Masa la iarbă verde

Vacanţa sau concediul de odihnă era şi în 1989 un moment aşteptat de toţi oamenii muncii, indiferent de profesie. Cum în această pe­ri­oadă din an toţi sunt avari cu timpul şi vor să beneficieze cât mai mult de destindere şi refacerea po­tenţialului organismului, Elena Rusu s-a gândit să scrie o carte de bucate, cu sfaturi şi reţete care se pot prepara rapid. Autoarea s-a inspirat din gastronomia in­ter­na­ţională, care de­fineşte "bucătăria vacanţei" ca fiind rapidă, gustoasă, variată şi economică.

Lucrarea "Bucătăria vacanţei", apă­rută la Editura Ceres, îşi pro­punea să vină în ajutorul celor care doresc să devină propriii lor "bu­cătari de vacanţă", prezentând une­le sugestii privind: pregătirea rapidă şi comodă a unei game variate de preparate pentru gustarea de di­mineaţă, masa de prânz şi cina în condiţii mai rudimentare. Apoi, realizarea unui bogat sortiment de gustări şi mâncăruri, pregătite în prealabil, care să asigure meniuri variate şi apetisante pentru tra­di­­ţio­nalele "mese la iarbă verde" şi, nu în ultimul rând, alcătuirea unor meniuri specifice, când vacanţa are un caracter sedentar, care, prin va­rietate şi rafinament, să ne scoată din monotonia culinară a vieţii mo­derne, cum spune autoarea. Lu­cra­rea este aşadar foarte actuală.

Cartea începe cu un capitol des­pre vacanţa petrecută în mijlocul na­turii. Farmecul voiajului şi al va­can­ţei constă şi în ieşirea din tipicul formelor şi al mijloacelor comode de alimentaţie, consideră Elena Rusu. În funcţie de programul va­can­ţei sau al drumeţiei, trebuie să ne stabilim ce am dori să mâncăm, când şi unde, având în vedere posibilităţile reale de apro­vizionare, pregătire şi servire a mesei, atât sub raportul mij­loa­ce­lor şi resurselor, cât şi al asi­gu­rării unui minimum de dotări materiale, care în totalitate să concure la realizarea unei alimentaţii ra­ţi­o­nale şi pe gustul nostru.

Autoarea ne sfătuieşte ca micul dejun să fie luat cel târziu la ora 8:00, iar când plecăm în drumeţie acesta să fie foarte consistent, fără lichide prea multe. Masa trebuie încheiată cu cel puţin o jumătate de oră înainte de a pleca. Masa de prânz trebuie servită în jurul orei 12:30, cu cel puţin două ore înainte de culcare. Dacă voiajăm întreaga zi, cina va trebui să fie mai consistentă, putând include supe, creme etc., pe lângă mâncărurile de bază, pentru a compensa prânzul care a fost mai uşor. În timpul excursiilor este recomandat ca atunci când facem scurte popasuri, după două-trei ore de mers, să luăm şi o gustare uşoară, pregătită în prealabil (sandvişuri, de regulă, şi fructe proaspete). În timpul popasurilor este bine să consumăm sucuri de fructe, lapte, bău­turi răcoritoare nealcoolice, răcite şi păstrate în termosuri. Fructele trebuie consumate cu orice prilej fără prea multe prelucrări. Nu trebuie ocolit un aliment complet: mierea de albine. Poate fi utilizată ca atare sau în prăjituri.

O categorie de probleme pentru care trebuie stabilite soluţii co­respunzătoare şi din timp se referă la alcătuirea unui inventar de ustensile pentru prepararea diferitelor mâncăruri, construirea unui stoc de provizii (conserve în special) şi organizarea pregătirii, ca atare, a mân­cărurilor, adică activitatea bu­că­tă­riei de vacanţă.

Pentru ca masa la iarbă verde să fie o plăcere pentru toată lumea, trebuie să avem în vedere câteva amănunte: meniurile trebuie să se alcătuiască din mâncăruri care se pot pregăti în prealabil şi care nu necesită încălzire. Structura sortimentelor de preparate şi cantitatea trebuie să fie dimensionate ţinând seama atât de invitaţi, cât şi de posibilităţile de transport. E necesar să asigurăm mijloacele de ambalare corespunzătoare preparatelor res­pec­tive, care să păstreze integritatea, aspectul şi calităţile nutritive ale acestora pe timpul transportului (preferabil cutii metalice, celofan, staniol, termosuri, cutii şi pahare din hârtie cerată etc.). Pentru aranjarea şi servirea mesei trebuie să aducem numai accesorii strict necesare, pe cât posibil cât mai uşoare şi de volum redus (farfurii şi pahare din carton sau hârtie cerată, faţă de masă din material plastic). E indicat să aranjăm masa cât mai simplu, să expunem cât mai atrăgător toate preparatele şi să oferim deserturile şi răcoritoarele numai după ce toată lumea s-a săturat.

Ca gustări, putem să luăm la iarbă verde ardei umpluţi cu brânză sau salată de vinete, roşii umplute cu carne de pasăre, ficat, orez sau ciuperci. Autoarea ne propune ciu­perci umplute cu şuncă şi şvaiţer. Pentru a le prepara, avem nevoie de 500 g ciuperci, 3-4 linguri sos alb, 100 g şuncă, 100 g şvaiţer, 50 g unt, o lingură pesmet, sare şi piper. Se toacă picioruşele ciupercilor, se înăbuşă în unt şi când sunt bine pătrunse se adaugă sosul alb, şunca şi şvaiţerul tăiate cuburi mici. Se condimen­tează cu sare şi piper, după gust. Se umplu ciupercile, se presară cu pesmet, se stropesc cu unt şi se gra­ti­nează. Fripturile se pot prepara la iarbă verde, dar se pot lua şi de acasă, cu condiţia să fie fără prea multă grăsime dacă nu dispunem de o sursă de căldură pentru a le încălzi. Ca deserturi, recomandările Elenei Rusu sunt dulciurile şi pră­jiturile de casă, cum ar fi checul cu stafide şi nuci, plăcinţele cu vişine, fursecuri cu nuci, ruladă cu stafide, tartă cu prune sau cu struguri şi ştrudel cu nucă. Nu trebuie evitate nici deserturile cu fructe: cruşon de pepene galben, mere cu frişcă, salată de căpşuni sau iaurt cu zme­ură. La finalul mesei, o cafea din termos va fi binevenită. O cafea uşoară pentru zilele căl­du­roa­se poate fi preparată din 2 litri de apă, 3 linguri de cicoare, 3 linguri de ca­fea, 10-12 linguri zahăr şi 150 g friş­că. Se pun la fiert cicoarea cu za­hă­rul. Când clocoteşte se ia de pe foc, se adaugă cafeaua, se mai dă într-un clocot şi apoi se lasă să se răcească. Se strecoară, se pune la frigider circa o oră şi se toarnă în termos. Când se serveşte se adaugă câte o lingură de frişcă la fiecare ceaşcă sau pahar.