x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Întâlnirea dintre Bush şi Gorbaciov: Axa Yalta – Malta, via Bucureşti

0
Autor: Lavinia Betea 03 Dec 2009 - 00:00
Întâlnirea dintre Bush şi Gorbaciov: Axa Yalta – Malta, via Bucureşti /AFP/Mediafax
Vezi galeria foto


"O cotitură istorică" - i-a plăcut lui Gorbaciov să-şi intituleze convorbi­rile avute cu Bush la Malta în 2-3 decembrie 1989. Doar hopul Ceau­şes­cu rămânea de trecut.  


AGENDA UNUI REFORMATOR FERICIT
În 1993, la Paris, Gorbaciov a pu­blicat o parte din interviurile şi ste­nogramele întâlnirilor sale sub incitantul titlu "Avant-memoires" (bo­te­za­te şi mai comercial, în traducerea Edi­turii Nemira, "Memorii"). "Nu exis­­tă reformatori fericiţi...", ofta în pre­­faţa lor ţarul care pierduse co­roana im­periului destrămat.

Dar în decembrie 1989, de ce să nu fi fost mulţumit?! Gorbaciov schimbă istoria - titrau atunci agenţiile de presă. La 25-26 noiembrie convorbise cu Mitterand. În prima zi a lui decembrie - altă întâlnire istorică: la Vatican, cu Papa Ioan Paul II. De-aici, direcţia Malta. Două zile (2-3 decembrie), urmare a invitaţiei preşedintelui american, se întâlnise cu el la bordul vasului sovietic "Maxim Gorki".

În viteză a zburat înapoi la Moscova, căci la 4 decembrie programase întâlnirea reprezentanţilor Organizaţiei Tratatului de la Var­şovia. În aceeaşi zi l-a primit şi pe Ceauşescu. Iar la 5 decembrie, pe noul lider bulgar, Petăr Mladenov. Încântat de revederea cu Mladenov (fost coleg de studenţie la Moscova), Gorbaciov a publicat convorbirea lor în "avant-memorii".
Discuţia cu Ceauşescu a trecut-o însă sub tăcere.


ÎNTRE "VOCEA AMERICII" ŞI "SCÎNTEIA"
Din lectura comunicatului Scînteii din 4 decembrie 1989 reiese că re­prezentanţii Uniunii Sovietice, Ce­hos­lovaciei, Ungariei, Bulgariei, Po­lo­niei, Germaniei de Est şi României ve­niseră la Moscova pentru o declaraţie vetustă. Şi anume că invazia Cehoslovaciei din 1968 fusese o imixtiune în treburile interne ale altui popor. Şi se angajau că în viitor vor folosi "numai mijloace politice pentru reglemen­tarea oricăror probleme".

Cu referire la atmosfera întâlnirii a fost citată adesea versiunea lui M.R. Beshloss şi S. Talbot. Distona "agi­ta­ţia" lui Ceauşescu printre cei­lalţi, au povestit consilierii lui Bush fă­ră a-şi fi citat sursele. "Tiranul sta­linist" se plângea de ofensiva ameri­ca­nilor şi vest-europenilor pentru lichidarea comunismului. Şi pro­punea o nouă reuniune a Pactului la Bucureşti, ca să elaboreze "contrao­fen­siva". Era într-adevăr "agitat" Ceauşescu în plenul reuniunii, însă din alte (şi întemeiate) motive: căci el condamnase, în '68, invazia Cehoslovaciei; când el fusese "eroul", cum să-şi mai toarne cenuşă în cap?!


POZIŢIA LUI CEAUŞESCU
Conform corespondenţei de la Cancelaria CC al PCR şi unor martori, reuniunea Tratatului de la Varşovia din 4 decembrie s-a produs în circumstanţele celorlalte întrevederi avute de Gorbaciov. Scurt timp după Congresul al XIV-lea al PCR, liderii români au fost oficial anunţaţi de întâlnirea dintre Gorbaciov şi Bush la Malta. "Am primit o scrisoare din partea lui Gorbaciov către N. Ceau­şescu - a relatat Ion Stoian, fost mi­nistru de Externe, în ziarul Vocea României (1990) - în care informa în termeni foarte generali despre sco­pul întâlnirii şi propunea o întâlnire la Moscova, pentru 4 decembrie, în care Gorbaciov va face o informare despre cele discutate şi rezultatele întâlnirii sale cu Bush."

Ceauşescu i-a cerut o discuţie se­parată lui Gorbaciov, condiţionând de aceasta prezenţa sa la Moscova. "Aşa s-a născut întâlnirea dintre Ceau­şescu şi M.Gorbaciov din 4 de­cembrie 1989", a declarat şeful diplo­ma­ţiei româneşti din acea vreme. Adi­că prin şantaj!

Gorbaciov n-a povestit niciodată cât l-a înfuriat Ceauşescu în acea în­tâl­nire. Gorbaciov începuse prin a in­forma despre întâlnirile cu Bush şi cu Papa, a relatat Stoian. Era evident din insistenţele asupra discuţiilor cu Papa că Gorbaciov voia să vorbească puţin despre Bush. "Totuşi a rezultat clar că s-a discutat despre situaţia celorlalte ţări socialiste", a menţionat Stoian.

"Apoi s-a trecut la tema anunţată presei - o «nouă» declaraţie asupra invaziei din 1968. «Suntem aici cu toţii - a zis Gorbaciov - cei care am fost implicaţi atunci, mai puţin România, care a ieşit din această chestiune. Pe loc, N. Ceauşescu l-a întrerupt pe Gorbaciov cu scuzele de rigoare spunând: Nu-i adevărat, România nu a ieşit din această problemă, România nu a intrat în Cehoslovacia, aşa că nu avea de unde să iasă»."

