o calificare en-fanfa­re până în ultimul act programat tot pe impunătorul Camp Nou din Bar­celona. Rând pe rând, Sparta Praga (5-1 şi 2-2), Spartak Moscova (3-0 şi 2-1), IFK Goteborg (0-1 şi 5-1) şi Gala­ta­saray Istanbul (4-0 şi 1-1) s-au înclinat în faţa tăvălugului din Ghencea.

Cu 22 de goluri marcate în cele opt confruntări, tripleta Hagi - Lăcătuş - Piţurcă a speriat Europa, Steaua fiind asaltată la acea vreme de oferte in­cre­dibile din punct de vedere financiar pentru acea perioadă. "Parcursul Stelei până la acea finală a fost unul extraordinar, băteam numai la scor, iar prin ceea ce am făcut noi în acei ani am adus glorie fotbalului ro­mânesc", spune acum, la o distan­ţă de 10 ani, extrema dreaptă a Stelei, "Fiara" Marius Lăcătuş.

Din păcate pentru stelişti, tripleta lor excep­ţională avea să fie eclipsată de una extraterestră, Ruud Gullit - Frank Rijkaard - Marco van Basten. Privit ca o dramă la vremea respectivă, eşecul de la 24 mai 1989 este privit astăzi ca o veritabilă performanţă de nerea­lizat într-un fotbal măcinat de mediocritate şi falsuri.

"NU AM MAI REZISTAT FIZIC!"
La ora finalei de la 24 mai, peste 97.000 de suporteri, majoritatea ita­lieni, au creat o atmosferă infernală pentru echipa română. La fluierul unuia dintre cei mai apreciaţi arbitri ai anilor '80, Karl-Heinz Tritschler, din RF Germană, Iordănescu şi Du­mitriu au aliniat următorul "11": Silviu Lung - Dan Petrescu, Adrian Bum­bescu, Ştefan Iovan, Nicolae Un­gureanu - Tudorel Stoica, Daniel Mi­nea, Iosif Rotariu ('46 Gavril Balint), Gheorghe Hagi - Marius Lăcătuş, Victor Piţurcă. Faţă de finala din 1986, câştigată în faţa Barcelonei, dispă­ruseră din echipă eroul seriei fabuloase de penalty-uri Helmuth Du­ckadam, fundaşul stânga Marin Băr­bulescu, noua senzaţie din Ghencea, mijlocaşul Ilie Dumitrescu, şi închi­zătorul Ladislau Bölöni.

În schimb, apăruseră Silviu Lung, Dan Petrescu, Daniel Minea şi mai ales Gică Hagi. De partea cealaltă, Milanul, pregătit de legendarul Arrigo Sacchi alinia un "11" absolut stelar: G. Galli - Tassotti, Baresi, Cos­tacurta ('75 F. Galli), Maldini - Co­lombo, Rijkaard, Donadoni, An­celotti - Gullit ('60 Virdis), Van Basten.

Meciul în sine nu a avut istoric. Ruud Gullit ('18, '38) şi Van Basten ('28, '46) au făcut ravagii în faţa unei echipe române anesteziate şi incapabile să întoarcă raidurile care o clătinau evident la fiecare atac al italienilor. "Aveam un lot destul de restrâns, doar în jur de 13-14 jucători au dus greul în această campanie. Se pare că în finală nu am mai avut energie suficientă pentru a face faţă", explică cel mai bun jucător român din istorie, Gică Hagi. Nici de pe banca tehnică, soluţiile nu au mai venit.

"Din pă­cate, Milanul a fost altceva, iar scorul nu lasă loc de comentarii. La pauză, când aveau deja 3-0, eram siguri că nu mai avem şanse, dar am jucat până la final, nu aveam ce face. Nea Puiu nu ne-a reproşat nimic. Nici nu avea ce, fiindcă nu trebuie să uităm faptul că în semifinale Milan trecuse de Real Madrid cu scorul general de 5-1", a declarat celălalt mare star al marii echipe din 1986, Marius Lăcătuş.

Aflat la prima şi unica sa prezenţă într-o finală europeană, actualul antrenor al Unirii Urziceni, Dan Petrescu, rememo­rează: "Nu sunt amintiri plăcute, dar o finală rămâne o finală. Mulţi ar da orice să joace o finală de Cupa Campionilor Europeni. Pentru mine a fost prima din carieră, pentru alţi coechipieri de-ai mei era a doua, după cea din 1986. Ştiam că şansele noastre erau minime, dar mă aşteptam la un scor mai strâns. Milan nu ne-a dat nici o şansă şi rămân şi acum, la aproape 20 de ani distanţă, la părerea că Steaua nu avea cum să facă faţă".

