Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
În 1989, pe rafturile magazinelor de tip "Alimentara" nu se găsea aproape nimic. Cu toate acestea, fabricile de mezeluri aveau pe lista de produse pe care le puteau realiza o mulţime de sortimente. Dacă acestea s-ar fi găsit, românii ar fi mâncat produse de calitate, pentru că printre ingredientele acestora rar se strecurau substanţe chimice, aditivi alimentari. Şi nici nu ar fi fost nevoie de conservanţi sau de stabilizatori pentru că imediat ce ajungeau în galantarele magazinelor, se vindeau.
În lucrarea "Produse româneşti din carne. Conform cerinţelor Uniunii Europene. Procesare. Control. Reţete.", de Gheorghe Mencinicopschi, Ioan Cironeanu în colaborare cu Monica-Mariana Neagu, Aneta Marina, Eugenia-Livia Pană, sunt prezentate majoritatea sortimentelor care ar fi putut exista pe piaţă în 1989. De la salamuri până la delicatese din carne de vânat, românii ar fi putut mânca foarte bine şi sănătos.
În ceea ce priveşte salamurile, existau pe hârtie 10 sortimente: salam "Bihor", salam "Bucureşti", salam "Dumbrava", salam "Mistreţul", salam de porc, salam "Prahova", salam "Popeşti", salam "Valea Jiului", salam de vară, salam "Victoria". Dintre acestea, câteva mai există şi astăzi, dar reţeta lor nu mai seamănă deloc cu originalul. Singurele adaosuri folosite în 1989 erau concentratele proteice sau izolatele proteice de soia (aproximativ 2,920 kg la 100 de kilograme de produs) şi polifosfaţii (aproximativ 350 grame tot la 100 de kilograme de produs). Cea mai mare cantitate de concentrat proteic de soia era folosită pentru salamul "Victoria", 4%. Singurul salam fără soia era "Prahova", fabricat din carne de vită calitatea I, carne pulpă sau spată de porc şi slănină. Ca şi acum, şi atunci se foloseau emulsia de şorici şi slănina în toate sortimentele de salam, în proporţii variabile.
Pe lângă aceste sortimente mai existau şi două tipuri de salamuri crud-uscate: "Bănăţean" şi "Bacău". Acestea nu aveau în compoziţie concentrat proteic de soia, însă erau "îmbunătăţite" cu aditivi alimentari: acid citric, citrat de sodiu, erisorbat de sodiu, ascorbat de sodiu, nitrit de sodiu. Aceştia erau folosiţi în cantităţi destul de mici, maximum 1% din totalul produsului.
Persoanele cu probleme de sănătate aveau şi ele posibilitatea de a alege dintre diverse sortimente de salam dietetic (două variante) – "Felix" şi "Băneasa". Acestea nu aveau în compoziţie slănină, emulsie de şorici, iar aditivi alimentari nu conţinea decât salamul dietetic varianta II – nitrit 0,7% şi polifosfat 2,5%.
Pentru consumatorii mai rafinaţi existau şi sortimente de salam din carne de oaie, capră sau vânat: salamul "Mioriţa", salamul "Teleorman", salam de căprioară, salam special de mistreţ, salam special de căprioară, salam "Valea Cerbului", salam din carne de cerb. Dintre acestea, doar salamul "Mioriţa" conţinea concentrat proteic de soia, restul fiind fabricate din carne de calitate superioară.
Parizerul ar fi putut fi şi el bine reprezentat în galantare. Exista posibilitatea de a produce parizer din carne de porc, din carne de vită, două variante de parizer dietetic. Acestea conţineau carne macră, condimente şi, în unele cazuri, concentrat proteic de soia, făcând ca parizerul să fie în categoria mezelurilor sănătoase şi de calitate.
Consumatorii care aveau noroc mai puteau găsi în galantarele "Alimentara" sortimente variate de cârnaţi, rulade, cremvurşti, şuncă, pastrame, muşchi, jambon, piept de oaie afumat, ghiudem, babic, ciolane afumate, caltaboş, lebervurşt, frankfurter dietetic. Majoritatea sortimentelor de cârnaţi aveau în compoziţie concentrat proteic sau texturat de soia, însă aditivii alimentari se foloseau foarte rar.
