x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Iulian Vlad: "I-am propus lui Milea să-l arestăm pe Ceauşescu"

0
Autor: Andreea Tudorica Valentin Zaschievici 21 Dec 2009 - 00:00
Iulian Vlad:


Spargerea mitingului din 21 decembrie a aprins vâlvătaia Revoluţiei în Bucureşti. În vreme ce pe stradă forţele de represiune trăgeau în demonstranţi, în sediul Comitetului Central, Iulian Vlad şi Vasile Milea discutau despre arestarea lui Ceauşescu.

Ziua de 21 decembrie a fost teribilă pentru mâna de curajoşi care-au aprins scânteia Revoluţiei, după spargerea mitingului din piaţa Comitetului Central. Îndată după ce manifestanţii scăpaţi de sub control s-au regrupat spre Romană şi Universitate au dat piept cu forţele de ordine. Au căzut oameni împuşcaţi sau striviţi.

Mulţi au fost arestaţi. Alţii au rezis­tat. Apoi a urmat o noapte cumplită: asaltul baricadei de la Inter. Bilanţul zilei de 21 de­cem­brie: 49 de morţi, 463 de răniţi, 698 de ares­taţi. Nici până acum nu se ştie cine a tras. Comisii peste comisii, anchetatori mai mult sau mai puţin motivaţi au căutat să afle adevărul care, iată, se ascunde încă după 15 ani. Demersul nostru jurnalistic asta şi ur­mă­reşte: adevărul, atât cât poate fi el surprins de mărturii şi documente autentice, inedite şi credibile.


Prezentăm declaraţia generalului Iulian Vlad, fostul şef al Securităţii, despre evenimentele zilei de 21 decembrie. Declaraţia a fost dată la 19 octombrie 2003 în faţa comisiei pentru cercetarea evenimentelor din decembrie 1989. Preluare din "Revoluţia română din decembrie 1989 retrăită prin documente şi mărturii", autori Constantin Sava şi Constantin Monac:

"În după-amiaza zilei de 21 decembrie a fost o şedinţă a Comitetului Politic Executiv restrâns şi s-a fixat un comandament pentru Capitală, şef fiind numit ministrul Apărării, şi au fost numiţi şi ministrul de Interne, şeful Securităţii, şeful comandamentului gărzilor patriotice. Eu nu am fost prezent la acea şedinţă, nici în sediu nu am venit decât după ce am fost sunat de gen. Milea, iar Postelnicu mi-a dat ordin să vin. Milea mi-a spus că sunt probleme cu comunicaţiile, întrucât el făcuse aici un stat major şi nu avea suficiente telefoane TO şi S care erau în răspunderea noastră. Am venit, s-au instalat telefoanele, se lucra la hărţile cu dispozitivele care fu­se­se­ră ocupate de armată şi seara pe la 9, după ce au plecat ei, am plecat şi eu.

Cu el am stat la capătul Străzii Oneşti, în faţa fostului UNCAP, Postelnicu a chemat Pompierii şi Miliţia că la Intercontinental era un dispozitiv alcătuit dintr-o formaţie a FOI (Formaţiunea de Operaţii Intervenţii din subofiţeri), pe care îl utilizau în aceste acţiuni de stradă, stabilirea ordinii, deci aceasta era în contact cu populaţia, după care erau unul-două batalioane ale armatei, apoi blindate TAB, tancuri şi apoi formaţiuni de pompieri cu tulumbe.

După aceea, ştiu că Postelnicu a fost chemat la Cabinetul 1, că se întâmpla ceva la magazinul Unirea, unde fusese un început de incendiu. Am plecat de acolo şi am venit în faţa sediului, am vorbit cu adjunctul comandantului Academiei Militare, care era cu o formaţiune masivă, elevi de la Academie, apoi am intrat în biroul gen. Neagoe, unde am rămas până a venit gen. Milea, care era deprimat, m-a luat în braţe, că unde am fost, că voia să-mi ceară sfatul. Era ora 11-12 şi se trăgea.


"EU NU AVEAM NICI UN OM ÎN DISPOZITIV"

Gen. Milea era cel care primise comanda dispozitivului acţiunii, după toate regulile Armatei, cel care comandă subordonează tot. Eu nu aveam nici un om în dispozitiv, toţi erau în acest perimetru, iar Direcţia de Securitate şi Garda era în sediu. Gen. Milea era cu gen. Hortopan, care era adjunct al lui Milea în această acţiune, mai erau şi alţi ofiţeri şi comandanţi de unităţi. Atunci am aflat că comandantul regimentului de gardă era Amăriucăi, comandant de batalion.

