x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Întâlnire istorică în 1989: Preafericitul Teoctist – Papa Ioan Paul al II-lea

0
Autor: Daniela Cârlea Şontică 05 Ian 2009 - 00:00

La invitaţia Sanctităţii sale Baselius Mar Thoma Matews I, Catolicos al Ră­să­ritului şi al Bisericii Ortodoxe Si­ri­e­ne din India, Preafericitul Părinte Pa­triarh a plecat într-o vizită în India la 4 ianuarie şi s-a întors în ţară la 18 ia­nuarie 1989. Numai că planul de aca­să nu s-a potrivit cu cel ivit în capi­ta­la Italiei, unde avionul a făcut escală.



Ajunşi pe aeroportul din Roma, Preafericitul Părinte Patriarh Teoctist şi delegaţia sa – Prea Sfinţitul Epifanie Norocel, Episcopul Buzăului, Prea Sfinţitul Iustinian Chira, Episcopul Maramureşului şi Sătmarului, profesorul doctor Remus Rus şi Diaconul Mihai Hau – au fost întâmpinaţi de o adevărată suită a Vaticanului.

Surpriza de la aeroportul din Roma
O simplă escală a devenit o vizită neprogramată la Papa Ioan Paul al II-lea. Vizită plăcută în fond, dar care nu a fost lipsită de riscuri. Preotul Mihai Hau, diaconul de atunci, reme­morează pentru noi evenimentul: "Aveam două variante de a ajunge la Bombay: să facem escală la Frankfurt, cale mai cos­tisitoare, sau să facem escală la Ro­ma, mai avantajoasă economic. Patriarhul a ales în cele din urmă drumul prin Roma, deoarece era foarte eco­nom. Cazarea nu ridica probleme, da­te fiind relaţiile Patriarhului Teoctist cu reprezentanţii Bi­sericii Romano-Catolice. La scara avio­nului, la pleca­rea spre Roma, repre­zen­tantul departamentului pentru Culte la vremea aceea, Ion Cum­pă­naşu, i-a solicitat Preaferici­tului să-i transmită prin fax eventua­litatea întâlnirii dintre el şi Papă pentru a putea fi informat imediat şeful sta­tului. O astfel de întâlnire era practic exclusă din start de noi toţi, dar formal, s-a pus şi problema aceasta, dar la scara avionului. Nu s-a discutat în salonul oficial despre asta, pentru că nimeni nu s-ar fi gândit la o va­riantă de genul acesta. Am ajuns la Roma la ora 11:00, pe 4 ianuarie. Numai că acolo am avut surpriza să constatăm că suntem aştep­taţi de o adevărată de­legaţie la scara avionului. Noi aveam rezervarea făcu­tă la hotel, nu ne aş­tep­tam să ne în­tâm­pine o de­legaţie ofi­cială a Vaticanului. Erau acolo Monseniorul Johan­nes Willebrands, pre­şedintele conciliului pontifical pentru unitate creş­tină, monseniorul Fran­cesco Colasuo, reverendul John Bucovski, însăr­cinat cu afa­cerile pu­blice ale Vatica­nului, preotul Pierre Du­prey, secretarul comisiei pontificale a conciliului amintit, şi Monseniorul Eleuterio Fortino, subsecretar al aceleiaşi comi­sii pontificale, care ne-au comunicat la aeroport faptul că a adoua zi, pe 5 ianuarie, la ora 10:30, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române şi dele­gaţia sa sunt aşteptaţi în vizită ofi­cială la Vatican. Lucrurile au scăpat de sub con­trol. Pentru că nu se aştepta ni­­meni, nici măcar Patriarhul Teoctist".

De unde au ştiut oamenii Vaticanu­lui că Patriarhul României va ajunge la Roma cu acel avion şi cum de-a luat această hotărâre Suveranul Pontif ni­meni nu ştia. Preotul Mihai Hau po­ves­teşte: "Asta n-am reuşit să aflăm niciodată. Cine? Statul român n-avea nici un interes, dimpotrivă. Eu îl «suspectez» în continuare tot pe Patriarh. Noi aveam preoţii noştri la Roma, iar ei au fost însărcinaţi să caute un hotel pentru Patriarh şi suita sa pentru o noapte în Roma. Probabil căutând ca­zare au apelat la preoţii pe care îi cunoşteau la Vatican. Aşa cred că au stat lucrurile, pare cel mai simplu. Probabil cei de la Vatican au spus: «Cum, Patriarhul României vine la Roma? Este oaspetele nostru!». Pe aeroportul din Roma, mi-aduc bine aminte, mai era un prelat, preotul Pe­trică Coman, preotul nostru de la Floren­ţa, care este preot acolo şi acum. El avea o relaţie deosebit de bu­nă cu Va­ti­canul şi cred că i se datorează şi lui această întorsătură de lu­cruri. Însă n-a mai apucat să-i transmită Patriar­hului decât pe aeroport. Patriarhul l-a întrebat pe aeroport: «Dumnealor cum de sunt aici?». «Le-am spus că veniţi», i-a răspuns preotul nostru".

