Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
În 1975, se împlineau 30 de ani de la eliberarea Cehoslovaciei de către Armata Roşie. În cinstea evenimentului, autorităţile de la Praga au instituit "Medalia comemorativă cu prilejul celei de-a XXX-a aniversări a insurecţiei naţionale slovace, a insurecţiei din mai a poporului ceh, a eliberării Cehoslovaciei de armata sovietică". Trei în una, s-ar zice.
Comitetul Central al Partidului Comunist Cehoslovac şi CC al Frontului Naţional al Cehilor şi Slovacilor au decis să confere distincţia şi lui Nicolae Ceauşescu, în cadrul unei ceremonii desfăşurate la 9 mai 1975, la Bucureşti. Onoarea acordării medaliei din partea "tovarăşilor" cehoslovaci a revenit lui Miroslav Sulek, ambasadorul acreditat la Bucureşti.
Acelaşi Sulek care, în urmă cu şapte ani, "invitase" trupele sovietice la Praga, pentru a doua oară în istoria recentă a ţării. În 1968, el conducea Agenţia Cehă de Ştiri (Ceteka), fiind, alături de Viliam Salgovic (ministru de Interne) şi Karel Hoffman (director la Ministerul Administraţiei Centrale a Comunicaţiilor), unul dintre demnitarii conservatori care se opuneau reformelor iniţiate de Alexander Dubcek.
La 20 august 1968, din proprie iniţiativă sau la comandă sovietică, a încercat să publice o scrisoare din partea membrilor CC al PCC prin care aceştia solicitau asistenţă militară sovietică împotriva "forţelor contra-revoluţionare". Numai opoziţia responsabilului ediţiei de noapte a agenţiei a împiedicat gestul lui Sulek.
După intervenţia tancurilor sovietice, Radio Praga Liberă l-a acuzat pe Sulek că pregătise din timp lovitura de stat împotriva lui Dubcek. Culmea ironiei, deşi a sprijinit invazia, s-a aflat în primul val de înalţi funcţionari cehoslovaci demişi după evenimentele din august 1968.
După câţiva ani, a fost reactivat, oferindu-i-se funcţia de ambasador în România, singurul stat socialist care refuzase intervenţia armată în Cehoslovacia. Astfel încât, în 1975, misteroasele căi ale istoriei au adus faţă în faţă, la Bucureşti, un "erou" de peste hotare al cehilor şi slovacilor, aşa cum era socotit Ceauşescu în 1968, şi un "trădător" al idealurilor de independenţă faţă de Moscova.