Ce s-a întâmplat mai târziu nu mai ştiu. Ei stăteau spre sala Dalles, pe al doilea trotuar. Mai erau secretarul Bărbulescu, Barbu Petrescu. Eu am stat acolo cu cei de la şcoala de la Băneasa, care dublau trupele de securitate şi erau în rezervă chiar pe Strada Oneşti. Cred că cei de la FOI erau vreo 200, cei de la Armată cel putin un batalion, apoi erau tancuri şi TAB-uri, cam două-trei rânduri, apoi cei de la pompieri cu trei-patru tulumbe, ştiu că a fost un incident că nu a funcţionat una dintre maşinile pompierilor.


"N-AM VĂZUT SĂ SE TRAGĂ CĂTRE INTERIOR"

Când se trăgea, comandantul tuturor forţelor care erau acolo era gen. Milea, care fusese numit în după-amiaza zilei de 21 de­cem­brie. La şedinţa respectivă nu am fost chemat.

Era masiv din direcţia trupelor, a milita­rilor, mai exact, şi era un foc de avertisment, ploaia de cartuşe mergea pe semiverticală. N-am văzut să se tragă din afara zonei către interior. Dispozitivul avea cam 1/2 km. Eu am văzut dispozitivul de represiune, dar nu am văzut partea cealaltă, unde erau masaţi re­voluţionarii civili, de la Universitate până la Intercontinental, adică zona de interferenţă între cele două formaţii, zona de front era paralelă cu Str. Batiştei - 13 Decembrie. Am venit înapoi în biroul gen. Neagoe, care era la parter, ţinea locul la comanda Direcţiei Securitate Generală, era normal să vin aici, trebuia să ştiu ce se întâmplă în ţară. Atunci am aflat ce s-a întâmplat la Reşiţa, Cugir, unde au fost lucruri groaznice.


"ERA FOARTE AFECTAT ŞI A ÎNCEPUT SĂ PLÂNGĂ"

Dupa ce s-a întors gen. Milea, am urcat împreună la etajul I, unde era statul major, vizavi de biroul lui Ceauşescu. Era foarte afectat, am ieşit pe culoar pe fotolii şi a început să plângă şi spunea că nu crede că sănătatea îi va mai îngădui, să spun soţiei şi fetelor ce s-a întâmplat, că nu a fost pregătit să întâmpine aşa ceva. Atunci i-am spus că nu putem lăsa lucrurile aşa, că de fapt forţa este în mâna lui şi a mea. Eu stăpâneam lucrurile în sediu, iar el afară, dar el era foarte afectat. Era posibil să se evite vărsarea de sânge, Ceauşescu a rămas în sediu, ea a vrut să plece, dar nu a plecat. A doua zi dimineaţă s-a convocat urgent o şedinţă.

În acea seară i-am propus lui Milea să-l arestăm pe Ceauşescu! Redau încă o dată: că de ceea ce se întâmplă azi în ţară, ca să se pună capăt, numai dânsul şi cu mine suntem în stare să rezolvăm problema. Dvs. aveţi forţa de afară, iar eu în interior. Mi-a spus clar: dragul meu, nu pot, nu mai sunt în stare. Puteţi pune bază pe ce spun sau nu, nu am cum să probez."
FILMUL EVENIMENTELOR
În ziua de 21 decembrie, la ora 12:50, mitingul s-a spart. Mulţimea se risipea. Cei speriaţi de vuietul şi detunăturile produse în timpul cuvântării lui Ceauşescu goneau de mult pe bulevarde, îndepărtându-se de centru. Grupuri de protestatari anticomunişti - între care unii martori susţin că se aflau şi agitatori - se regrupau la Romană. Altele, la Universitate. Revoluţia prindea cheag la Bucureşti. A urmat o noapte de coşmar, în care s-a tras în plin în populaţie. Bilanţul zilei de 21 decembrie: 49 de morţi, 463 de răniţi, 698 de arestaţi. În "Cartea Revoluţiei României", Sergiu Nicolaescu prezintă succesiunea cronologică a acelei zile cumplite.

Redăm fragmentele care ilustrează succesiunea evenimentelor după spargerea mitingului şi până la miezul nopţii.  
· Ora 12:50 - Nicolae Ceauşescu s-a retras din balcon şi a ordonat convocarea de urgenţă a generalilor Milea Vasile, Vlad Iulian şi a ministrului Postelnicu, anunţându-i preluarea directă a comenzii de către el şi trecerea la acţiuni de represalii.


