x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Intrai cu "pionii" în "obiectiv"când Ceauşeştii erau la mare

0
Autor: Lavinia Betea 03 Sep 2009 - 00:00
Intrai cu


Ion Grigoraş a fost  maistru  în sectorul de întreţinere  al reşedinţei prezidenţiale de vară de la Neptun din 1971. Pe turiştii care-i găzduieşte în pensiunea sa din satul 2 Mai nu-i de­lec­tează cu amintiri despre  Ceauşeşti. Reflexe ale secretului de serviciu...


PANSELUŢA - VILA FAMILIEI CEAUŞESCU
"Neptunul era împărţit în două - «zona 2» era zona specială, iar în «zona 1» erau hotelurile şi restaurantele staţiunii, descrie domnul Gri­goraş topografia locului. «Zona 2» era compusă din hoteluri şi vile destinate foştilor demnitari. În 1964 s-a dat în folosinţă Complexul Am­ba­sador. Reşedinţa lui Ceauşescu era numită D1 în cadrul «obiectivului». La D2, vila Panseluţa, locuia familia Ceauşescu. D3 - vila Ghiocelul era a serviciului de pază şi protecţie. Mai-marele lor era generalul Grigoraş. Nu era rudă cu mine. El îi însoţea pe Ceauşeşti şi pe plajă. Noi îl ştiam de «pionul 22». Ofiţerii din serviciul de pază şi protecţie erau numiţi «pioni» de ceilalţi angajaţi. Numărul «pionului» creştea după funcţie şi grad. Veneam în contact cu «pionii» 1, 2, 3..."

Despre obiceiuri şi întâmplări din fa­milia Ceauşescu îşi mai po­vesteau în­tre ei angajaţii. La mare, Elena şi Ni­co­lae Ceauşescu aduceau toată fami­lia - cu copiii şi soacrele. Mama lui Ceau­şescu era modestă şi fără preten­ţii, după spusele ca­meristelor şi fe­te­lor de la bucătărie. Ferească sfântul să fi lucrat pentru "mam' mare de la Petreşti"!

Mari diferenţe observau şi între copiii familiei Ceauşescu. Valentin era simpatic şi de mare bun-simţ, dădea mâna cu toată lumea, juca tenis şi umbla fără gardă de corp prin staţiune. Multă bătaie de cap au dat Nicu şi Zoe. S-a zvonit  şi printre angajaţi despre certurile părinţilor cu Nicu. O dată se scăldase în piscina tatălui. Dar acolo nu avea nimeni voie. Altă dată s-a mutat la Hotel Panoramic împreună cu secretara UTC-ului din Medgidia. Circulau zvonuri despre beţii şi jocuri de noroc. Se afla şi despre chefurile "rebele" patronate într-o vreme de Zoe.  
REVOLUŢIONARI LA ORDIN
90 de angajaţi permanenţi avea în 1989 reşedinţa de vară din Neptun. Meseriaşi, femei la curăţenie, îngrijitori la spaţii verzi... Fiecare fusese selectat, la angajare, după dosarul "curat" şi instruit să nu vorbească despre munca sa din "obiectiv".

Salariile erau cele obişnuite vechi­mii şi meseriei. Dar munca, fără cu­sur! În locul sporurilor de con­fi­den­ţia­litate, ei aveau prime. Uneori cinci su­te, alteori mia de lei, lunar. Lui Ion Grigoraş i-au venit şi acasă controale de la securitate. Ştia că era şi în familie ascultat. Abia după 89 şi-a scos "cip"-ul din apartament. Bancuri po­li­tice spuneau însă între ei angajaţii re­şedinţei prezidenţiale ca-n oricare "colectiv de oameni ai muncii" din România.

Ceauşeştii erau aşteptaţi la Neptun cu pregătiri amănunţite. De fiecare dată, nisipul de pe plaja lor era schimbat cu altul proaspăt cernut. "Când Ceauşescu era la Neptun, intrai însoţit de «pioni» în «obiectiv», povesteşte domnul Grigoraş.  Dacă se întâmpla vreo defecţiune, eu trebuia să trimit om s-o repare. Stăteam în aşteptare, zi şi noapte, gata de intervenţie dac-ar fi fost ceva." A văzut deseori cuplul prezidenţial şi de aproape. Ceauşeştii ieşeau din sala de şedinţe sau  de la recepţii (unde funcţionează acum Restaurantul Ambasador)  şi mergeau la reşedinţa lor (partea zăvorâtă în prezent de RAPPS cu inscripţia "proprietate privată").

De foarte aproape i-a văzut şi la vizitele lor prin municipiul şi judeţul Constanţa. Toţi angajaţii reşedinţei erau atunci plantaţi pe traseu cu lo­zinci. "După securişti, noi eram linia în­tâi, îşi aminteşte Ion Grigoraş. Cu lo­zinci şi steguleţe. În decembrie 1989, directorul staţiunii Neptun tot pe noi ne-a făcut revoluţionari. Ne plimbam prin staţiune cu tricolorul pe braţ. Am primit toţi angajaţii - şi femeile şi bărbaţii - câte-o armă cu 30 de cartuşe înainte de plecarea lui Ceauşescu în 22 decembrie. Toţi am fost mobilizaţi. După ce s-a anunţat fuga lor cu avio­nul, au năvălit oamenii în reşedinţa din Neptun. Sumedenie veniseră din Mangalia - şi români şi ţigani. Curtea era plină. Apoi au început să şuiere gloanţele. Trăgeau de pe mare. Un pluton de tineri a fost ucis. Nevinovaţi au murit 30 de soldaţi."
Citeşte mai multe despre:   special,   securitate,   nicolae ceausescu,   concediu

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de