Noapte albă în Casa del Clero
Cel care atunci era diaconul slujitor al Patriarhului României po­vesteşte cum s-au petrecut lucrurile mai departe în acea seară. "Am fost invitaţii Vaticanului, nu ne-am mai dus la hotel, am fost oaspeţii Casei del Clero din incinta Vaticanului. Toate bune şi frumoase, numai că pe aeroport a fost prezent şi am­basa­dorul României acreditat la Roma, care a spus: «Vizită la Sfântul Părinte? Nu se ştie nimic de aşa ceva în ţară. Nu cred că este cazul». N-a fost nici un fel de schimb de replici cu el. Ne-am urcat în maşini, pentru că ei ne aşteptaseră cu maşinile Va­ticanului, ne-am cazat, am mâncat. Eu, ca diacon, m-am ocupat de bagaje – asta fac diaconii în bi­serică, slujesc la mese, rolul lor este să ajute la ce este nevoie. Noroc că nu erau multe valize. Fiecare avea o valijoară din aceea mică de 49 de lei, maronii la culoare, din imitaţie de piele. Am fost invitaţi să vizităm Bi­serica San Pietro, Muzeul Vaticanului, catacombele, locul unde este mormântul Sfântului Apostol Petru. A fost o după-amiază foarte încărcată, de­legaţia de la aeroport ne-a însoţit permanent peste tot şi a mai venit un prelat, americanul Ronald Robertson, care era secretarul executiv pentru comisa de unificare creştină. Am luat cina împreună cu delegaţia lor în Casa del Clero şi după cină, pe la ora 20:00 şi ceva, a venit ambasadorul Ro­mâniei, cerând în mod imperios să discute cu Părintele Patriarh Teoctist între patru ochi. Preafericitul n-a vrut, erau de faţă PS Epifanie şi domnul profesor Remus Rus. La insis­ten­ţele amba­sadorului s-au retras pe rând până la urmă, dar Preafericitul Părinte Teoctist m-a chemat pe mine. Pentru că eram diaconul dumnealui, stăteam perete în perete cu el, şi mi-a zis: «Vino aici şi ascultă, să ştii cum se face istoria şi cum se pune problema». M-am aşezat discret într-un colţ lângă uşă şi am fost martor la o scenă pe care, recunosc, nu mi-am putut-o imagina: un laic să ridice tonul de o astfel de manieră la Patriarhul ţării! Practic, tot dialogul s-a concentrat în jurul unei singure replici: «Nu aveţi ce căuta la Papă! Nu aveţi voie să intraţi la Papă! Vi se interzice vizita la Papă!», şi Patriarhul zicea: «Cine ne interzice vizita la Papă? Nu înţelegi că noi suntem oaspeţi fără de voie ai Vaticanului, că ne-am trezit cazaţi aici? Este normal să ne ducem să le mulţumim pen­tru ospitalitate. Noi nu ne ducem în calitate de Bise­rică abordată de către Vatican. Nu ne ducem în calitate de supuşi ai lor, ci suntem oaspeţi ai lor. Şi dumneata, când eşti oaspete undeva, este politicos să mulţumeşti. Apoi, Biserica Ortodoxă Română este în relaţii de egalitate cu cea Catolică».

