Michnik şi Mazowiecki, buturugi mici în drumul carului mare

Cu o biografie de revoltat care începe încă din anii '60, Adam Michnik avea în 1989 toate motivele să fie buturuga mică în care s-a poticnit carul mare al regimului. Chiar dacă în acel an a ocupat funcţii de plan secund precum consilier al lui Lech Walesa şi redactor-şef la Gazeta Wyborcza, Michnik a fost un jucător-cheie în succesul "Solidarităţii". Contribuţia adusă a constat în activismul intelectual şi talentul organizatoric.

Tadeusz Mazowiecki, din 12 septembrie 1989 primul premier necomunist din Polonia şi Europa de Est, a fost un alt personaj-cheie. Spre deosebire de Michnik, Mazowiecki în 1989 era un jucător de atac. Avea o experienţă po­litică mai bogată (membru al Parlamentului şi, ulterior, arhitect al "Mesei ro­tunde" la care s-au aşezat pentru a discuta opoziţia şi puterea).


ADAM MICHNIK - GENERAŢIA "FLOWER POWER"
Adam Michnik a fost copilul anilor '60 în Polonia. Ani tulburi nu doar la Varşovia, dar şi la Praga, Paris sau California. S-a născut în 1946, în capitala poloneză, ca fiu de comunişti intelectuali: tatăl - prim-secretar al Partidului Comunist din Ucraina occidentală, iar mama autor de cărţi de poveşti pentru copii. El evreu, iar ea poloneză. De aici, auto-definirea lui Michnik ca "Polonez cu origini evreieşti".

Nu a fost singurul copil al cuplului Michnik. Fratele mai mare, Stefan Michnik, în era stalinismului a fost judecător. Ulterior, lui i s-a imputat judecarea unor procese sensibile, precum sentinţa la moarte a unui zis spion, pe nume Zefirya Machalla. Pasiunea revoluţionară şi orientarea intelectuală Adam Michnik a moştenit-o, pare-se, de la tată.
Disciplina organizatorică a câştigat-o singur prin activarea într-o serie de organizaţii.


DE-A ŞOARECELE ŞI PISICA CU REGIMUL
Din şcoala primară, Michnik era de găsit în rândurile "Trupelor lui Walter", filială a Asociaţiei Poloneze de Cercetaşi (ZHP), sub îndrumarea lui Jacek Kuron. Misiunea acestei organizaţii a fost aceea de a transmite de la o ge­neraţie la alta valorile revoluţionare ale comunismului. Puţin după ce Michnik a păşit în şcoala secundară, organizaţia a fost interzisă. În această situaţie, a aderat la Clubul Cercul Încovoiat (KKK).

La nici 15 ani şi-a făcut intrarea triumfală vorbind despre reforma în educaţie. Nici acesta nu a avut o existenţă îndelungată, pentru că în 1962 şi-a suspendat acti­vitatea. Sub protecţia lui Adam Schaff, filosof al noii orientări a regimului comunist şi la îndrumarea lui Jozef Lipski, Michnik a înfiinţat Clubul Vânătorilor de Contradicţii (KPS). Principala contradicţie a fost cea dintre ideologia comunistă şi aplicarea ei practică.

Sub îndrumarea aceluiaşi Jacek Kuron, membrii KPS discutau textele importante ale comunismului şi propuneau modalităţi de schimbare. În 1964 a devenit student la istorie în cadrul Universităţii din Varşovia. La scurt timp a fost suspendat pentru distribuirea "Scrisorii către partid" prin care se cerea reformarea partidului. În plus, Partidul Unit al Muncitorilor din Polonia (PZPR) a interzis tipărirea oricărui text semnat de Adam Michnik.
Până prin 1989, o mare parte din texte au fost semnate sub pseudonim. A doua suspendare (1966) a venit pe fondul participării la grupurile de discuţie iniţiate de filosoful Leszek Kolakowski. Participarea la revoltele studenţeşti din martie 1968, alături de alţi fii de comunişti, i-a adus excluderea din universitate şi trei ani de închisoare "pentru huliganism". A fost eliberat un an mai târziu, cu păstrarea interdicţiei de a mai studia la universitate.

