Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Cum de n-a protestat Maurer la politica lui Ceauşescu? De ce nu se alăturase măcar semnatarilor "scrisorii celor 6"?
Documente inedite de arhivă ni-l înfăţişează în postura unui "prizonier de palat". În eventualitatea încercării de eliberare, i se pregătise o cursă.
Conform inventarelor făcute de Gospodăria de Partid, Maurer deteriorase şi înstrăinase din reşedinţa încredinţată de stat bunuri în valoare de 215.000 lei. Acuzaţia de delapidare ar fi atras şi plata celorlalte cheltuieli ale sale. Ajunse la sume imense, căci din 1974 i se alocaseră peste o sută de mii de lei lunar.
În 1989, dosarul datornicului aştepta pregătit.
SEMNALUL EUROPEI LIBERE
Reputaţia fostului prim-ministru cu cea mai lungă guvernare din istoria contemporană a României se păstrase bună. Maurer fusese antemergătorul lui Dej în relaţiile cu Occidentul şi Statele Unite ale Americii. Îl susţinuse pe Ceauşescu să ia puterea şi să continue politica de "independenţă". Excepţional cozeur, cu o promptitudine a poantei care-i transfera imediat replicile în folclorul bucureştean, se bucura şi de simpatia intelectualităţii. Avocatul Maurer era unul "de-al lor", nu "ţărănoi prost" precum Ceauşescu.
Astfel că, imediat după difuzarea "scrisorii celor 6", echipa secţiei române de la Radio Europa Liberă s-a grăbit în a-l îndemna pe Maurer la protest. În emisiunea din 31 martie 1989, Nestor Rateş, directorul secţiei, a difuzat printre alte comentarii privind "scrisoarea celor 6" şi unul adresat fostului prim-ministru al României. Semna "un muncitor de bună-credinţă".
"Stimate dle Maurer, ar fi scris încă din 3 martie acesta, după mulţi ani de aşteptare, poporul ar dori ca dv., poate cel mai indicat, mai competent şi chiar mai obligat dintre toţi, să renunţaţi la pasivitatea şi comoditatea în care vă complaceţi. Ne întrebăm dacă viaţa dvs. comodă şi lipsită de griji este într-adevăr fericită.
Vă puteţi oare folosi de toate acele lucruri care vi se pun la dispoziţie când ştiţi că de pe masa românilor lipsesc pâinea, laptele, carnea, mămăliga, uleiul, zahărul, fructele etc. etc.? Puteţi oare rămâne indiferent la mizeria pe care a adus-o acestei ţări bogate Ceauşescu şi familia sa? Aţi fost una din cele trei-patru persoane care au contribuit la promovarea lui Ceauşescu în vârful piramidei, i-aţi dat ţara să o manevreze după bunul său plac. Aveaţi obligaţia de a-l cunoaşte, iar, dacă v-aţi înşelat, aveaţi obligaţia şi o mai aveţi şi acum de a vă împotrivi politicii sale."
În 1989, Maurer avea 87 de ani şi era pensionat din 1974. Fiul lui emigrase în RFG, iar fosta noră, cu cele două nepoate, în America.
PENSIONARUL DE LUX
Fostul prim-ministru n-a dat vreun semn de răspuns apelului difuzat de Radio Europa Liberă. "Am trăit ca simplu pensionar, mi-a povestit în 1995 despre anii '80. Făceam în fiecare zi o plimbare prin parcul de vizavi şi, cum înconjurul parcului înseamnă parcurgerea unei distanţe de zece kilometri, făceam şi eu ceva. Am citit, am încercat să fiu la curent cu politica din ţară şi din lume. Când eram invitat undeva mergeam, să nu se comenteze defavorabil. În rest... nimic."
Locuia împreună cu cea de-a treia soţie în splendida vilă din Bdul Aviatorilor 104. Despre imobil s-a scris că era compus din 18 camere, plus anexe şi dependinţe, în suprafaţă totală de 1.000 mp. "Locuinţa mi-a fost dată de partid pe vremea când exercitam funcţii de stat, mi-a relatat I.Gh. Maurer. Pe vremea aceea, vizitele de înalt nivel se primeau de demnitarul respectiv la el acasă. Şi trebuie să ai o locuinţă potrivită pentru asemenea scopuri. Se înţelege că locuinţa aceasta nu-ţi aparţine ţie, ci funcţiei. De aceea nici n-am plătit chiria pentru ea. Când am ieşit la pensie, casa mi-a fost atribuită de partid în calitate de complement al pensiei, între timp fiind construite sedii potrivite pentru misiunile demnitarilor."
