Gâlcevile din partid, în documentele vremii

Nicolae Ceauşescu dădea mereu indicaţii, fapt cunoscut în special de colaboratorii săi apropiaţi. Uneori, aceştia constatau că liderul suprem al partidului dovedea inconsecvenţă în deciziile sale. Un exemplu în acest sens a fost prezentat de Florea Dumitrescu, fost guvernator al Băncii Naţionale a României în perioada 1984-1989.

PRIMUL ACT
Astfel, la sfârşitul anului 1987, Nicolae Ceauşescu a aprobat propunerile Ministerului de Finanţe, ale Băncii Naţionale a României şi ale Băncii pentru Agricultură şi Industrie Alimentară referitoare la decontarea prin compensare a unor plăţi restante (arierate) "dintre cumpărători şi fur­nizori, iar întreprinderilor la care plăţile nu se compensează cu încasă­rile, pentru diferenţă să se acorde credite de compensare, rambursabile în 90 de zile".

Această operaţiune avea ca scop deblocarea sistemului de plăţi din România, afectat de restrângerea creditării şi de neîndeplinirea la timp, de diferite instituţii, a contractelor planificate. Printre cei afectaţi de creşterea treptată şi necontrolată a arieratelor se aflau cooperativele agricole de producţie, care nu reuşeau să îşi îndeplinească planurile de producţie impuse de la Bucureşti.


ACTUL DOI
Un an mai târziu, Florea Du­mitrescu a propus aplicarea soluţiei respective şi pentru anul 1988, însă Nicolae Ceauşescu s-a opus şi a convocat imediat o reuniune-fulger a CPEx (17 martie 1989). În cursul şedinţei, s-a decis destituirea lui Florea Dumitrescu, gu­vernatorul Băn­cii Naţionale a Ro­mâniei, Neculai Ibănescu, vice­prim-ministru al Gu­ver­nului, Gheorghe Paraschiv, mi­nistru de Finanţe, şi Nicolae Eremia, preşedinte al Băncii pentru Agricultură şi Industrie Alimentară.

După trei săptămâni de la decizia respectivă, Nicolae Ceauşescu a nu­mit o comisie specială de an­chetă, pentru a stabili modul cum au fost acordate credite în valoare de 40,7 miliarde de lei, de către Banca pentru Agricultură şi Industrie Alimentară, unor cooperative agricole de producţie. Acestea aveau dificul­tăţi financiare ca urmare a neîn­de­plinirii planurilor de producţie din anii precedenţi.


ACTUL TREI
În faţa comisiei de anchetă, conform documentului aflat la Ar­hivele Naţionale Istorice Centrale, fond CC al PCR - Cancelarie, dosar 46/1989, Florea Dumitrescu s-a disculpat în 18 mai 1989 astfel:

"În legătură cu Raportul de verificare al Comisiei de anchetă numită prin Decretul prezidenţial Nr. 46 din 6 aprilie 1989, menţionez urmă­toarele: Doresc să subliniez că, în întreaga mea activitate, am acţionat permanent pentru înfăptuirea politi­cii partidului şi statului în domeniile de care m-am ocupat, să traduc în viaţă sarcinile, indicaţiile şi orien­tările tovarăşului Nicolae Ceauşescu, secretarul general al partidului, să aplic întocmai hotărârile de partid şi legile ţării.

Raportul întocmit de comisie re­flectă corect faptele aşa cum s-au petrecut ele. Am semnat Raportul din decembrie 1987 privind "Situaţia fi­nanciară a unor unităţi economice şi propuneri de măsuri pentru îmbu­nă­tăţirea activităţii acestora", precum şi Raportul privind "Situa­ţia plăţilor res­tante ale unităţilor economice la data de 30 noiembrie 1988 şi propuneri pentru lichidarea acestora", ţinând seama de urmă­toa­rele:

Unităţile economice de stat cu cont la Banca Naţională livraseră în cursul anului 1987 şi, respectiv, 1988, pe bază de contracte, cooperativelor agricole, diverse materii prime şi materiale, ca: îngrăşăminte chimi­ce, energie electrică, combustibili şi altele, produse livrate şi chiar consumate, necesare îndeplinirii pla­nului de producţie, fără ca acestea să le plătească, din lipsă de fonduri. Ca atare, cooperativele agricole, în mo­mentul când s-au pre­zentat la Gu­vern rapoartele privind plăţile restante, erau deja datoare unită­ţilor de stat furnizoare, cărora le creau greutăţi financiare prin neplata livrărilor efectuate, conform contractelor. În Rapoartele menţionate mai sus, pentru care s-a primit aproba­rea Guvernului, s-a precizat expres situaţia plăţilor restante ale unită­ţilor agricole cooperatiste şi s-a făcut pro­punerea ca numai plăţile pentru furnizori ale acestor unităţi să intre în compensarea datoriilor reciproce.

Acordarea de credite cooperative­lor agricole de producţie în decembrie 1987 şi 1988 s-a făcut, aşa cum am arătat, pentru achitarea unor datorii existente deja, pentru stingerea unor obligaţii create în cursul anilor respectivi prin efectuarea unor cheltuieli de producţie şi neacoperite cu veniturile cooperativelor. În fapt, s-a înlocuit o datorie existentă a unităţilor agricole coope­ratiste faţă de unităţile econo­mice de stat cu una bancară.

Este adevărat însă că mi-a scăpat şi mie din vedere faptul că trebuia să menţionăm în rapoartele prezentate spre aprobare necesitatea elaborării unui proiect de Decret al Consiliului de Stat pentru acordarea creditelor prevăzute pentru unită­ţi­le agricole cooperatiste. Măsurile cuprinse în Ra­portul Co­misiei vor contribui la îmbu­nă­tă­ţirea activităţii unităţilor agricole cooperatiste, vor întări ordi­nea şi răspunderea în aplicarea legilor sta­tului. Regret ceea ce s-a în­tâm­plat; am tras toate învăţă­min­tele din criticile Conducerii şi din verificările făcute de Comisie şi voi ţine seama de ele în munca mea. În activitatea viitoa­re voi ac­ţio­na cu toată răspunderea pentru rea­li­zarea în spirit revoluţionar a sar­cinilor ce-mi vor reveni, cu res­pec­tarea strictă a legilor ţării."