Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Abia instalat în luna noiembrie 1989 ca ministru de Externe al Republicii Socialiste România, Ion Stoian s-a arătat nerăbdător să demareze acţiuni pentru transpunerea în practică a hotărârilor Congresului al XIV-lea al PCR.
La şedinţa Biroului executiv al Consiliului de conducere al MAE pe care l-a convocat la 28 noiembrie 1989, a avut însă o mare supărare, şi anume faptul că un ambasador român i-a cerut instrucţiuni cum să se comporte la o recepţie unde urma să vină şi Lech Walesa, liderul sindicatului polonez "Solidaritatea" şi simbolul opoziţiei din Polonia. "Ce credeţi că întreabă ambasadorul nostru, rog instrucţiunile dv. Cum adică, el crede că s-a schimbat politica României?! Cum adică îmi cere instrucţiuni să participe la o întâlnire cu Walesa, cum adică?! Putea să dea o informare în felul acesta: «Walesa vine, ambasadorul polonez dă o recepţie, a invitat corpul diplomatic, vă informez că am refuzat, nu voi da curs invitaţiei», or, el pur şi simplu ne cere «instrucţiuni»? (...)
Această lipsă de poziţie, de fermitate pe mine mă pune pe gânduri şi pe noi toţi ar trebui să ne pună pe gânduri. De aceea, trebuie să acţionăm foarte energetic pentru pregătirea lor politică, pentru orientarea lor politică, pentru fermitatea lor politică", s-a arătat ofensat Ion Stoian în şedinţa respectivă, după cum reiese din stenograma acesteia, cu nr. 12/S/416, aflată în Arhivele diplomatice.
Ion Stoian remarcase în puţinul timp de când preluase portofoliul Externelor că diplomaţia românească se afla într-o stare pe care o caracteriza ca fiind de "totală neorientare". Neamintind nici un cuvânt despre izolarea tot mai accentuată a ţării, le-a reproşat celor prezenţi la şedinţă că trimişii României socialiste nu se întâlnesc cu personalităţi în ţările în care erau acreditaţi.
"Unii ne trimit telegrame extrem de lungi. O să facem împreună cu tovarăşii adjuncţi o telegramă circulară în acest sens. Nu să ne inunde cu tot felul de lucruri minore în câte şase-şapte pagini; în patru pagini cu lucruri care nu-şi găsesc explicaţie de ce le transmit, în loc să-şi bată mintea cu ce personalităţi politice să se întâlnească, să aibă contacte, ce să le spună, unde să acţioneze caută să «ciugulească» din presa locală, din toate părţile, să le reunească, să le pună cap la cap şi ne «vând» o marfă zice-se nouă, de proastă calitate, nefolositoare. Nu avem nevoie de aşa ceva!", spunea categoric Ion Stoian.
În sprijinul afirmaţiilor sale, a dat exemplul misiunii diplomatice de la Paris. "M-am întâlnit cu toţi lucrătorii din exterior din Franţa(...) şi de fiecare dată le-am cerut: «Ieşiţi din această cetate», că ambasada de la Paris este o cetate. «Ieşiţi dincolo de ziduri, treceţi la acţiune, folosiţi mijloacele pe care le aveţi, treceţi la întâlniri cu oameni politici, cu deputaţi, personalităţi (...) Poftim, citiţi ce vine de la Paris. Nu primiţi informaţii politice decât luate din ziarele franceze, se rezumă totul la retransmiterea unor ştiri pe care le cunoaştem din Agerpres-urile primite cu două zile înainte, nu primim decât ştiri din ziare, nici o discuţie politică, dar absolut nici una!", şi-a prezentat liderul MAE nemulţumirea.
Pentru ministrul de Externe al României Socialiste din noiembrie 1989 unul dintre principiile de politică externă care, în opinia lui, trebuia promovat cu multă perseverenţă în perioada următoare era neamestecul în treburile interne. Ion Stoian nu aducea întâmplător vorba despre acesta în şedinţa Biroului Executiv al Consiliului de conducere al MAE din 28 noiembrie 1989, ci pentru că "evenimentele arată că se încearcă repetarea unor practici vechi în viaţa politică internaţională, de nesocotire a intereselor popoarelor, de nesocotire a independenţei lor, a dreptului de a-şi rezolva singuri soarta, de a şi-o alege; se încearcă să se aplice, şi se aplică, forme, metode vechi, care nesocotesc aceste principii".
