x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Greva minerilor din 1977, "în lumina" Securităţii

0
Autor: Lavinia Betea 04 Aug 2009 - 00:00
Greva minerilor din 1977, Arhiva personală Constantin Dobre/


La 2-3 august 1977, pentru prima dată în regimul comunist, oamenii muncii au făcut o grevă. Evenimentul s-a produs în "citadela muncito­rească" a Văii Jiului pe fondul unor măsuri ce prelungeau durata de mun­că şi vârsta de pensionare. Ceauşescu a retras din circulaţie legea cu preve­derile în discuţie, minţindu-i pe mineri că fuseseră greşit informaţi.

La vremea respectivă nu s-a scris despre conflictul de muncă. Pre­zenţa lui Ceauşescu, imperios solicitată de grevişti, fusese anunţată în presă ca triumfală vizită de lucru. În final, li­deri ai minerilor au compărut într-un proces soldat cu condamnarea a 15 "elemente des­com­puse" pentru de­zor­dini publice.
Din documentele Securităţii re­iese că în Valea Jiului trăia pegra Ro­mâ­niei, nu detaşamentul de frun­te al clasei muncitoare, cum erau numiţi propagandistic minerii.


"INFORMARE" DIN LUPENI
"Grupul operativ" alcătuit de Securitate la Lupeni la 3 august 1977, sub direcţia generalului Pleşiţă, a produs la 15 august o "Informare privind eve­nimentele de la Exploatarea Minieră Lupeni", epicentrul grevei. "În­ce­pând cu data de 29 iulie 1977 - specifică do­cumentul semnat de colonelul Gheor­ghe Şimon, şeful Securităţii Hu­nedoara -, când muncitorii din cadrul E. M. Lupeni au luat cunoştinţă despre intrarea în vigoare a Legii nr. 3/1977, au început să aibă discuţii în grupuri care comentau negativ prevederile acestui act normativ." Câţiva pensio­nari, potenţial afectaţi, s-au dus la se­diul comitetului de partid al Minei Lupeni. Au insistat şi în zilele urmă­toare. În cele din urmă l-au anunţat pe contabilul-şef Nicolae Gomoi că vor trimite, spre lămurire, o delegaţie la Bucureşti.

La 2 august, dimineaţa, circa 50 de oameni se adunaseră în faţa lăm­păriei Minei Lupeni. Între timp la poarta nr. 2 apăruse, cu altă treabă, Clement Negruţ, prim-secretar al Comitetului de partid Petroşani. Sub presiunea grupului de mineri, "tova­răşul Negruţ a vorbit cu ministrul Minelor, Petrolului şi Geologiei, apoi a comunicat celor prezenţi că ur­mează să sosească la E.M. Lupeni tov. Ilie Verdeţ, secretar al CC al PCR, lucru care a liniştit spiritele".

Un "comitet de acţiune" format ad-hoc n-a mai permis însă muncitorilor din schimbul III să iasă din incinta minei. Astfel că, la amiază, grupul crescuse la 200-300 de persoane. Alarma dată "forurilor superioare" îi aduce la poarta nr. 2, pe la 12:30, pe Mircea Lucaci, secretar al judeţenei de partid Hunedoara, Ion Mineu, mi­nistru adjunct al Minelor, şi pe directorul general al Centralei Cărbunelui Petroşani. Cu elicopterul a aterizat, la ora 14:00, şi fostul miner Ilie Verdeţ, în acel moment secretar al CC al PCR şi viceprim-ministru al Guvernului României.

Aici s-a produs însă o "greşeală tactică", menţionată ca atare în informarea Securităţii: "Întrucât nu se auzeau peste tot explicaţiile date, s-a montat o staţie de amplificare la ghereta porţii nr. 2. După montarea acestei staţii, evenimentele au crescut în amploare prin faptul că se auzea şi în oraş ce se vorbea la microfonul instalat. Ca urmare, s-au oprit în jurul acestei porţi muncitorii din celelalte schimburi, precum şi alţi cetăţeni din oraş, femei şi copii".  

