Nava mai fusese de două ori în "comă"

Nava "Mogoşoaia" a fost construită în 1975 şi înmatriculată în 1976. Datele tehnice ale vaporului erau: lungime de 45,20 metri, lăţime de 8,90 metri, înălţime de 9,70 metri, pescaj de 1,50 metri. Greutatea to­tală a navei era de 225 de tone. Pe navă exista un salon de clasa I, care nu era folosit pe ruta Galaţi - Grindu, şi un salon de clasa a II-a. Numărul de locuri era de 150, însă nava avea capacitatea de a transporta până la 300 de persoane.

În navigaţie, o navă de 14 ani nu e deloc veche. Dovadă că unele dintre pasagerele "surate" ale "Mogoşoaiei" navighează şi astăzi. Aparatura de la bordul vaporului era cea cerută de legile navigaţiei, însă o parte din ea nu funcţiona sau nu era tocmai modernă. De exemplu, radarul de pe navă, care s-a dovedit ulterior că a func­ţionat corect la data de 10 septembrie 1989, nu avea însă dimensiunile cerute de Convenţia de la Geneva.
Proprietar al vaporului era Întreprinderea de Navigaţie Fluvială NAVROM Galaţi.

Legătura dintre Galaţi şi satul Grindu (judeţul Tulcea) era asigurată, alternativ, de trei pasagere: "Mogoşoaia", "Malnaş" şi "Mureş".
În ancheta care a urmat accidentului din 1989 s-a demonstrat că nava funcţiona conform standardelor, însă mulţi dintre cei care o cunoşteau sau obişuiau să călăto­rească cu ea nu se feresc să o caracterizeze scurt: "un jaf de vapor!".

Programul de pe o zi al vaporului "Mogoşoaia", când era "de serviciu", consta în trei curse dus-întors. Primul drum îl făcea de la Grindu la Galaţi, la ora 5:00, iar ultimul de la Galaţi la Grindu, la ora 20:00. De două ori pe zi vaporul făcea o oprire şi în Portul Bazinul Nou, unde lăsa sau lua muncitori care făceau naveta. Peste noapte, vaporul rămânea la pontonul de la Grindu.

O cursă Galaţi - Grindu dura aproximativ 35 de minute, iar una retur între 35 de minute şi o oră (atunci când vaporul oprea şi la Portul Bazinul Nou, din dreptul şan­tierului naval).

Un bilet la această cursă costa 8 lei. Se făceau şi abonamente, iar cei care lucrau ca marinari erau scutiţi de plată, ca şi copiii sub 12 ani.
Iarna, cursele nu mai circulau chiar după orar, iar când vremea era foarte rea, apăreau sloiuri pe fluviu sau Dunărea îngheţa, pasagerele nu circulau.

Până să ajungă la cursa de la 10 septembrie 1989, "Mogoşoaia" mai su­ferise două "come", remarcă scriitorul gălăţean Petre Rău, cel care a investigat şi documentat timp de opt ani tragedia petrecută pe Dună­re, dar şi viaţa de până atunci a va­porului.

Prima comă în care a intrat "Mo­goşoaia" a fost la 27 octombrie 1982 şi s-a petrecut în dreptul satului 23 August (astăzi I.C. Brătianu), aflat vizavi de Galaţi, pe celălalt mal al Dunării. Atunci, vasul sovietic Volga a intrat în vaporul românesc şi i-a provocat o spărtură de 1,5 metri lă­ţi­me şi 3 metri lungime, pe lângă alte distrugeri şi pagube. "Mogo­şoaia" nus-a scufundat însă atunci şi nimeni n-a murit.
Vinovat pentru accident a fost găsit comandantul navei sovietice, care nu respectase regulile de navigaţie şi pe cele de semnalizare pe Dunăre în caz de vizibilitate redusă. "Mogoşoaia" a fost reparată şi s-a întors la lucru.

A doua "comă" a vaporului s-a petrecut în 1988, când prova tribord a vasului "Mogoşoaia" a fost ava­riată grav, în timpul unei acostări la Grindu. Se pare însă că nu a fost singura dată când "Mogoşoaia" s-a lovit ne­fericit de pontonul de la Grindu. Una dintre explicaţiile oferite de "pisicani" pentru aceste rateuri de acostare stau tocmai în cantitatea de alcool pe care o consuma, uneori, echipajul.
Vaporul ieşise de la ultimele re­paraţii cu jumătate de an înainte de producerea tragediei.