Studiile de istorie le-a terminat abia către mijlocul anilor '70 la Universitatea Adam Mickiewicz din Poznan. După doi ani lucraţi ca sudor pe platforma industrială Rosa Luxemburg, a devenit secretar personal al poetului Antoni Slominski. Imediat după moartea acestuia a plecat la Paris unde a stat un an.

S-a întors în Polonia (1977) pentru a lua parte în Comitetul pentru Apărarea Muncitorilor (KOR). Din 1980 şi până în 1989 a funcţionat ca consilier în câteva sindicate regionale afiliate "Solidarităţii". Pentru că a refuzat la declararea legii marţiale (1981) să depună jurământ de loialitate, a fost din nou arestat (până în 1984).

 În timpul arestului a făcut greva foamei pentru a i se recunoaşte statutul de deţinut politic. În 1985 a intrat din nou după gratii pentru participarea la greva de pe şantierul naval de la Gdansk. Condamnat la trei ani, eliberarea a venit anul următor.

1989 îl găseşte pe Adam Michnik consilier al lui Lech Walesa în cadrul "So­lidarităţii". La recomandarea acestuia, a pus bazele cotidianului Gazeta Wyborcza (în traducere Ziarul electoral), care urma să asigure comunicarea conducerii sindicatului cu membrii şi simpatizanţii în vederea alegerilor plănuite pentru iunie 1989. Nu a fost prima dată când Michnik conducea un ziar. Din 1977 a fost redactor-şef la diferite publicaţii cu circulaţie clandestină. Victoria "Solidarităţii" la alegerile din vara lui 1989 i-a adus un loc în parlament.


TADEUSZ MAZOWIECKI - PREMIER NECOMUNIST ÎN ŢARĂ COMUNISTĂ
Aceleaşi alegeri l-au adus pe Tadeusz Mazowiecki (născut în 1927, la Plock) în poziţia de prim-ministru necomunist al Poloniei comuniste. O situaţie unică în Europa centrală şi de Est. Dacă Michnik ca fiu de comunist a avut o orientare ateistă, Mazowiecki a fost un catolic practicant. Activitatea organizaţională şi-a început-o în 1945 ca membru al Asociaţiei Catolice PAX, aflată sub controlul direct al comuniştilor.

În această calitate, viitorul premier a fost implicat în defăimarea publică a episcopului Czeslaw Kaczmarek, acuzat pentru "complot împotriva regimului". A fost exclus (1955) pentru organizarea opoziţiei interne. După plecarea din PAX, a pus bazele Clubului "Intelighenţia Catolică" şi al organului de presă Wiez (în tradu­cere, "Legătura"). A fost ales membru în Camera Deputaţilor (Sejm) ca membru al partidului catolic de opoziţie, Znak. În această calitate, a jucat un rol activ în apărarea mişcărilor studenţeşti (martie 1968) şi în găsirea vinovaţilor pentru morţii şi răniţii din revoltele muncitoreşti (1970).

În august 1980, a participat din partea KOR la organizarea echipei de negociatori cu regimul comunist. A înfiinţat şi a condus magazinul săptămânal Tygodnik Solidarnosc. Nu pentru mult timp, pentru că impunerea legii marţiale a condus la arestarea sa.

A fost eliberat un an mai târziu. În 1988 a participat la prima întâlnire dintre membrii sindicalişti şi regim când s-a decis aşezarea la "Masa rotundă". Cu experienţa negocierilor din 1980, nouă ani mai târziu, Mazowiecki s-a afirmat ca un lider ponderat, adept al reformelor graduale.

Exact ca Lech Walesa care, refuzând propunerea de a fi premier, a sugerat această poziţie lui Tadeusz Mazowiecki (17 august 1989). O săp­tă­mână mai târziu acest lucru s-a îndeplinit, devenind astfel cel dintâi premier necomunist de după 1948, în Europa Centrală şi de Est.