Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Printre puţinele modalităţi de distracţie ale românilor în februarie 1989 se numărau filmele la cinematograf. Atunci când prindeau unul bun! "Moromeţii" lui Marin Preda, în regia lui Stere Gulea, părea "artă de disidenţă", căci personajele nu vorbeau despre "ei".
"Facerea" peliculei n-a fost un demers facil, rememorează regizorul Stere Gulea. Ideea unui film după romanul lui Marin Preda i-a venit în anul 1984, când a întocmit un proiect de scenariu. La acea vreme, puţinii regizori erau liber-profesionişti.
Dacă aveau "comenzi", adică dacă producţiile erau acceptate de Ministerul Culturii, o duceau foarte bine. Dacă nu, trebuiau să se reprofileze, făcând regie la televiziune. Iniţial, Stere Gulea n-a fost aşa de norocos. A depus scenariul la Cultură, fiind ulterior chemat de ministrul de resort, Ion-Traian Ştefănescu, pentru "negocieri". Demnitarul i-a transmis că este interesant proiectul său. Ar fi "bine" să facă întâi un film despre realizările socialismului, până se vor găsi fonduri pentru "Moromeţii". I-a promis că "se va lupta" pentru proiectul său. Stere Gulea a refuzat filmul propagandistic, pierzându-şi speranţele că va putea ecraniza romanul lui Marin Preda. Norocul său a fost schimbarea lui Ion-Traian Ştefănescu. Noul titular al postului a aprobat scenariul, urmând ca filmul să fie turnat sub egida Studioului Cinematografic Bucureşti (care, de fapt, era la Buftea). Pe atunci, ministrul Culturii era ceea ce numim astăzi "ordonator de credite".
Filmul "Moromeţii" a avut un buget generos, de circa 5 milioane de lei, îşi aminteşte Stere Gulea. Pe atunci, valoarea unui bloc cu 50 de apartamente! A umblat mult până să găsească o locaţie corespunzătoare. Dorea să fie cât mai asemănătoarea satului descris de Preda. S-a oprit undeva în apropierea satului natal al scriitorului, în judeţul Teleorman. Era o uliţă nelocuită, pe care a amenajat-o conform viziunii sale regizorale. Condiţii de filmare nu prea erau – actorii mâncau pe unde puteau, nu era catering, ca la filmările de astăzi. Nici rulote cu cabine proprii nu aveau, costumându-se prin boscheţi sau în autobuze. Filmările au durat aproximativ cinci luni, incluzând aici pauzele pentru repetiţii şi amenajări necesare.
Încă din timpul realizării producţiei, "Moromeţii" a avut parte de neplăceri. Angajaţii Ministerului Culturii care gravitau în jurul filmărilor s-au speriat de scenariul peliculei, care conţinea unele aspecte contrare ideologiei.
În primul rând, lui Stere Gulea i s-a reproşat condiţia mizeră a ţăranului român ce reieşea din film. Romanul lui Preda fusese scris în 1955, când regimul accepta o literatură cu ţărani ţinuţi în "bezna" lipsei de învăţătură de către exploatarea moşierimii. Însă în anii ’80, propaganda mergea pe linia eroilor luminaţi revoluţionari care mobilizaseră dintotdeauna masele. Mai era şi chestiunea naţional-comunismului lui Ceauşescu: toate "hibele" istoriei românilor, chiar "acoperindu-i" pe "burghezo-moşieri", trebuiau ascunse!
Nu numai mizeria ţăranului expusă în scenele filmului a nemulţumit partidul. Discuţiile din "Poiana lui Iocan" despre liberali, ţărănişti, legionari nu mai erau pe placul unei istorii cum ajunsese istoria naţională în România comunistă. Tinerii urmau să afle că existase odată pluralism şi... nu era bine!
În al treilea rând, lui Stere Gulea i s-au reproşat "taclalele" ţăranilor despre regele Carol al II-lea şi familia lui: "Âla micu", maică-sa, lotul său... Nu cumva a vrut să strecoare o "şopârlă" despre "ăla micu" al lui Ceauşescu? Obiecţii de domeniul absurdului, căci Marin Preda, când îşi scrisese romanul, nu-l cunoştea pe Ceauşescu.
Din cauza unor astfel de "probleme", filmul a apărut pe ecrane abia la ani după finalizare. În 1985 fusese gata, dar abia în septembrie 1987 a fost lansat. Stere Gulea îşi aduce aminte că deseori era chemat la vizionări cu responsabilii Ministerului Culturii, ai Secţiei Propagandă a Comitetului Central etc. Inclusiv ideologii-şefi (Petru Enache, Dumitru Popescu) erau degringoladă. Părerile lor fluctuau de la o vizionare la alta – uneori era un film foarte bun, ce prezenta imaginea reală a ţăranului român în anii ’30, alteori Stere Gulea era pus la zid pentru "chestiunile-problemă" ale peliculei. Dintre "sabotorii" "Moromeţilor" s-a remarcat scriitorul Titus Popovici, care reclamase în mai multe rânduri filmul la "partid". Astfel că demnitarii Ministerului Culturii ştiau despre "Moromeţii" că era "cu probleme" înainte de a viziona pelicula. Stere Gulea afirmă că demersurile lui Popovici la "cei de sus" se legau de o adversitate personală pe care o avusese cu Marin Preda.
În astfel de condiţii, Stere Gulea îşi luase gândul că "Moromeţii" va ajunge vreodată în cinematografe. Filmul îl terminase în 1985, onorariul încasat, în valoare de 50.000 de lei, se cam epuizase şi el. Până când, brusc, în aprilie 1987, responsabilii Ministerului Culturii l-au anunţat că în toamnă va avea loc lansarea oficială. Regizorul nu-şi poate explica ce s-a întâmplat "la nivel înalt", cum au fost rezolvate toate "chestiunile-problemă". Pentru că n-a tăiat nimic din el, deşi anterior primise liste cu cadrele ce ar fi trebuit scoase, în opinia cenzorilor.
Stere Gulea, împreună cu actorii "Moromeţilor", a străbătut toată ţara pentru a lansa filmul. A avut mare succes la spectatori, care aveau ocazia să vadă un film bun, pe lângă "bazaconiile" servite de propagandă.
