x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Jurnalist spaniol la curtea lui Ceauşescu

0
Autor: Cristina Diac 27 Iul 2009 - 00:00
La 11 iulie, presa centrală de la Bucureşti anunţa că Juan Carlos Azcue Ibanes, redactor-şef al cotidia­nu­lui spaniol ABC, fusese primit de Nicolae Ceauşescu. După două săp­tă­mâni, la 26 iulie, cotidianul România liberă publica interviul acordat de şeful statului român jurnalistului spaniol.

Motivele decalajului ţineau de logica regimului şi de regulile gazetăriei de atunci şi sunt lămurite parţial de documentele Secţiei de Propagandă şi Presă a Comitetului Central. Acestea permit recompunerea paşilor urmaţi de ziariştii din alte ţări interesaţi să discute cu Nicolae Ceau­şescu.

În ultimul an al regimului comunist, şedinţele Comitetului Politic Executiv durau mai puţin de jumătate de ceas. "Problemele" erau "trecute în revistă", întâlnirile erau pe "re­pe­de-nainte", despre dezbateri şi schimburi de păreri nici nu se mai punea problema. Nici colaboratorii apropiaţi nu puteau năzui să-i reţină atenţia lui Ceauşescu mai mult de câteva clipe. Iar unui gazetar român nici nu-i trecea prin minte să se afle faţă-n faţă cu secre­tarul genaral al partidului. Ceauşes­cu nu dădea interviuri jurnaliştilor români. Primea, în schimb, gazetari străini, iar rezultatul discu­ţiilor era preluat de ziarele româneşti. Cu unii dintre jurnalişti se întreţinea cu orele. Nu obosea niciodată să vorbească despre "cauza socialismului", au povestit aceştia ulterior. La capătul unei asemenea excursii, doi jurnalişti de la revista Newsweek Internaţional spuneau în titlul reportajului publicat în 1989 că s-au întors din "Regatul ultimului stalinist".

În cursul anului 1989, Nicolae Ceau­şescu a primit mai mulţi jur­nalişti străini. Cel mai probabil, ziaristul interesat de o întâlnire cu şeful statului adresa o cerere Ambasadei Ro­mâniei din ţara unde se afla pu­bli­caţia. Diplomaţii o transmiteau mai departe centralei Ministerului de Ex­terne de la Bucureşti. De la minister solicitarea ajungea la Secţia de Relaţii Externe a Comitetului Central, care o transmitea mai departe Secţiei de Agitaţie şi Propagandă. La acest nivel se întocmea un dosar-standard, conţinând date despre publicaţia interesată, despre ziaristul sau ziariştii care urmau să efectueze deplasarea în România, cum s-a făcut pro­punerea, angajamentul publi­caţiei de a publica interviul acordat de Ceauşescu integral, fără modificări şi la o dată ce urma să fie convenită cu partea română; se mai menţionau posibilităţile de difuzare - dacă mai există şi alte publicaţii sau agenţii de presă dispuse să îl preia; de asemenea, dosarul conţinea şi lista întrebărilor ce urmau să-i fie adresate lui Nicolae Ceauşescu.

În funcţie de agenda secretarului genaral al PCR, lu­crătorii Secţiei propuneau şi un interval de timp între care să fie pri­mit de Ceauşescu. De la Secţia de Agi­taţie şi Propagandă dosarul ajun­gea de Cancelaria Comitetului Central, şi de aici pe biroul lui Nicolae Ceau­şescu. Pe nota semnată de şeful Agit­pro­­pului, scrisă cu litere de-o şchi­oapă - cât să poată fi lecturate les­ne de destinatarul nedeprins deloc cu gândul bătrâneţii şi-al bolilor spe­cifice -, Ceauşescu scria "Da" sau "Nu", şi semna. Documentele urmau apoi traseul invers, jurnalistului i se adu­cea la cunoştinţă că-şi poate face bagajele.

La 14 iunie, Constantin Olteanu, şeful Secţiei de Agitaţie şi Propagandă, propunea că ziaristul din Spania să fie primit cândva în intervalul 26 iunie-1 iulie. Din dosarul înaintat lui spre studiu, Nicolae Ceauşescu a aflat despre publicaţia "ABC" că fusese înfiinţată în anul 1905, că aparţinea societăţii "Pressa Espaniola SA"; finanţarea ziarului se făcea din veniturile grupului pro­prietar, din publicitate care ocupă apro­ximativ o treime din spaţiul grafic şi din subvenţii guvernamentale; apărea zilnic, într-un tiraj de apro­ximativ 300.000 de exemplare; din punct de vedere politic, avea orientare conservator-monarhistă; autorilor documentării pentru uzul lui Ceau­şescu li s-a mai părut demn de reţinut că ziarul edita un supliment duminical, intitulat "Blanco y negro", cu o ţinută grafică deosebită şi care se distribuia numai cu ziarul respectiv.

Juan Carlos Azcue Ibanez, oaspetele lui Nicolae Ceauşescu, se născuse la Madrid, în 1946. Între 1970-1987 a lucrat ca redactor, director adjunct şi corespondent la Paris al Televiziunii Spaniole. Ulterior, a devenit redactor-şef al cotidianului ABC. "Ca orientare politică este de centru dreapta, se spune în document, dar nu activează în nici un partid." Fişa profesională a ziaristului era completată cu numele personalităţilor intervievate de-a lungul vremii, printre care se găseau François Mitterrand, regele Hassan al II-lea al Marocului, senatorul Robert Kennedy, Shimon Perez, Fidel Castro, Yasser Arafat, Felipe Gonzales.

Juan Carlos Azcue Ibanez a transmis autorităţilor române o listă cu nouă întrebări. Prima - pentru intra­rea în atmosferă: "Ce aţi dori să spu­neţi, domnule preşe­din­te, despre ţara dum­neavoastră, pentru a putea fi cât mai bine cunoscută de opinia publică spaniolă şi internaţională?". Ur­mau apoi temele fierbinţi, subiec­te­le care îi interesau în general pe jurnaliştii străini în 1989: sistematizarea, poziţia Româ­ni­ei faţă de Perestroika, drepturile omului; în plus, jurnalistul spa­niol a mai dorit să ştie opiniile şe­fului statului român despre Piaţa Co­mună şi Eu­ropa fără frontiere, di­recţiile im­portante ale politicii ex­ter­ne ro­mâneşti. La final, Nicolae Ceau­şescu era invitat să adreseze un mesaj ci­titorilor ziarului şi poporului spaniol.

Interviurile date de Ceauşescu apăreau de regulă în două versiuni: una străină, şi alta pentru publicul din România. Versiunea pentru uz intern era prelucrată tot la Secţia de Propagandă şi Presă a Comitetului Central. Se elimineau eventuale pasaje ne­dorite, se stilizau frazele. Între acordarea interviului şi publicarea lui în presa română exista un decalaj. Bucureştiul urmărea atent şi versiunea străină. După publicare, articolul era tradus în română, se comparau versiunile, se analiza în ce măsură există diferenţe.

Toate acestea rămâneau necunoscute marelui public. Oficial şi la vedere, cititorii aflau că Nicolae Ceauşescu a mai primit un gazetar din străinătate, şi vedeau după o vreme versiunea aranjată de activiştii Secţiei de Propagandă pentru uzul românului de rând.
Citeşte mai multe despre:   special,   interviu,   nicolae,   agenda,   1989 - acum 20 de ani

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de