Era o pro­blemă politică. Vizita la Papă a fost un lucru surprinzător, nu ştiau ce ur­mea­ză să vorbească cei doi capi ai Bisericilor, era luna ianuarie 1989. Începu­seră deja vânturile schim­bării prin Europa, iar o vizită a unui patriarh de dincolo de zidul despăr­ţitor al Europei şi Papa de la Roma era văzută mai de­grabă suspectă de a pune la cale lu­cruri politice. Atunci, pentru că Patri­ar­hul i-a zis că nu-i poate interzice ci­neva o vizită de curtoazie la Papă, am­basadorul a plecat valvârtej, trântind uşa. Asta se întâmpla la ora 22:20. A revenit pe la 23:15 cu un ordin scris negru pe alb: «Vi se interzice vizita la Papă!», semnat Gheorghe Oprea şi Ion Dincă. A urmat o noapte întreagă de convulsii în care domnul amba­sa­dor a căutat să-l lămurească pe Pă­rintele Patriarh până aproape spre dimineaţă. Începuseră să mijească zorii. Am stat acolo tot timpul. Şi ambasadorul nu voia să plece. La un moment dat Patriarhul i-a spus: «Domnule ambasador, e păcat de dumneata, eşti un om tânăr, du-te şi te odihneşte, că viitorul îţi apar­ţine!». A mai avut puterea să mai facă o glumă după ce i-a suportat toate inepţiile din noaptea aceea. Amba­sadorul n-a plecat înainte să mai spună o dată: «Dacă veţi în­drăzni să vă duceţi la Vatican, veţi risca să fiţi arestaţi la întoarcere!». Acesta este un amă­nunt care nu s-a publicat niciodată până acum. Mi-a zis: «Du-te şi tu şi te culcă, că ţi-o ajunge, dar să nu uiţi niciodată!». Eu eram alb ca varul, acum îmi permit să zâmbesc, dar atunci discuţiile au fost de aşa natură că îmi tremurau picioarele. S-a făcut ora micului dejun, Patriarhul n-a mai venit să mănânce, a rămas în ca­meră, nu cred că a mai dormit. La ora 9:20, am bătut la uşă împreună cu Prea Sfinţitul Epifanie. Era îmbrăcat, aştepta să vină delegaţia Vaticanului. A venit cardinalul Villebrands, înso­ţit de preotul Pierre Duprey şi de mon­seniorul Eleuterio Fortino şi preotul Ronald Robertson. Cardinalul Villebrands a spus: «Am înţeles – nu ştiu de unde înţelesese! – că nu puteţi merge la Sfântul Părinte, am comunicat acest lucru, vizita s-a anulat». În momentul acela Părintele Patriarh i-a zis: «Eminenţă, mergem la Sfântul Părinte să-i mulţumim pentru găzduire. Vă rog frumos să chemaţi maşinile să mergem». În timpul în care Părintele Patriarh a spus asta, ambasa­dorul a intrat glonţ pe uşă şi a zis: «Nu aveţi ce căuta la Papă!». Nu a mai zis Sfântul Părinte, a pierdut şi uzanţele diplomatice. Atunci, pentru că ambasadorul îşi depăşise cu mult atribuţiile, Patriarhul s-a întors părinteşte şi blând către el şi i-a spus: «Domnule amba­sador, ocu­paţi-vă dumneavoastră de lucrurile diplomatice pentru care sunteţi acre­ditat în Italia, căci de cele bise­riceşti ne ocupăm noi!». Iar am­ba­sadorul a răspuns: «O să vedeţi ce o să se întâmple!». «Noi suntem oa­­menii lui Dumnezeu şi mergem cu Dumnezeu înainte, nu avem de ce să ne temem», i-a mai spus Patriarhul".

La sfat de taină în cabinetul Papei
Cardinalul Villebrands a chemat maşinile, ne-am urcat şi am mers la Sfântul Părinte. Părintele Mihai Hau: "În momentul în care am intrat în sala de protocol, Papa Ioan Paul al II-lea l-a luat de braţ pe Patriarhul Teoctist şi au intrat în cabinetul lui. Au stat singuri în cabinet timp de 45 de minute, depăşind orice uzanţă de protocol de la Vatican. După cele 45 de minute s-au întors tot de braţ.

I-au fotografiat ieşind tot de braţ, aşa au şi apărut în ziarul Citta del Va­ticano, doi patriarhi ai lumii creş­tine, îmbrăcaţi în alb. Apoi Preaferi­citul Părinte Patriarh ne-a prezentat pe toţi Papei.

Pe mine m-a întrebat de ce n-am barbă. «Eşti cleric al Bise­ricii Ortodoxe Române, de ce n-ai barbă?» I-am răspuns că iconografia noastră creştină, ortodoxă şi catolică în ansamblul ei, îl prezintă pe Adam în Eden ca neavând barbă. «Barba a apărut după alungarea din Rai, ca un semn al doliului şi al despărţirii de Dumnezeu, al supărării dintre Adam şi Dumnezeu. Eu sunt în cele mai bune relaţii cu Dumnezeu, nu am nici un motiv de supărare pe El şi nici El pe mine, de aceea nu port barbă», i-am răspuns. Micul meu dialog cu Papa a fost consemnat pe o coloană în Citta del Vaticano, ca o istorioară frumoasă, au zis ei.