· Ora 13:30-14:00 - În Municipiul Bucureşti, organele de miliţie au acţionat în zona centrală a oraşului, operând peste 150 de arestări.

- În faţa Hotelului Negoiu a căzut prin împuşcare prima victimă a Revoluţiei în Ca­pitală. Un maior de miliţie ucide un manifestant cu foc de revolver.
- A început formarea grupurilor de demonstranţi care au ocupat partea caro­sabilă a Bd. Magheru şi alte străzi din zona centrală.

· Ora 14:00-15:00 - Forţele aparţinând MApN au ajuns în Piaţa Palatului cu misiunea de a întări dispozitivele de blocare existente în zonă.


· Ora 13:45 - Din ordinul gen. Andruţă Ceauşescu a fost alarmată Şcoala de ofiţeri a MI şi a intrat în acţiune în zona centrală a oraşului (în total, 35 de cadre şi 927 de elevi).


· Ora 14:30 - S-a ordonat UM 01305 Bucureşti scoaterea în dispozitiv, la Piaţa Palatului, a TAB-urilor.


· Ora 15:00 - Două companii din UM 01908 Bucureşti au ajuns la Intercontinental, unde au înlocuit efectivele UM 01305 Bucureşti.


· Ora 16:15 - Din ordinul gen. Hortopan au fost trimise efective la Hotelul Continental, Divizia 1, maior Cernat.


· Ora 16:30-16:45 - A avut loc un incident cu un autocamion DAC MapN, care a lovit 23 de civili şi 3 scutieri.


· Ora 17:00 - Forţele opresioniste au trecut la împrăştierea manifestanţilor cu furtunuri cu apă. Se fac arestări violente.


· Ora 17:30 - A sosit la sediul CC grupa de operatori din MStM şi de ofiţeri de transmisiuni cu mijloacele de legătură necesare, ceruţi de gen. Milea.

- S-a ordonat comandantului Aviaţiei Mi­litare să execute două zboruri de recunoaştere cu un elicopter pentru a urmări mişcările manifestanţilor în oraş.

· Ora 18:00 - Emil Bobu, Tudor Postelnicu, gen. Milea şi alte persoane care se găseau la etajul 1 în sediul CC au solicitat intervenţia gărzilor patriotice.

- Secretarul PCR al Capitalei, Barbu Petrescu, a dispus constituirea unui detaşament de 5.000 de luptători din GP, pentru a interveni la unele obiective din Capitală. Din numărul planificat au reuşit să se adune aproximativ 300 de luptători.

· Ora 21:00-21:30 - Gen. Vasile Milea a fost chemat la Nicolae Ceauşescu, împreună cu Postelnicu şi Vlad.


· Ora 21:00 - Securitatea şi miliţienii iau cu asalt Piaţa Romană, punând pe fugă civilii adunaţi acolo. Unii şi-au ars carnetele de partid.


· Ora 22:45 - Au sosit la sediul CC al PCR ofiţerii-elevi ai Academiei Militare de Comandă şi St-M.


· Ora 23:00 - Grupa de transmisiuni ordonată de ministrul Ap.N. a sosit la se­diul CC

- S-a solicitat intervenţia unui nou detaşament de 400 de ofiţeri-elevi pentru apărarea sediului CC.
- În Banat, victoria Revoluţiei era asigurată.

· Ora 23:30 - Gen. Milea ordona înlăturarea baricadei de la Hotelul Continental (sic!). Tancuri şi blindate sparg baricada şi îi urmăresc pe manifestanţi. Se fac numeroase arestări cu o mare violenţă.

În seara zilei de 21.12.1989, conform datelor deţinute de Procuratura Militară Bucureşti, au fost 49 de morţi, 463 de răniţi, iar la mitingul organizat s-au produs 15 răniţi. Au fost reţinute 698 de persoane.
Gen. Vlad Iulian - seful DSS - ordona serviciului "T" întreruperea ascultărilor telefonice şi arderea unor documente.
"PRINTRE NOI AU FOST INFILTRAŢI OAMENI CU ARME"
Mărturiile unor participanţi la evenimentele din 21 decembrie 1989 în diferite puncte strategice din Piaţa Universităţii scot la iveală amănunte importante legate de evenimentele care s-au petrecute în acea zi, care a însemnat începutul revoluţiei la Bucureşti. Unul dintre participanţii la Revo­luţie este Teodor Mărieş, actualul pre­şe­dinte al Asociaţiei "21 decembrie".