Au apărut şi cei "cu iniţiativă": în fruntea unui grup de circa zece persoane, măsurătorul de gaze Mihai Fodor a împiedicat intrarea în subte­ran a doritorilor de lucru.
FORŢA MULŢIMII
Odată instalat microfonul pentru Verdeţ, de la el au vorbit toţi doritorii. Prin staţie, discursurile s-au difuzat în oraş. De la nemulţumirile legate de pensii, minerii au trecut la reven­dicări şi sesizări mai generale. Spu­neau - raportează colonelul Şi­mon - "să nu se mai lucreze sâmbăta şi duminica, să nu se mai aplice pena­lizări pentru nerealizarea planului, că aprovizionarea oraşu­lui este neco­respunzătoare, să se îmbu­nă­tăţească asistenţa medicală, să se termine cu abuzurile din partea unor factori de conducere şi răspundere a ex­ploa­tării, să se asigure serviciu soţiilor etc.".

În zadar Verdeţ i-a sfătuit, cu promisiuni, să meargă la lucru, căci "cei adunaţi au spus în cor că toţi sunt membri de partid şi nu încep lucrul până nu vine preşedintele ţării". Întreaga după-amiază şi seară de 2 august minerii s-au perindat pe la microfon ("în mod dezorganizat, neclar, iar unii dintre aceştia sub influenţa alcoolului", astfel că "s-au adus jigniri ministrului Minelor, organelor de partid, conducerii E.M. Lupeni şi altor organe de stat").

După miezul nopţii, la poarta nr. 2 au apărut convoaie noi de mineri din Bărbăteni, Uricani, Paroşeni, Vulcan şi Aninoasa. "Cei de la E.M. Paroşeni, incitaţi şi conduşi de minerul Constantin Dobre, au venit îmbrăcaţi în haine de lucru, cu lămpile aprinse şi cu o pancartă pe care scria: "Vrem programul de şase ore şi pensie la 50 de ani", raportează în scris colonelul Şimon. Asemănător au venit şi cei de la Uricani, în frunte cu şeful de brigadă Constantin Grădinaru. Dobre "a cerut celor adunaţi să-l delege pentru a doua zi ca în numele lor să vorbească în faţa secretarului general al partidului". După aceea a întocmit o listă de revendicări, dactilografiată (stilizat şi cu omisiuni) la sediul partidului din Lupeni.

Din amintita informare a Securităţii reies şi alte fapte: "Profitând de faptul că era noapte şi îmbulzeală, o parte din cei adunaţi s-a dedat la manifestări huliganice asupra numiţilor Frăţilă Gheorghe, fost căpitan de Miliţie, care a fost tăiat cu cuţitul, Rapaniu Tudor, şeful lămpăriei, şi Moroe Ioan, subinginer, care au fost ameninţaţi. Unii s-au deplasat la lo­cuinţele numiţilor Petre Constantin, mais­tru, erou al muncii socialiste,  Velescu Du­mitru, gospodarul E.M. Lupeni, Florin Ioan şi alţii, unde au spart geamurile şi au ameninţat soţiile şi copiii. Un grup de muncitori de la E.M. Paroşeni i-a scos cu forţa din comitetul de partid al oraşului Lupeni pe activiştii de partid de la municipiu şi judeţ, pe care au intenţionat să-i bată".
REVENDICĂRILE MINERILOR
Despre întâlnirea lui Ceauşescu cu mine­rii, şeful Securităţii Hunedoara e cum nu se poate mai laconic: "În jurul orei 13:00 a sosit la Lupeni secretarul general al PCR. În urma măsurilor expuse de secretarul general al partidului, toţi cei adunaţi s-au deplasat în ordine la domiciliu. În timpul cuvântării, numitul Toderaşcu Ioan, Roca Ilie şi alţii - unii dintre ei aflaţi în stare de ebrietate - au făcut diverse interpretări, atunci când li se părea că nu le convine ceva, şi alte gesturi de nemulţumire".  
Din declaraţiile date Securităţii de "elementele active" reiese că secretarul general i-a minţit pe mineri.
Iată ce declară Ioan Onofrei, miner la E.M. Paroşeni, membru de partid, căsătorit şi tată a patru copii, în autocritica de la 13 august: "La miting am strigat şi eu alături de ceilalţi pentru program de şase ore şi pensie la 50 de ani. (...) Poziţia mea faţă de cele strigate de unii o consider nejustă, pentru că tov. secretar general a spus că am avut program redus, dar nu s-a respectat de organele din Vale şi dânsul n-a ştiut de cele petrecute".