Unul dintre cei mai ocu­paţi oameni de pe teren, portarul de atunci al Stelei, Silviu Lung, are încă amintiri proaspete de la finală: "Ca să fac o glumă amară, mă mândresc că am luat gol de la Van Basten. Eu, care n-aveam probleme la ieşirile pe centrări, nu aveam ce să-i fac lui, pă­călea orice portar. Nu am avut reacţie la cele două reuşite ale lui Marco, mai ales la acel şut din careu. Scorul a fost destul de mare, dar nu trebuie luat ca pe o ruşine. Ne-au promis o maşină la fiecare, dar am rămas cu sigla de pe tricouri şi am fost certaţi că ne-am făcut ţara de râs, deşi ju­ca­sem finala. Aici trebuie să recunosc că ne-a ţinut parte Valentin Ceau­şescu, un om care s-a comportat exemplar cu toţi jucătorii Stelei. Mulţi l-au tot acuzat, dar Vali a fost tot timpul alături de Steaua şi nu cred că i se poate reproşa ceva vreunui jucător din acea perioadă".

"Nevastă-mea îmi spusese să îi aduc ca amintire o şuviţă din părul lui Gullit. La întoarcere i-am spus: «Ce şuviţă, mamă, că nici nu l-am văzut pe teren»", sună şi amintirile fun­daşului de fier al Stelei, cel poreclit "Colonelul", Adrian Bumbescu. "Nu ar fi prea multe de spus despre acel meci. Nu cred că, la acea oră, vreo altă echipă europeană o putea în­vinge pe Milan. Avea trei jucători fantastici tripleta olandeză, iar aceş­tia te măcinau până cedai definitiv. S-ar putea să fi intervenit şi o oarecare stare de oboseală sau uzură în echipa noastră, dar, mă văd nevoit să repet, adversarul nu ne-a lăsat nici o şansă", a declarat antrenorul principal de atunci, Anghel Iordănescu.

CADOURI DE LA MILAN
La puţin timp după finala pierdută pe Camp Nou, întâmplător sau nu, clubul Steaua a început să primească mici atenţii din partea celor de la AC Milan. Toate grupele de copii şi ju­niori din Ghencea, care îşi desfă­şu­rau activitatea în condiţii modes­te, au primit mingi, seturi de echipamente complete şi alte materiale necesare. Una dintre primele explicaţii ale pe­rioadei imediat urmă­toare a fost aceea că Milan dorea cu insistenţă achiziţionarea starului Stelei, Gheor­ghe Hagi.

Conform ace­loraşi surse, în timpul negocierilor, pe lângă o sumă de bani care se în­vârtea în jurul a 4 milioane de dolari, clubul Steaua solicitase şi o susţinere financiară şi de infrastructură pentru centrul de copii şi juniori. După căderea regi­mului comunist au apărut multe voci care susţineau că Steaua s-a predat de bunăvoie în finala din '89, iar ca­dourile primite de clubul din Bdul Ghencea făceau parte din eventualul preţ pentru victoria de la Barcelona.

Cert este doar că, până la urmă, Gică Hagi nu ajuns niciodată la AC Milan, cariera sa ur­mând traseul Brescia - Real Madrid - Barcelona - Galata­saray. Nici unul dintre eroii acelei seri de la Bar­ce­lona nu a dorit să co­men­teze de-a lungul timpului nimic despre eventualele evenimente cola­terale finalei împotriva Milanului.

Într-un interviu acordat recent pu­bli­caţiei britanice The Guardian, unul dintre coş­marurile Stelei din finală, olandezul Ruud Gullit, declara: "Am jucat îm­potriva multor echipe importante cu Olanda, dar cele mai importante meciuri pentru mine au fost finala cu Steaua Bucureşti, câştigată cu 4-0, dar şi semifinala cu Real Ma­drid, câştigată cu 5-0. Împotriva lui Real Madrid am simţit că avem mi­siu­nea de a câştiga, iar în finală ne-am propus acelaşi lucru şi am fost foarte concentraţi pentru îndepli­nirea obiec­tivului", spunea omul care, alături de Marco Van Basten, prin "dubla" sa, a spulberat visele roş-albaştrilor în primăvara lui 1989.

Un alt absent al marii finale, Ilie Du­mi­trescu, povesteşte cum a ratat pre­zenţa pe Camp Nou din cauza unui cartonaş galben primit în semifinala cu Galatasaray: "La o fază banală, în care am vrut să execut o aruncare de la margine, Hagi mi-a strigat să-i las lui mingea. Arbitrul, un englez par­că, mi-a arătat cartonaşul galben şi am fost suspendat. Am simţit că îmi fuge pământul de sub picioare. Se poate spune că din cauza lui Hagi am ratat finala cu Milan. Nu pot spune că ar fi fost altul rezultatul în me­ciul cu Milan dacă aş fi fost pe teren, dar am regretat enorm că nu am jucat".
Citeşte mai multe despre:   special,   steaua,   Gheorghe Hagi,   stelei,   milan,   finala

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de