● Jurnalul National: Ce s-a întâmplat în ziua de 21 decembrie?
● Teodor Mărieş:
În ziua de 21 decembrie, la orele 12:00-12:20, ajung în faţă la Intercontinental, hotărăsc să mă alătur celor 35 de tineri aflaţi pe treptele de la Intercontinental şi pe trotuar. Forţele de ordine au primit ordin să degajeze piaţa, eram foarte puţini. Am luat-o prin faţa Pieţei Universităţii. Am găsit alt cordon format din bărbaţi de 35-40 de ani, nu se vedea pe faţa lor nici un muşchi să se mişte. Erau oameni bine antrenaţi. Se scanda şi i-am rugat să ne lase să trecem că şi ei sunt români şi că vrem să-l dăm jos pe Ceauşescu. Au început să ne alerge printre statui. Ne-am întors înapoi. Ei tot ne alergau. În faţă la Havana era deja o dubă a Poliţiei, probabil pentru primele arestări. Ne-am întors la Intercontinental şi deja ne-am înmulţit. Au început scandările "Veniţi! Şi voi sunteţi români!", "Jos Ceauşescu!", "Criminalii!". Cei care au vrut să pătrundă prin Câmpineanu spre Negoiu şi Sala Palatului au fost impiedicaţi, pentru că se pare că acolo a existat armata. Erau soldaţi. La ambasada americană erau de la trupele USLA, mă rog, mai târziu am aflat de unde erau, care au acceptat să primească flori. Şi erau pe un singur rând. Şi erau tot bărbaţi la 30-35 de ani. În jurul orei 15:00 a apărut acea tanchetă pe Câmpineanu. La Sabena (intersecţia dinspre CC) a fost momentul psiholo­gic, când dinspre cordoane s-au auzit zgomote de arme de foc. Acolo erau trei rânduri. Şi încă un rând care poate erau miliţieni sau trupe de Securitate.


● Ce s-a întâmplat după ce aţi văzut că se trage?
● Atunci văd că rămân oameni pe caldarâm. O fată de 17 ani, Alexandra se numea, s-a pus în faţa unui tanc. Şi am tras-o. S-a format ca un dop. Tancul intra în mulţime, iar lumea se împrăştia în stânga şi-n dreapta. Seara tot aşa, a apărut mai întâi o tanchetă, după care au urmat alte două. Nu intrau ca nebunii, intrau încet, după care forţau. La a treia tanchetă (ora 17:30-18:00) am plecat după ea, am ajuns la aproape 12-15 metri de cordoanele soldaţilor şi atunci a deviat spre stânga, pentru că nu a mai reuşit să meargă înainte. Eu sunt convins că şi acolo au fost victime. Practic, abia atunci am realizat că s-a tras. Foc de avertisment, dar s-a tras. Pentru că, dacă ne ţintea pe noi, la un glonţ ar fi fost două-trei victime. Totuşi, sunt de părere că printre noi au fost infiltraţi şi oameni care au tras cu arme pe care le aveau în buzunar. Lumea începuse să intre în panică. Au căzut oameni pe caldarâm. Am fugit cam o sută de oameni. În curtea de la Dalles. Am căutat să vedem pe unde ieşim ca să nu dăm de forţele de represiune. Se călcau în picioare şi se îngrămădeau peste un gard să-l sară şi se călcau în picioare. Am strigat de partea cealaltă că eu o să-i împing, iar cineva să-i ajute pe partea cealaltă să coboare. Când am ajuns în Vasile Conta era o parcare a am­ba­sa­dei americane. Am zis să merg la federaţie. Voiam să mă spăl, că eram plin de praf şi var, şi să beau o gură de apă. L-am convins pe un soldat de acolo să ne lase să intrăm la WC.