"Programul de revendicări ale minerilor din Valea Jiului", adresat de Dobre lui Ceauşescu, în forma dactilografiată din arhivele CNSAS, are următorul conţinut:
"Delegaţia reprezentativă a minerilor din Valea Jiului, formată din 13 tovarăşi, cere cu insistenţă acordarea următoarelor revendicări de fond (şi nu de formă):
1. Reducerea programului de lucru la timpul de şase ore pe zi.
2. Pensionarea minerilor la vârsta de 50 de ani (limită maximă).
3. Să nu se adopte în nici un caz lucrul în acord global.
4. Să se menţină deciziile de pensionare privind gradul de invaliditate nr. 3 (cu respectarea drepturilor din trecut - adică până la data de 1.VII.1977).
5. Reducerea planului de producţie la nivelul centralei cărbunelui Petroşani proporţional cu forţa vie activă productivă.
6. Sistarea abuzurilor de funcţie (prin control inopinat exercitat de organele de partid şi de stat la nivel de minister).
7. Să nu se ridice costul alimentelor o dată cu creşterea salariilor (se poate face acest lucru cu o perioadă de întârziere sau într-o mai mică măsură faţă de creşterea reală a salariilor). Revenind asupra punctului numărul 1 din programul sus-numit, cerem cu insistenţă reducerea programului de lucru la şase ore pe zi începând cu data de 4.VIII.1977.
8. Dorim ca în nici un caz să nu se adopte măsuri de represiune morală, fizică sau de alt gen asupra delegaţiei reprezentative, dar şi asupra celor care au luat cuvântul înaintea sosirii dumneavoastră, tovarăşe secretar ge­neral, în incinta Exploatării Miniere Lupeni.
9. În urma revendicărilor sus-numite de tovarăşii noştri de muncă de la Exploatarea Minieră Aninoasa, cerem să fie eliberaţi toţi cei care au fost reţinuţi de organele de ordine.
10. Cerem cu insistenţă ca întreaga demonstraţie paşnică a minerilor din Valea Jiului să fie dată publicităţii, la radio şi televiziune.
Acestea au fost doleanţele exprimate în scris pentru a fi prezentate dumneavoastră.
Sperăm din toată inima ca aceste revendicări să fie satisfăcute integral.
Lupeni la 3 august 1977
Pagina 2
11. Cerem reducerea reală a personalului tehnico-ingineresc şi administrativ în toate exploatările miniere şi introducerea perso­nalului ingineresc în producţie ca cel puţin să lucreze efectiv 4 (patru) ore în producţie.
12. Asigurarea de locuri de muncă pentru femei (crearea) de noi locuri de muncă pentru femei.
13. Asigurarea reală şi nepărtinitoare a asistenţei medicale în toată Valea Jiului.
14. Sistarea penalizărilor la salariile în regie.
15. Calcularea pensiilor de bătrâneţe cu coeficient de procentaj cel stabilit de lege până la data de 1.VII.1977.
16. Calcularea retribuţiei de 2% la pensia de bătrâneţe cu procentajul stabilit până la data de 1. VII.1977.
Să se respecte exercitarea forţei de muncă a individului în orice întreprindere minieră (prin transfer cu articolul 11 a).

La 15 august, colonelul Gheorghe Şimon raporta că în Valea Jiului "se acţionează în continuare".
În ansamblul său, dosarul grevei din 1977, pus în circuit de CNSAS, este alcătuit în cea mai mare parte din declaraţii şi informări despre sute de "elemente descompuse". În septembrie, 241 dintre acestea erau "scoase din zonă", iar 15 condamnate pentru infrac­ţiuni de drept comun.
Citeşte mai multe despre:   mineri,   greva,   revendicare,   1989 - acum 20 de ani

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de