Pe marginea textului lui Gorbaciov s-a pronunţat iarăşi Ceauşescu ("la un mo­ment dat, discuţiile pe text se purtau aproape numai între Nicolae Ceau­şescu şi M. Gorbaciov"). Liderul ro­mân "i-a atras atenţia" lui Gorbaciov asupra retragerii trupelor sovie­ti­ce ce încă staţionau în Cehoslovacia. Aceasta este o chestiune bilaterală - a interzis Gorbaciov subiectul. "Da, ştiu, a spus Ceauşescu, este un accord bi­lateral încheiat după ocuparea Ce­hoslovaciei", a citat martorul. "În această problemă cu dumneavostră nu ne putem înţelege", a mai zis Gorbaciov.


"COTITURA" MALTEI
În pofida mulţimii de analize şi speculaţii asupra întâlnirii de la Malta, dispunem în prezent exclusiv de versiunea sovietică a steno­gr­a­me­lor. Aşa cum le-a publicat ultimul li­der al PCUS. Întrevederea a fost eva­luată de însuşi Gorbaciov ca fiind o "cotitură istorică". El a făcut şi aso­cierea cu Yalta ("îndată ce începem tra­tativele, se aud glasuri care strigă «o nouă Yalta»!"). S-au referit liderii ce­lor două superputeri, explicit, la Ceauşescu ori România? Întervievaţi în diferite împrejurări, şi Gorbaciov, şi Bush au dat acelaşi diplomatic răs­puns: "Nu-mi amintesc". Cert este că anumite momentele ale întreve­derii n-au fost consemnate (fiind "între patru ochi") şi anumite pasaje înre­gistrate n-au fost făcute publice încă.

S-au delimitat şi la Malta "sferele de influenţă"? "Nu urmărim nici un ţel în America Centrală, nu dorim să cu­cerim baze pentru arme şi nici puncte de sprijin", i-a promis Gorbaciov lui Bush. "Am apreciat mult reacţia pe care a avut-o Uniunea Sovie­tică şi dvs. personal faţă de aceste schimbări dinamice şi în acelaşi timp fundamentale", i-a răspuns Bush referin­du-se la Europa şi nu­min­du-l pe Gorbaciov "catalizatorul" lor.

De altfel - conform raportului DIE a Se­curităţii, datat la 2 decembrie 1989 -, într-un recent interviu Geoge Bush se re­ferise astfel la România: "Aş dori să văd unele acţiuni şi în această ţară. Nu ştiu când se va întâmpla acest lucru. Am trimis în România un nou ambasador, Alan Green, care îmi este prie­ten. L-am trimis în România tocmai pentru că este un om ferm şi intransigent, ce cunoaşte bine păre­rile mele des­pre democraţie şi libertate. Cred că Alan Green a plecat la 29.11.1989 spre România şi el va pre­zenta punctul nos­tru de vedere, al meu personal pre­şedintelui Nicolae Ceauşescu. În orice caz, vom încerca, dar va fi foarte greu".

Acelaşi departament raportase la 1 decembrie că, în cadrul con­sul­tă­ri­lor cu administraţia de la Washin­gton, Guvernele Angliei, Franţei, RFG şi Italiei au insistat pentru "res­pec­tarea de SUA a înţelegerilor convenite anterior cu statele vest-europene, ca fiecare dintre acestea să aibă un rol sporit în influenţarea situaţiei din Europa de Est, astfel încât să-şi asi­gure promovarea propriilor interese pe termen lung în această zonă". "Cu 20 de ani în urmă i se reproşa Ro­mâ­niei că se apropie prea mult de Europa Occidentală, iar acum că nu face îndeajuns pentru a intra în Eu­ropa!", comentase situaţia fostul şef al diplomaţiei, Ion Stoian.


INCENDIUL DE-ACASĂ...
"În 1990 s-ar fi împlinit un sfert de veac de la Congresul IX, mi-a relatat gen. (r) Ion Coman, fost secretar al CC al PCR, despre visurile lui Ceau­şes­cu. Voia să sărbătorească printr-o ma­re adunare populară, cu participare internaţională,  în locul ce-i zice acum Piaţa Constituţiei. Voia ca până atu­nci să finalizeze toate marile cons­truc­ţii - Casa Poporului, Academia, Casa Ra­dio, Biblioteca... Să arate lumii superioritatea sistemului său socialist."

În îndărătnicia sa, pe ce se baza Ceauşescu? Urmărindu-i contactele, se pare că repeta strategia rodată în '68 - prietenia cu chinezii şi nord-coreenii. Prin ambasadorul Chi­nei la Bucureşti, Zhao Ziyang, li­derul CC îl informase că "nu va in­troduce niciodată formele refor­mis­te pe care URSS le aplică". Nu agrea nici el perestroika! Imediat după ce-a revenit din ultima-i călătorie la Mos­cova, Ceauşescu l-a primit pe am­ba­sadorul nord-coreean. Iar în comunicatul oficial au declarat "combaterea fermă a oricăror acţiuni ale cercurilor imperialiste de amestec în treburile intrene ale altor popoare, de destabilizare din ţările socialiste şi din alte regiuni ale lumii".
Dar "focul de-acasă îl stingi cu vecinii, nu cu prietenii de departe", îl sfătuise prietenul Mao cândva. Darul înţelepciunii nu i-a fost hărăzit însă isteţului Ceauşescu.
Citeşte mai multe despre:   special

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de