● Aţi fost la baricadă?
● Aici am pierdut momentul formării baricadei. Cât timp m-am sucit eu de colo-colo, presupun că s-a format baricada. Eu n-am fost acolo. Pe la orele 19:00-20:00 au apărut la Teatrul National şi tunurile cu apă.
Care vi s-a părut momentul cel mai impresionant al zilei de 21 decembrie? Sufletul mişcării să-i zicem aşa. Din locul în care v-aţi aflat, evident.
Sufletul miscării din 21 decembrie a fost pe o masă care a fost scoasă de la Dunărea şi care a fost pusă pe caldarâm undeva mai sus de intrare, în Dunărea, unde se scriau biletele gen "Nu plecaţi!", "Rămâneţi în piaţă!". Scriam cu pixul, cu rujul, cu ce aveam. La un mo­ment dat, cineva ne-a adus un sac de pâine. Acolo a fost un grup care a încercat să mobilizeze. Zic unii că Roman ar fi fost acolo pe masă, dar el nu a fost. Am caseta înregistrată cu Dan Iosif la comemorarea a 13 ani de la Revoluţie, când recunoaşte şi el la mine în birou că Roman nu era acolo, a trecut pe la Intercontinental că avea altă treabă.
Vreau să mentionez că încă din data de 13-14 decembrie pe zidurile Uzinei de materiale grele din Caransebeş, de acolo sunt, era o pancartă pe care scria "Jos Ceauşescu!".


"TOATĂ NOAPTEA S-AU FĂCUT BÂTE LA REPUBLICA"
Un alt participant la Revoluţie, inginerul Mihai Isac, în ziua de 21 decembrie s-a aflat la Intercontinental. Povestea lui începe în perioada 13-16 decembrie, când s-a aflat la Iaşi la un concurs sportiv. "În perioada 13-16 decembrie am fost la Iaşi cu Dinamoviada, care iniţial trebuia să se desfăşoare la Oradea, dar, pentru că graniţele de vest fuseseră sparte, fugise şi Nadia, concursul s-a făcut la Iaşi. Şi a existat acolo episodul din 14 decembrie cu împrăştierea de manifeste care instigau la adunare şi răzvrătire împotriva regimului comunist şi a lui Ceauşescu. Dar eu n-am văzut nici unul, dar am aflat de conţinutul lor. Dar cel mai interesant mi s-a părut că toţi participanţii la Dinamoviadă, deşi era stare de necesitate, au primit 3-5 zile liber. M-am întors de la Iaşi convins că în Bucureşti se va întâmpla ceva, pentru că ştiam ce s-a întâmplat la Timişoara. Întâmplător am asistat când morţii de la Timişoara au fost arşi la Bucureşti. Eram la Republica şi la 8:00 m-am întâlnit cu colegii mei undeva pe la Sfântu Gheorghe. Ni s-a spus că putem să plecăm acasă. După aia s-a revenit şi cine nu a fugit a rămas la miting. Fostul prim-secretar al Capitalei, parcă Radu Petrescu, l-a sfătuit pe Ceauşescu, împotriva tuturor, să facă mitingul. Starea de spirit era creată, trebuia doar să explodeze ceva. Aşa au fost adunaţi toţi nemulţumiţii într-un loc.

Am ajuns la Universitate când un elicopter a împrăştiat manifeste. La coloane la Universitate erau nişte oameni foarte înalţi şi serioşi. Am trecut printre ei şi nu s-au opus. Şi am mers la Intercontinental, pe peluză la TNB. Eram cam 2.000-3.000 de oameni. La un moment dat au început să intre tanchete pe şenile. Au trecut de vreo opt ori în viteză, nu se opreau. Au fost unii care încercau să le oprească. Tanchetele aveau rolul de a ne se­para. Unii la teatru, alţii la arhitectură. Au apărut autospecialele cu tunuri cu apă şi ne-au udat. M-am dus acasă, am zis să mă schimb că eram ud, am dat telefoane la co­legi şi nici unul nu a vrut să vină şi m-am reîntors singur în piaţă. Se întunecase. Piaţa era încă plină de oameni. Cam jumătate decât fuseseră ziua. Mi-aduc aminte că unii chiar intraseră în economia de piaţă. Pentru că eram în ţinută mai serioasă, că fusesem arbitru la un concurs de judo, a venit unu' la mine şi m-a intrebat dacă nu vreau să schimb dolari. La Universitate, la ultima statuie faţă de Universitate era o tanchetă cu militari care stăteau acolo. Şi la un moment dat am încercat să-i dăm jos. Soldaţii erau înarmaţi, dar erau foarte speriaţi. Am început să strigăm "Armata e cu noi!". Se făcuse întuneric bine. În faţă la Universitate s-au pus lumânări pentru morţii de la Timişoara. A apărut o Dacia neagră în care se afla un general. Mai târziu l-am recunoscut că era Ilie Ceauşescu, care venise să vadă ce se întâmplase în dispozitiv. Dacă a văzut că noi am început să strigăm, a plecat. În acest timp, gărzile patriotice au fost înarmate cu bâte. La Republica, în acea noapte, s-au făcut bâte."

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de