Patriarhul nostru a oferit şi nişte cadouri Sfântului Părinte: Biblia lui Şerban Cantacuzino de la 1688, reedi­tată în 1988, o icoană pe sticlă şi un ştergar maramureşean. Aveam la noi mai multe obiecte bisericeşti şi am putut să facem astfel un dar Papei. Într-una din fotografiile pe care oamenii de la Vatican ni le-au făcut apare şi momentul oferirii de daruri. Ca să nu rămână dator, Papa Ioan Paul al II-lea i-a dăruit Preafericitului Părinte Teoctist cea mai înaltă distincţie a Vaticanului, Crucea Sfântului Constantin, o cruce masivă din aur, de 200 şi ceva de grame, pe care am purtat-o tot timpul cu mine în călătoria din India. Dormeam cu ea sub cap, ca nu cumva să se întâmple ceva.

Vizita a durat de la 10:30 la 12:21.
Nu-mi aduc aminte, n-am văzut consemnat ca o vizită oficială să dureze atât. A fost o vizită extraordinară. Corriere dela Serra şi Citta del Vaticano au apărut cu fo­to­grafia celor doi ierarhi pe prima pagină. Cuvintele care s-au scris au fost laudative la adresa Bise­ricii şi a poporului român. Seara, domnul ambasador a venit din nou la Casa del Clero, unde eram cazaţi, cu o telegramă pe care era scris: «Felicitări! N.C.»".

Întoarcere prin Moscova
Participantul la acea întâlnire istorică la Vatican dintre cei doi capi ai Bisericilor nu poate uita însă că a stat cu oarecare teamă că la întoarcere ar putea fi arestaţi, aşa cum i-a ame­ninţat ambasadorul. De la Vatican au plecat spre India, unde au stat aproape două săptămâni şi unde totul a fost extraordinar de bine organizat. Se organiza acolo jubileul de argint al Bisericii Ortodoxe Siriene din India. La întoarcere, Patriarhul Teoctist şi cei patru însoţitori au stat o noapte întreagă pe aeroportul din New Delhi, deoarece la Moscova, unde trebuia să decoleze avionul, era viscol. Am­basadorul nostru acreditat în India, "un alt fel de om", a stat toată noaptea cu ei. Nu-şi mai văzuse ţara de 14 ani. Ajunşi la Moscova a doua zi, au avut parte de o primire deosebită, deşi Patriarhul rus era plecat din ţară.

Mitropolitul Filaret de Minsk i-a însoţit peste tot, au vizitat comple­xul Danilov, Zagorskul, Patriarhia Moscovei, Kremlinul.
"La Bucureşti, nu ne-au aşteptat la aeroport decât cei care ne-au condus şi la plecare. Nu s-a întâmplat nimic deosebit", a mai spus părintele Mihai Hau, consilier cultural al Arhiepisco­piei Bucureştilor şi preot la Biserica Sfântul Ilie Rahova.

Părintele Mihai Hau a consemnat în revista Biserica Ortodoxă Ro­mâ­nă nr. 1, din 1989, despre vizita oficială în India şi cea neoficială la Vatican, dar numai ceea ce se putea spune atunci. Adică nimic din ceea ce ne-a povestit nouă acum. În 1990, ca bursier la Institutul din Bossey, preotul Hau s-a întâlnit cu Papa Ioan Paul al II-lea, care l-a recunoscut şi i s-a adre­sat cu apelativul "Padre Michele".
Când Suveranul Pontif a venit în România în 1999, acelaşi preot l-a întâmpinat la aeroport cu pâine şi sare.

Asupra domnului profesor Remus Rus acea vizită din ianuarie 1989 a rămas una istorică, fiind un moment în care "Patriarhul Teoctist s-a manifestat ca un adevărat şef de Biserică" în faţa ameninţărilor am­basadorului. L-a impresionat faptul că la plecarea de la Vatican fiecare membru al delegaţiei române a primit fotografiile care le-au fost făcute acolo. Profesorul Remus Rus a avut ocazia să se întâlnească personal cu Papa Ioan Paul al II-lea de patru ori.
Citeşte mai multe despre:   special,   stat,   vizita,   ioan,   paul,   aeroport,   patriarh,   ii-lea,   roma,   teoctist,   patriarhul,   preotul,   papa,   Vatican,   papa ioan,   parinte,   vaticanului,   sfântul părinte

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de