Vila, construită de Carol al II-lea pentru Elena Lupescu, urma s-o locuiască până la moarte. Îi aparţineau, după propriile afirmaţii, mobilierul, tablourile şi obiectele decorative primite cadou de la demnitarii străini. Fusese pensionat cu salariul de prim-ministru. "Cam 17.000 lei pe lună, ceea ce era mult pentru timpul acela", mi-a precizat I.Gh. Maurer.
Şi o maşină la dispoziţie. Cu şofer.
PESTE UN MILION ŞI JUMĂTATE - ÎNTREŢINEREA PE UN AN!
Inedite documente de arhivă dovedesc că, lui Maurer, Ceauşescu îi cumpărase scump supunerea şi tăcerea. Din 1974 şi până în 1989, fostul prim-ministru fusese rentierul de lux al ţării prin Gospodăria de Partid.
În 1989 avea un dosar de zece file (pe "termen permanent") cu "note privind obiectele de mobilier primite în dotare de Ion Gheorghe Maurer, casele şi vilele din ţară puse la dispoziţia acestuia şi unele înlesniri acordate de partid".
Fila nr. 7 din dosar e o notă scrisă de mână.
"În legătură cu tov. I. Gh. Maurer, înlesniri acordate de partid:
1. Renault 18 TL - Ministerul de Interne asigură şofer, carburanţi şi lubrifinaţi, reparaţii.
2. Reşedinţă în Bucureşti - Bd. Aviatorilor 104. Statul suportă toate cheltuielile: iluminat, apă, gaze, telefon, abonament radio-tv, grădinar, cca. 350.000 lei pe an.
3. Reşedinţă la Predeal - Vila Carpaţi. Statul suportă toate cheltuielile, 360.000 lei pe an. Când se foloseşte vila se asigură alimente contra cost.
4. Reşedinţă la Snagov - Vila 21. Statul suportă toate cheltuielile, 350.000 lei pe an. Când se foloseşte vila, se asigură alimente contra cost.
5. Pensie la nivelul retribuţiei: 15.900 lei lunar."
Nu s-a trecut nicăieri alt mare dar făcut lui Maurer - dreptul de a vâna oriunde şi oricând pe domeniile şi rezervaţiile ţării. Nici plata însoţitorilor, a paznicilor şi a surselor ca "obiectiv" al Securităţii.
În intervalul 1 ianuarie-30 octombrie 1989 la reşedinţa din Bucureşti, cheltuielile se ridicau la 264.243,20 lei. Fuseseră achitaţi de "sector" (Gospodăria de Partid) 166.720 lei (apă, curent, telefon, grădinar, reparaţii etc.) şi dintr-un anume "cont T" (97.423 lei la capitolul "magazie alimente").
DATORII NEACHITATE ŞI LIPSURI LA INVENTAR
Fila numărul 4 a dosarului în discuţie conţine o situaţie din 1984, care indică şi alte cheltuieli făcute de familia Maurer şi achitate de stat. Pentru vacanţă foloseau şi vila Fagul B. În ultimii trei ani nu-şi achitaseră cheltuielile de cazare (24.300 lei) şi convorbirile telefonice (8.560 lei). La Predeal, în vila care-i era destinată, avea alte convorbiri telefonice neachitate pe perioada 1981-1984 (12.903 lei) şi alimente neplătite în intervalul anilor 1974-1984 (14.552 lei).
În dosarul lui Maurer au fost reţinute şi alte compromiţătoare socoteli. Nedatată, o "Listă cu obiectele constatate lipsă la locuinţa din Bd. Kalinin 3 după mutarea tovarăşului Ion Gheorghe Maurer". Inventarul are 50 de poziţii de obiecte evaluate la un total de 215.200 lei. Cea mai mare valoare e înscrisă la poziţia 13: "Dulapuri fixe în perete, rafturi, panou despărţitor în sufragerie şi galerii, nişe perete pliant" costând... 65.391 lei! Sar în ochi arma Holand-Holand (38.188 lei) şi "barca de la Eforie" (2.400 lei) - cum să fi ajuns aceste obiecte în dotarea unei locuinţe de stat?!
Nefirească pare în lista cu pricina şi supraevaluarea unor obiecte nepotrivite înscrisurilor de avere dintr-o casă mare: minge medicală (162 lei), molton 3 m (80 lei), canistră pentru benzină 20 litri (72 lei) şi un anume - ce-o fi acela, oare? - "pucing" (230 lei).
Acestea fiind consemnate, Maurer putea fi oricând acuzat de delapidare. Între cea mai luxoasă viaţă din România şi dezamăgirea "muncitorului de bună-credinţă" i-a fost uşor de ales.