Şeful diplomaţiei RSR le-a explicat adjuncţilor săi ce are în vedere, şi anume întâlnirea dintre Bush şi Gorbaciov din Malta, care se prefigura, cerându-le în acelaşi timp ca discuţia să rămână doar în acel spaţiu. "Iată, de exemplu, numai pentru dvs., să nu se răspândească: sunt atâtea ştiri în legătură cu apropiata întâlnire Bush - Gorbaciov în apele Mediteranei, speculaţii, şi nu numai speculaţii, despre obiectul acestei întâlniri şi al discuţiilor care vor avea loc. Cert este un lucru: toate ideile converg spre aceea că vor discuta, de exemplu, procesele care au loc în ţările socialiste. Aceasta este o manifestare crasă - dacă va avea loc, şi probabil va avea loc, o asemenea discuţie pe o astfel de temă - de amestec în treburile interne ale altor ţări. Ele pot fi discutate, aşa cum a spus tovarăşul Nicolae Ceauşescu, între conducerile ţărilor socialiste, problemele mari ale construcţiei socialiste, fiecare partid, fiecare guvern, fiecare popor are dreptul să aplice, în funcţie de condiţiile din ţara respectivă, principiile socialiste, dar nu pot fi discutate aceste chestiuni cu ţări capitaliste şi mai ales între două mari puteri", se arăta categoric Ion Stoian.
În acelaşi timp, ministrul de Externe al RSR trasa sarcini diplomaţilor români pentru ca aceştia să îşi exprime ferm poziţia referitoare la "ideile nebuloase" privind Casa Comună Europeană. "Atât ideea dezideologizării, cât şi formularea privind Casa Comună Europeană merg ambele în direcţia topirii, dizolvării independenţei şi suveranităţii naţionale, undeva într-un spaţiu necunoscut; înainte se spunea «cazanul comun», şi noi (...) în acţiunile noastre să prevedem poziţii ferme de apărare a principiilor politice şi de respingere a unor astfel de practici", afirma hotărât liderul MAE.
Potrivit ministrului Ion Stoian, modul de abordare al diplomaţiei RSR trebuia să fie o ofensivă "exact în spiritul Raportului tovarăşului Nicolae Ceauşescu la Congres", pentru că "ofensiva este cea mai bună apărare, pentru că avem ce apăra, dar trebuie să fim în ofensivă". În acest sens, demnitarul comunist spunea la şedinţă că trebuie "să acordăm o atenţie foarte mare raporturilor cu ţările în curs de dezvoltare, grupul mare al celor 77 sau să luăm pe zone geografice: ţările Americii Latine, Orientul Mijlociu şi Apropiat, Africii, Orientului Îndepărtat şi Asiei". Dar pentru afirmarea poziţiei României Ion Stoian considera că trebuia acordată o atenţie majoră activităţii în cadru ONU. "Am luat înainte de toate ONU, pentru că suntem de la 1 ianuarie 1990 membri nepermanenţi în Consiliul de Securitate şi aici avem prilejul, timp de doi ani, să promovăm cu mult succes şi cu ecou politica Partidului Comunist Român şi a statului nostru", se arăta încrezător liderul comunist.
În timpul şedinţei, Ion Stoian a recunoscut că în raporturile bilaterale ale RSR lucrurile nu stăteau bine cu ţările occidentale. Ministrul de Externe considera că pentru aceasta era necesar să fie reactualizat planul de propagandă externă. "O atenţie mare trebuie să dăm propagandei noastre în exterior în toate formele posibile, în forme noi, variate. Să vedem cum facem cu invitarea de ziarişti, de personalităţi politice. Să iniţiem astfel de acţiuni", puncta demnitarul. Ion Stoian era conştient de necesitatea ca materialele de propagandă despre România să fie "în forme adecvate", "înghiţibile".
Şedinţa Biroului Executiv al Consiliului de conducere al MAE s-a încheiat prin repetarea de către ministrul Ion Stoian a faptului că "la baza muncii noastre trebuie să stea documentele partidului" şi a atras atenţia la respectarea discreţiei în muncă şi la păstrarea secretului de către toţi diplomaţii Republicii Socialiste România. Concluzia şedinţei respective a fost aceea de a se întocmi un plan de obiective pentru anul 1990, centralizat pe ideile reieşite după desfăşurarea Congresului al XIV-lea al PCR. N-a mai fost cazul, fiindcă, în nici o lună, regimul comunist al lui Nicolae Ceauşescu a fost schimbat.
